Vechi note mereu noi

Publicat în Dilema Veche nr. 661 din 20-26 octombrie 2016
Cum trebuie să fie un ministru? jpeg

Corupție autohtonă

Românilor nu le place corupţia decît în anumite condiţii. Nu le place corupţia dacă bacşişul a fost mare şi serviciul cerut în schimb n-a fost la înălţimea bacşişului. Sau dacă s-a cerut un bacşiş prea gogonat. Sau dacă primitorul bacşişului nu s-a dovedit destul de impresionat şi nu s-a purtat conform sumei. Sau dacă bacşişul altora bate bacşişul propriu. Altfel, în general, corupţia e subînţeleasă. O lume fără pile, fără peşcheşuri groase sau discrete, fără intervenţii bine plasate, fără „relaţii“, e o lume incomprehensibilă, o lume pe dos. A da din coate şi din pungă – asta nu se poate numi „corupţie“: e „lecţia vieţii“, „spiritul practic“ la apogeu, chintesenţa înţelepciunii cotidiene. Dacă nu vrei să rămîi de căruţă, nu e cazul să faci pe deşteptul, să te dai fată mare. Cînd e vorba de „ai tăi“, scopul scuză mijloacele. „Ai pe cineva?“, „N-o să vă rămîn dator“, „Nu mă zgîrcesc cînd e vorba de interesul meu şi al familiei mele“ – iată formulistica oricărui manual de conversaţie pentru limba de miere şi bale a corupţiei de toate zilele. „Corupţia“ e, de obicei, viciul altora. Al celorlalţi. În cazul propriu, ea se numeşte „luptă pentru supravieţuire“. De aceea, nu e contradictoriu să veştejeşti prostul obicei al corupţiei şi, în acelaşi timp, să dai şpagă şi să umbli cu proptele. Nu e contradictoriu să te enervezi cînd alţii reuşesc prin trafic de influenţă şi să recurgi masiv, cînd e vorba de tine, la beneficiile traficului de influenţă. Nu e contradictoriu să deplîngi nerespectarea legilor şi să le calci cu inima împăcată. Corupţia celorlalţi e un viciu, corupţia proprie e agoniseală legitimă, aptitudine socială, talent de a te descurca. Corupţia proprie e o virtute, care îţi uşurează accesul la titlul de „băiat (sau fată) dezgheţat(ă)“.

Descurcăreala nu e o simplă abilitate procedurală: e corelativul pragmatic al unei viziuni despre lume. Totul se sprijină pe o reţea ocultă de „cunoştinţe“, de „vorbe bune“, de înrudiri şi afinităţi. Cu alte cuvinte, totul e un efect de faţadă, dincolo de care nu sînt decît păienjenişuri mafiote, „masonerii“, găşti, cluburi exclusive. Descurcăreţul e, în felul lui, un idealist: nu crede în aparenţe, nu dă doi bani pe „ce se vede“. „Adevărul“ e în culise, în subterane, în încăperi secrete. Fiecare individ e centrul de iradiere al unui „lanţ al slăbiciunilor“, care trebuie identificat şi utilizat. Totul e să ştii ce să ceri cui. Pot spune, din experienţă proprie, că una dintre postùrile cele mai vizate e aceea de „fost“. „Fostul“ e mai accesibil decît „actualul“ şi e considerat ca fiind cuplat pe viaţă la resorturile Puterii. Carevasăzică, „să nu zici că nu poţi, ştiu că poţi, trebuie să poţi!“ „Fostul“ poate rezolva orice: locuri de muncă, examene de admitere, burse, sponsorizări generoase, recuperări de case şi terenuri, permise de conducere, scutiri de taxe etc. Orice. Dacă n-o face e pentru că nu vrea, pentru că-şi ţine pilele pentru el, pentru că ăştia de la putere (foşti sau actuali) sînt nesătui şi corupţi.

Din păcate, experienţa cotidiană confirmă, adeseori, consistenţa acestei viziuni de­spre lume. Cei corupţi, laolaltă cu cei coruptibili, reuşesc, cu alte cuvinte, să transforme realitatea în ceva care seamănă cu imaginea lor despre realitate. Lumea devine lumea lor, regula jocului lor devine regulă generală. E, teologic vorbind, una dintre ilustrările tipice ale păcatului originar: omul stricat strică întreaga creaţie. Trăim în produsul devierilor noastre comportamentale. Trăim în oglinda defectelor noastre.

Politețe și etichetă

Se confundă frecvent buna-cuviinţă cu bunele maniere. Există, e adevărat, reguli de comportare care pot fi (şi trebuie) învăţate: le găseşti în manuale specializate, le deprinzi în anii de educaţie domestică sau le afli în regim de urgenţă, de la „experţi“, cînd te confrunţi cu situaţii insolite. (Cum te adresezi ginerelui Majestăţii Sale?) Dar dincolo de asemenea coduri şi proceduri standardizate, există ceva care se numeşte (bună) cuviinţă şi care nu se poate învăţa. Cuviinţa e un soi de politeţe naturală, e decenţa înnăscută a acelora care ştiu, din instinct sau din străvechi cutume, ce se cade şi ce nu se cade. Un om simplu poate fi cuviincios fără a fi citit vreun îndreptar şi fără a-şi fi petrecut copilăria cu guvernantă. Cuviinţa e o formă de civilizaţie interioară, un fel de a fi, în vreme ce eticheta e o simplă „competenţă“, o achiziţie „tehnică“, transmisibilă pe cale didactică. Lipsa etichetei, respectiv a bunelor maniere, este supărătoare, dar, uneori, nu lipsită de un pitoresc benign. Eliza Doolittle are farmec şi înainte de a-l întîlni pe profesorul Higgins. Absenţa bunei-cuviinţe e infinit mai gravă: ea atestă un viciu de structură, o malformaţie congenitală, o dizarmonie ireversibilă. Cu oarecare efort şi răbdare, poţi transforma un necioplit în om de lume, chiar dacă trebuie să începi de la zero. (Mi s-a spus că, la începutul anilor ’50, circula, la Ministerul de Externe, proaspăt consolidat cu cadre noi, de origine sănătoasă, un manual de protocol, în care diplomaţii erau sfătuiţi să nu scuipe pe jos, să nu-şi sugă măselele şi să nu se şteargă la gură cu faţa de masă.) E însă imposibil să transformi o fire rudimentară, un neruşinat patent, un derbedeu cronic într-un personaj cuviincios.

(2003-2006)

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Alexandru Arșinel și soția lui, Marilena / Foto via Click
Dramele prin care a trecut Alexandru Arșinel. Ce a pățit soția lui
Alexandru Arșinel a murit joi seară, la vârsta de 83 de ani. De-a lungul vieții, actorul a trecut prin mai multe drame, una fiind legată și de soția sa.
Reuniunea Consiliului de Securitate al ONU EPA-EFE
Rusia și-a exercitat dreptul de veto la Consiliul de Securitate al ONU asupra proiectului de rezoluție de condamnare a referendumurilor
Federația Rusă a folosit dreptul de veto în Consiliul de Securitate al ONU asupra unui proiect de rezoluție al SUA de condamnare a referendumului, conform agenției ruse de știri TASS.
Patriarhul Kirill FOTO EPA-EFE
Patriarhul Kirill, șeful Bisericii Ortodoxe din Rusia, are COVID-19
Biserica a precizat că Kirill, în vârstă de 75 de ani, și-a anulat toate călătoriile și evenimentele planificate, deoarece suferă de „simptome severe” care necesită repaus la pat și izolare. Aceasta a precizat că starea sa de sănătate este „satisfăcătoare”.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.