Veşti bune, veşti proaste
Vești bune
Să nu ne lăsăm invadați de depresie. Dincolo de bilanțul mai curînd melancolic al alegerilor, ne putem consola și cu cîteva noutăți compensatorii. Nu-mi fac iluzii. Nici Parlamentul validat acum de electorat nu e scutit de numeroase „impurități“. Dar sînt gata să semnalez și cîteva încurajatoare „realizări“. E, de pildă, îmbucurătoare dispariția din înaltul for a cîtorva personaje jenante nu doar prin prestația lor propriu-zisă (atîta cîtă a fost), ci, mai ales, prin stilistica rudimentară a prezenței și a discursului lor. Sînt mulțumit că nu voi mai fi confruntat cu „retorica“ dnei Cristiana Anghel sau cu vechi portrete inconsistente de tipul Theodor Atanasiu, Daniel Chițoiu, Mircea Dușa (cel cu „corpurile neînsuflețite ale cadavrelor celor decedați“), Mihăiță Calimente ș.a. Mă bucur, din alt punct de vedere, și de ieșirea din joc a dlui Daniel Barbu, în speranța că va reveni la uneltele sale profesionale, înțelegînd, nițeluș tîrziu, că nu e înzestrat pentru politică. Regret, pe de altă parte, că nu și-au găsit un loc binemeritat în noua structură oameni ca Toader Paleologu sau chiar Radu F. Alexandru, acesta din urmă constrîns, sper, să priceapă, în ceasul al doisprezecelea, că obstinația prost plasată și alinierea de partid dublată de suspensia spiritului critic nu sînt de folos unei cariere politice plauzibile. Salut, în schimb, reușita domnilor Vlad Alexandrescu și Cristian Ghinea și le doresc energie și discernămînt. Sînt, evident, încîntat să constat promovarea unor (foarte) tineri parlamentari, chiar dacă într-un context care nu-i avantajează. Nu cred că era urgent s-o facem deputat pe domnișoara Alexandra Corina Bogaciu, cu studii medii, dar nepoată a primarului Pandele din Voluntari. Nici agreabila liberală Mara Mareș (24 de ani) nu prezintă încă mari garanții de competență. Oricum, la noi, „familiile“ sînt încă puternice: dovada – succesul electoral al dnei Cherecheș, mama primarului penal din Baia Mare… În fine, om trăi și-om vedea, deși am trăit și am văzut destule și pînă acum…
Vești proaste
Una dintre veștile categoric bune de după scrutin a fost scorul neașteptat de ridicat al unei noi formațiuni politice (USR), în contrast cu prăbușirea gălăgioasă a cîtorva nulități agresive, vinovate de compromiterea discursului patriotic legitim prin demagogia ieftină a unor veleitari de mîna a doua și a treia (PRU, PRM etc.). Imediat însă, euforia votanților USR a fost sabotată de o veste foarte proastă. Partidul cu pricina, încă neinstalat în noua sa postùră, a alunecat vertiginos spre dihonie internă și bîlbîială. Soțul dnei Clotilde Armand sărbătorește victoria prin delațiune, șefii formațiunii îl evacuează fără drept de apel, dna Armand pendulează între fidelitate conjugală și loialitate de partid, dl Nicușor Dan se declară trist și, întrebat despre dl Păun, admite că, deși îi e prieten, nu prea știe cu ce s-a ocupat în ultimii ani, dincolo de eforturile sale de ultimă oră în beneficiul campaniei electorale USR. Pe scurt: stîngăcie, duplicitate, inaptitudine managerială, amețeală strategică, neclaritate descurajantă. Un prost demaraj, pentru o formațiune care și-a propus să ne seducă și să ne salveze prin noutate, incoruptibilitate, limpezime, bun gust. Sper din toată inima că lucrurile se vor reașeza și că ceea ce apare, acum, drept o gravă incoerență internă se va dovedi, cît mai curînd, ca fiind efectul colateral, mai curînd candid, al unei lipse de experiență politică ușor de corectat în perspectivă imediată.
Veștile proaste ca entertainment
Am mai pomenit odată prostul obicei al unor posturi de televiziune de a face din „breaking news“ un instrument de potențare a rating-ului. Știu că, peste tot în lume, presa forțează limitele bunelor moravuri pentru a agăța cumpărători și că informația trasă de păr sau ambalată strident face parte, ca să zicem așa, din meserie. La noi, totuși, lucrurile merg uneori cam departe. Și am la îndemînă nu numai știrile politice, făcute parcă anume ca să fie speculate jurnalistic, ci și un gen de știri care, în mod normal, n-ar trebui să fie duse spre ficțiune: știrile meteo. Există un canal TV care se străduiește, seară de seară, să creeze panică, să ne tulbure somnul, să încurajeze un soi de „telenevroză“ națională. Aflăm de la crainici sau de pe burtiera ecranului că sîntem pîndiți de catastrofe (iminente), de explozii climaterice dezastruoase, de geruri siberiene, canicule sahariene, cutremure devastatoare, ninsori nemiloase, ploi biblice sau secetă ucigașă. Experții invitați în studio încearcă în zadar să potolească spiritele, să vină cu nuanțe și relativizări. Moderatorii și regizorii de emisie nu se lasă. Nu le pasă că pronosticul lor nu se adeverește, că nu e în regulă să te joci cu nervii oamenilor, că e dizgrațios să vrei să faci profit publicistic stimulînd spaimele și credulitatea telespectatorilor. CNA-ul nu pare să aibă rubrică pentru nerușinare și manipulare psihologică. N-avem ce face: dacă nimerim, înainte de culcare, pe România TV, vom adormi resemnați: tocmai ne-am băut ultima bere înainte de sfîrșitul lumii…
