Ziua votului

Publicat în Dilema Veche nr. 860 din 1 - 7 octombrie 2020
Frica lui Putin jpeg

Poate că este un viciu, dar recunosc: îmi place să votez și iubesc ziua votului. De ce? Motive am mai multe.

Mai întîi, chestiune de generație: o parte din viața adultă am tot votat fără a vota (înainte de 1990). De atunci, de fiecare dată cînd arunc buletinul în urnă îmi amintesc cît de privilegiat sînt că votez cu sens și cu efect. Și nu-i doar prin contrast cu ce a fost în trecut. În multe țări, de exemplu Rusia, spre a nu mai vorbi despre Belarus, votul și azi e un ritual vid, cu rezultatul dinainte știut, o batjocură la adresa cetățenilor. Ce bine că nu sîntem acolo, mai ales că pînă anul trecut, la un moment dat, nu părea chiar imposibil să recădem și noi în situația asta. Libertatea nu e chiar o vorbă goală, dar de asta îți dai seama mai bine în ziua votului.

De aici rezultă cumva și următorul motiv pentru care îmi place să votez: imprevizibilitatea. Adevărat, nu întotdeauna imprevizibilitatea îmi aduce ce-mi doresc, așa cum ea nu este niciodată completă. Totuși, există o incertitudine, care se lămurește în seara votării și uneori abia în ziua următoare. În pofida sondajelor de opinie, viața ne rezervă surprize, ceea ce e în sine încurajator. Iar cînd se întîmplă să fie și plăcute e cu atît mai bine; dar chiar și surprizele neplăcute (cînd cîștigă cine nu vrei) sînt de folos și ne servesc o lecție. (Celebrele „lebede negre”!) Dacă totul ar fi previzibil, nici n-ar mai merita să votăm: niște sondaje perfecționate ar indica rezultatele în mod științific, liderii ar accepta decizia, s-ar face schimbările necesare la guvern și în administrațiile locale și toată lumea ar fi fericită cu un minimum de cheltuială. Așa s-ar întîmpla dacă am fi niște mașini deterministe ori dacă celebrii algoritmi ne-ar domina. Dovadă că nu sîntem nici pe departe acolo și că știința e cu totul neputincioasă să prezică cum va înclina votul popular chiar și cu o săptămînă înainte e o veste foarte bună: sîntem încă oameni.

Apoi, ziua votului e magnifică în sine, fiindcă e vie: se simte trepidația, o anumită încordare în aer. Prietenii vorbesc, stau pe rețele, comentează mai mult ca alteori. Toți sînt surescitați, chiar și cei care pretind că sînt calmi. Dar mai ales e o plăcere să-i vezi la televizor pe politicienii cunoscuți: în ziua votului devin și ei oameni obișnuiți, așteptînd verdictul destinului și incapabili să-l controleze. Pentru o zi, sînt neputincioși. Îi vezi la televiziuni cum votează ritual spunînd platitudini și afișînd un zîmbet fals, voind să conoteze siguranță, deși îi simți încordați și nesiguri. Dar cel mai încîntător moment e să-i vezi pe ei și pe acoliții lor din sediile electorale la sfîrșit, cînd exit-poll-urile anunță rezultatele: cîștigătorii țopăie, zbiară și aplaudă precum cimpanzeii (sîntem doar veri cu respectivii), în timp ce perdanții sînt mohorîți și își șterg lacrimile. Dintre lideri, victorioșii zic, triumfători, că au cîștigat ei înșiși, ceilalți afirmă plat că a cîștigat democrația. Dar mai ales nu se pot uita fețele lungi, brusc îmbătrînite, crispate într-un rictus, ale unor personaje puternice, pînă în urmă cu un minut sigure de victorie, cînd au aflat că verdictul urnelor și al istoriei le-a dat afară de pe scena cea mare: Ion Iliescu în 1996, Adrian Năstase în 2004, Victor Ponta în 2014, Liviu Dragnea în 2019. Merită de revăzut, de reamintit asemenea imagini, inclusiv de reamintit satisfacția avută la vremea respectivă (foarte departe de „iubirea de aproapele”) și să-ți spui: e totuși bună la ceva democrația!

De asemenea, îmi place să votez fiindcă știu că, în acest fel, și eu, și alții ca mine îi enervăm pe cei care declară, cu aroganță, că votul n-are sens, că ei „s-au săturat să voteze răul mai mic”, că „toți sînt la fel”, că „jocurile se fac altundeva” și așa mai departe. Acești oameni sînt niște nefericiți și ratați, care n-au curajul mental să vadă că motivul principal al nefericirii și ratării lor stă în ei înșiși. De aceea încearcă să convingă pe toată lumea și mai ales pe sine că de vină „e sistemul”, care e de neschimbat – ceea ce-i scutește de orice responsabilitate personală. Cînd participarea e mică de tot, parcă respectivii triumfă, dar îmi place să cred că sînt iritați și bombăne cînd văd o participare mai solidă.

După cum vedeți, n-am invocat aici motive „cetățănești”, respectabile: responsabilitatea pentru țară, datoria civică, preocuparea pentru viitorul copiilor. Nu că asemenea motive care să te trimită la vot n-ar fi valabile, dar o spun cinstit: nu din motive intelectuale și civice îmi plac ziua votului și votul în sine. Ci fiindcă dorm rău în noaptea de dinainte, iar toată ziua nu-mi aflu locul de emoție. O aștept cu sufletul la gură cînd n-a venit, iar cînd vine, mă uit mereu la ceas, abia așteptînd să se termine. O iubesc fiindcă am ocazia să sper și să disper, să-i văd și pe cei puternici bucurîndu-se și mai ales suferind, fiindcă nimeni nu știe ce va fi, fiindcă distanța dintre necaz și fericire e mai mare și mai repede parcursă decît oricînd. Căci, de ziua votului, avem cu toții un mic rendez-vous cu istoria.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

Cseke Attila Eduard Novak Kelemen Hunor foto Inquam Photos / George Călin
Doi lideri PNL cer scoaterea UDMR de la guvernare: „Nu are ce să mai caute”
Eugen Pîrvulescu (Teleorman) și Adrian Cozma (Satu Mare) solicită scoaterea UDMR de la guvernare, după atitudinea lui Csoma Botond de la ședința solemnă de 1 Decembrie, apoi lipsa de reacție a liderilor Uniunii de Ziua națională.
Vladimir Putin FOTO SHUTTERSTOCK
Planul lui Putin înainte de război: Ucraina urma să fie anexată până în august
Un think-tank britanic din domeniul apărării și securității a publicat detalii despre planul președintelui rus Vladimir Putin de dinainte de a ordona invazia în Ucraina, relatează Sky News.
pod blaj jpg
Podul futurist inaugurat la Blaj de Ziua Națională a României. Investiția a fost de 3 milioane de euro
Un pod spectaculos din punct de vedere arhitectural a fost finalizat și inaugurat la Blaj de Ziua Națională a României. Investiția a fost de 3 milioane de euro.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.