Vrem reforma clasei politice?

Publicat în Dilema Veche nr. 430 din 10-16 mai 2012
Ce ştii să faci? jpeg

Şi politicienii (din toate partidele) şi ziariştii şi electoratul vorbesc, de mai mulţi ani, despre „reforma clasei politice“. E imperios necesară! E singura noastră şansă! Aşa nu se mai poate! De întîmplat, nu se întîmplă însă nimic. Pe scenă evoluează încă politicieni de-acum douăzeci de ani, iar cei tineri, apăruţi între timp, sînt fie clone ale lor, fie învăţăcei cuminţi, crescuţi sub tutela „fondatorilor“. Stilistic, diferenţele sînt nesemnificative.

Un grup (mic) de oameni cu adevărat noi şi-a făcut, totuşi, apariţia în ultimii ani, dar îndrăznesc să spun că, deocamdată, grupul acesta stă sub semnul eşecului. În mod evident, ei nu sînt asimilaţi de colegii lor de partid, de „popor“ sau de presă (cu excepţia momentelor în care unul sau altul dintre ei poate deveni sămînţă de scandal). E vorba de personalităţi distincte, care au însă cîteva (importante) caracteristici comune. Mă gîndesc la inşi ca Teodor Baconschi, Mihail Neamţu, Toader Paleologu, Cristian Preda, Mihai-Răzvan Ungureanu sau Sever Voinescu, ca să-i menţionez doar pe cei mai vizibili. Intenţia mea nu e să furnizez o galerie de portrete „exemplare“. Despre fiecare din ei se pot spune şi bune, şi rele; fiecare are virtuţi şi fisuri specifice. Dar cînd ne gîndim la o „reformă“ a clasei politice, nu la un absolut al calificării profesionale şi al calităţii umane ne gîndim, nu la o armată de îngeri şi statui, ci la o sumă de persoane capabile să aducă în viaţa noastră publică un sunet nou: un alt tip de discurs, un alt tip de comportament, un alt tip de gîndire şi de strategie politică. Cei pe care i-am amintit au, cred, înzestarea necesară pentru a încerca. Cu o singură condiţie: să li se îngăduie. Să fie asumaţi de comunitatea din care fac parte, să li se acorde un minim credit, o minimă atenţie, un minim respect. Or, e uşor de constatat că, dincolo de mici calcule de cosmetică a cadrelor, tinerii cu pricina nu sînt luaţi prea în serios. „Seniorii“ partidelor lor îi privesc cu un fel de condescendenţă plictisită, dacă nu cu o nedisimulată iritare. Gazetele îi folosesc pentru rapide exerciţii de carnaval mediatic, iar votanţii preferă să privească spre orizonturi mai... suculente: retori de mîna a doua, manageri obraznici, impostori veseli, populişti de duzină. Cum miroase cineva a „elită“, e trecut la „elitişti“: nu e „de-ai noştri“, nu e cu poporul, nu e patriot, nu ştie ce e aia „politică“, face pe nebunul, se fandoseşte, vrea să ne prostească.

Contemplu melancolic traiectoria publică a celor mai sus pomeniţi şi îi văd condamnaţi la irosire de o ambianţă comunitară dezavantajoasă. Ce-i uneşte? Mai întîi, limba română. Toţi o vorbesc bine, cu eleganţă, fără derapaje „de lemn“. Nu ţi-e jenă să-i asculţi. Apoi, dispun cu toţii de o solidă cultură politică, corolar al unui temeinic însuşit inventar de cultură generală. În plus, sînt bine-crescuţi, vorbesc cu naturaleţe limbi străine, nu confundă polemica viguroasă cu injuria de cartier, nu fac afaceri dubioase, nu manevrează cu rea-credinţă în penumbra culiselor (drept care rămîn, de regulă, marginali). Sînt gata să admit că fiecăruia i se pot face reproşuri conjuncturale, că li se pot atribui tot soiul de erori „tehnice“, că, uneori, păcătuiesc prin inadecvare, euforie candidă, accese juvenile de aroganţă. Dar au adus în peisajul politic autohton cîteva idei noi, o nouă atitudine, un ton nou. Are Fundaţia Creştin Democrată a lui Baconschi un ecou public real? Contează numeroşii lui ani de experienţă diplomatică? Savurează şi valorifică cineva ştiinţa de carte a lui Cristian Preda şi autenticitatea opiniei sale? Gustă suficient de multă lume hazul, lecturile şi buna educaţie a lui Toader Paleologu? Caracteristic e modul cum a fost recepţionată la noi intrarea în arenă a lui Mihai-Răzvan Ungureanu. Abia numit, a devenit agent străin, securist, evreu, ungur, infractor şi cîte şi mai cîte. I s-a cerut o performanţă fără breşă, de azi pe mîine, iar modul lui de a vorbi, fără atacuri la persoană, fără divagaţii partinice, fără băşcălia de rigoare, a fost perdant. Mihail Neamţu a avut curajul să lanseze, într-un elan singuratic, o nouă direcţie politică („Noua Republică“), dispusă să caute soluţii concrete pentru problemele curente ale guvernării. Flancat de o sumedenie de experţi, deocamdată cvasi-anonimi, el trimite în eterul electronic propuneri perfect articulate pe teme fierbinţi (fiscalitate, legea sănătăţii etc.). Le ia cineva în discuţie? Sînt ele prezente cu adevărat pe piaţa locală de idei? Va sfîrşi Mihail Neamţu ca, acum cîţiva ani, Cosmin Alexandru, a cărui voce limpede s-a pierdut în sterilizantul vacarm dîmboviţean? Observă cineva modul în care Sever Voinescu înţelege să cultive virtutea loialităţii? Eficienţa inteligentă, flexibilă, de multe ori salvatoare, cu care îşi asumă oficiul politic încredinţat?

Să-i sfătuiesc pe toţi să-şi încerce norocul solidarizîndu-se într-o mişcare autonomă, distinctă de toate celelalte? Dar vor putea oare să-şi armonizeze orgoliile? Şi există un electorat pentru croiala lor? Sau trebuie să aşteptăm o „reformă“ a electoratului însuşi? Deocamdată, situaţia nu e încurajatoare. Votantul român e pregătit mai curînd să valideze impostura tembelă. „Băiatul bun“ e DD din PPDD. Era competenţei elegante n-a venit. Traversăm, zglobii, era şmecherilor şi a derbedeilor... 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Agresați sexual în școală sub ochii dascălilor. Polițist: Vorbim despre un fenomen aici, despre dezinteresul unor cadre didactice
Este anchetă de proporții la o școală din județul Brașov, unde mai mulți elevi de clasa a VIII-a și-au agresat sexual colegii mai mici. Nu o dată și în văzul tuturor.
image
Cât a ajuns să coste renovarea unui apartament cu două camere. „Ferească Dumnezeu! Ați pus foiță de aur pe pereți?”
Prețurile o iau razna în România, iar piața imobiliară e campioana scumpirilor în marile orașe. Marii câștigători sunt constructorii și meșterii din construcții. Ultimii au ajuns să ceară sume fabuloase chiar și pentru renovarea apartamentelor mici.
image
Un fost senator se laudă că a pescuit un păstrăv de 109 centimetri. Unde este lacul în care sunt exemplare şi de peste 2 metri
Pescarul, cunoscut în zonă drept Regele Păstrăvului din Ardeal, nu este la prima sa captură de mari proporţii.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.