Yehuda Elkana

Publicat în Dilema Veche nr. 450 din 27 septembrie - 3 octombrie 2012
Ce ştii să faci? jpeg

Aflu că pe 21 septembrie a murit, la Ierusalim, Yehuda Elkana. Ştiam că e foarte bolnav, dar mă bizuiam pe firea lui tonică, pe surîsul lui deopotrivă cordial şi ironic, pe umorul lui, pentru a refuza ideea unui deznodămînt precipitat. Nu acceptase formulele convenţionale de tratament şi îşi invitase prietenii să nu-i facă vizite consolatoare… Construia, asiduu, noi proiecte de reformă universitară şi, o bună bucată de vreme, continua să ofere mese excelente: era un bucătar împătimit, robust şi exotic, mereu bucuros de oaspeţi. (L-am întrebat, odată, ce sfaturi mi-ar da, dacă aş vrea să mă apuc şi eu de gătit. Mi-a răspuns prompt: 1) Nu găti decît ceea ce îţi place să mănînci tu însuţi şi 2) Găteşte abundent, în cantităţi mari. Asta intensifică gustul şi demontează fandoseala porţiilor „delicate“.)

Îmi dau seama că, în România, numele lui Yehuda nu spune mai nimic. Vestea cea rea am aflat-o prin Sorin Antohi, unul dintre puţinii lui colaboratori şi prieteni români. Yehuda ştia însă mai multe despre noi, decît ştim noi despre el. Ca rector (vreme de nouă ani) al Universităţii Central-Europene (CEU) de la Budapesta avusese mulţi studenţi din spaţiul românesc şi îi preţuia. În 1993, a fost unul dintre cei cîţiva universitari occidentali dispuşi să încurajeze constituirea unui Institut de Studii Avansate la Bucureşti (New Europe College). Avea vocaţie de ctitor, o spectaculoasă imaginaţie instituţională şi o neconvenţională capacitate de a credita proiecte cu miză improbabilă. Era mereu şi pentru (aproape) oricine disponibil, ştia să asculte, să pună întrebări neaşteptate şi revelatoare. Iubea dialogul şi îşi făcuse o conduită din a accepta, fără prejudecăţi şi fără crispări dogmatice, contradicţiile fertile ale oamenilor şi ideilor (Embracing contradictions – sună titlul uneia din contribuţiile sale ştiinţifice).

Avusese o viaţă cu totul neobişnuită. S-a născut în fosta Iugoslavie, în 1934, din părinţi evrei de limbă maghiară. Împreună cu ei, la vîrsta de 10 ani, a fost trimis la Auschwitz. A scăpat în mod miraculos, după cîţiva ani de muncă forţată. A emigrat, după război, în Israel, a făcut studii de filozofia ştiinţei la Universitatea Brandeis (doctorat în 1968 despre „emergenţa conceptului de energie“), a fost director, vreme de 25 de ani, al Institutului Van Leer din Ierusalim, cercetător asociat la Stanford, Oxford şi Berlin, profesor la Harvard şi Zürich. E cofondator şi editor al revistei Science in Context. S-a distins prin impozante lucrări de antropologia cunoaşterii, organizarea cognitivă şi politică a ştiinţei, reforma curriculară a instituţiilor de învăţămînt (îi va apărea, postum, o lucrare intitulată Universitatea secolului 21).

Yehuda Elkana era pretutindeni acasă. Ţinea, fireşte, la ţara neamului său şi conta pe viitorul ei, dar nu se sfia să avertizeze, curajos, asupra unor posibile derapaje ale politicii israelite. În această privinţă, era departe de conformitatea facilă a sloganurilor obişnuite. Îl irita o anumită formă de naţionalism evreiesc (cum îl irita orice formă de naţionalism), era de părere că democraţia nu funcţionează optim în limitele unui stat bazat pe religie şi nu socotea benefică manipularea politică a Holocaustului (el, care fusese una din victimile lui directe). Credea, mai curînd, că a face din această tragedie unică o „filozofie de viaţă“ poate avea consecinţe dezastruoase pentru sufletul colectiv al evreităţii. Ea trebuie să rămînă, în Israel, o temă a dezbaterii fiecăruia, dar nu o ideologie de stat. În schimb, în restul lumii şi mai ales în Germania, Holocaustul trebuie să fie, dimpotrivă, o temă a dezbaterii publice, un permanent exerciţiu de memorie asumată. Cu asemenea convingeri, Yehuda nu putea fi – şi nu voia să fie – un interlocutor comod pentru nici o tabără. Era de o perfectă autenticitate şi de o onestitate fără fisură.

M-a frapat, întotdeauna, iradierea vitală a prezenţei lui, fondul de bună-dispoziţie al discursului şi al comportamentului lui. Se simţea bine în pielea proprie şi în împestriţarea lumii. L-am întrebat, la un moment dat, care e secretul acestei reuşite. A zîmbit şi mi-a spus: „N-am decît un singur secret: credinţa sinceră că 95 la sută din ceea ce ni se întîmplă nu trebuie luat prea în serios…“

Odihnească-se în pace! 

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.