Ziua votului

Publicat în Dilema Veche nr. 860 din 1 - 7 octombrie 2020
Frica lui Putin jpeg

Poate că este un viciu, dar recunosc: îmi place să votez și iubesc ziua votului. De ce? Motive am mai multe.

Mai întîi, chestiune de generație: o parte din viața adultă am tot votat fără a vota (înainte de 1990). De atunci, de fiecare dată cînd arunc buletinul în urnă îmi amintesc cît de privilegiat sînt că votez cu sens și cu efect. Și nu-i doar prin contrast cu ce a fost în trecut. În multe țări, de exemplu Rusia, spre a nu mai vorbi despre Belarus, votul și azi e un ritual vid, cu rezultatul dinainte știut, o batjocură la adresa cetățenilor. Ce bine că nu sîntem acolo, mai ales că pînă anul trecut, la un moment dat, nu părea chiar imposibil să recădem și noi în situația asta. Libertatea nu e chiar o vorbă goală, dar de asta îți dai seama mai bine în ziua votului.

De aici rezultă cumva și următorul motiv pentru care îmi place să votez: imprevizibilitatea. Adevărat, nu întotdeauna imprevizibilitatea îmi aduce ce-mi doresc, așa cum ea nu este niciodată completă. Totuși, există o incertitudine, care se lămurește în seara votării și uneori abia în ziua următoare. În pofida sondajelor de opinie, viața ne rezervă surprize, ceea ce e în sine încurajator. Iar cînd se întîmplă să fie și plăcute e cu atît mai bine; dar chiar și surprizele neplăcute (cînd cîștigă cine nu vrei) sînt de folos și ne servesc o lecție. (Celebrele „lebede negre”!) Dacă totul ar fi previzibil, nici n-ar mai merita să votăm: niște sondaje perfecționate ar indica rezultatele în mod științific, liderii ar accepta decizia, s-ar face schimbările necesare la guvern și în administrațiile locale și toată lumea ar fi fericită cu un minimum de cheltuială. Așa s-ar întîmpla dacă am fi niște mașini deterministe ori dacă celebrii algoritmi ne-ar domina. Dovadă că nu sîntem nici pe departe acolo și că știința e cu totul neputincioasă să prezică cum va înclina votul popular chiar și cu o săptămînă înainte e o veste foarte bună: sîntem încă oameni.

Apoi, ziua votului e magnifică în sine, fiindcă e vie: se simte trepidația, o anumită încordare în aer. Prietenii vorbesc, stau pe rețele, comentează mai mult ca alteori. Toți sînt surescitați, chiar și cei care pretind că sînt calmi. Dar mai ales e o plăcere să-i vezi la televizor pe politicienii cunoscuți: în ziua votului devin și ei oameni obișnuiți, așteptînd verdictul destinului și incapabili să-l controleze. Pentru o zi, sînt neputincioși. Îi vezi la televiziuni cum votează ritual spunînd platitudini și afișînd un zîmbet fals, voind să conoteze siguranță, deși îi simți încordați și nesiguri. Dar cel mai încîntător moment e să-i vezi pe ei și pe acoliții lor din sediile electorale la sfîrșit, cînd exit-poll-urile anunță rezultatele: cîștigătorii țopăie, zbiară și aplaudă precum cimpanzeii (sîntem doar veri cu respectivii), în timp ce perdanții sînt mohorîți și își șterg lacrimile. Dintre lideri, victorioșii zic, triumfători, că au cîștigat ei înșiși, ceilalți afirmă plat că a cîștigat democrația. Dar mai ales nu se pot uita fețele lungi, brusc îmbătrînite, crispate într-un rictus, ale unor personaje puternice, pînă în urmă cu un minut sigure de victorie, cînd au aflat că verdictul urnelor și al istoriei le-a dat afară de pe scena cea mare: Ion Iliescu în 1996, Adrian Năstase în 2004, Victor Ponta în 2014, Liviu Dragnea în 2019. Merită de revăzut, de reamintit asemenea imagini, inclusiv de reamintit satisfacția avută la vremea respectivă (foarte departe de „iubirea de aproapele”) și să-ți spui: e totuși bună la ceva democrația!

De asemenea, îmi place să votez fiindcă știu că, în acest fel, și eu, și alții ca mine îi enervăm pe cei care declară, cu aroganță, că votul n-are sens, că ei „s-au săturat să voteze răul mai mic”, că „toți sînt la fel”, că „jocurile se fac altundeva” și așa mai departe. Acești oameni sînt niște nefericiți și ratați, care n-au curajul mental să vadă că motivul principal al nefericirii și ratării lor stă în ei înșiși. De aceea încearcă să convingă pe toată lumea și mai ales pe sine că de vină „e sistemul”, care e de neschimbat – ceea ce-i scutește de orice responsabilitate personală. Cînd participarea e mică de tot, parcă respectivii triumfă, dar îmi place să cred că sînt iritați și bombăne cînd văd o participare mai solidă.

După cum vedeți, n-am invocat aici motive „cetățănești”, respectabile: responsabilitatea pentru țară, datoria civică, preocuparea pentru viitorul copiilor. Nu că asemenea motive care să te trimită la vot n-ar fi valabile, dar o spun cinstit: nu din motive intelectuale și civice îmi plac ziua votului și votul în sine. Ci fiindcă dorm rău în noaptea de dinainte, iar toată ziua nu-mi aflu locul de emoție. O aștept cu sufletul la gură cînd n-a venit, iar cînd vine, mă uit mereu la ceas, abia așteptînd să se termine. O iubesc fiindcă am ocazia să sper și să disper, să-i văd și pe cei puternici bucurîndu-se și mai ales suferind, fiindcă nimeni nu știe ce va fi, fiindcă distanța dintre necaz și fericire e mai mare și mai repede parcursă decît oricînd. Căci, de ziua votului, avem cu toții un mic rendez-vous cu istoria.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.