Vechi note mereu noi

Publicat în Dilema Veche nr. 661 din 20-26 octombrie 2016
Cum trebuie să fie un ministru? jpeg

Corupție autohtonă

Românilor nu le place corupţia decît în anumite condiţii. Nu le place corupţia dacă bacşişul a fost mare şi serviciul cerut în schimb n-a fost la înălţimea bacşişului. Sau dacă s-a cerut un bacşiş prea gogonat. Sau dacă primitorul bacşişului nu s-a dovedit destul de impresionat şi nu s-a purtat conform sumei. Sau dacă bacşişul altora bate bacşişul propriu. Altfel, în general, corupţia e subînţeleasă. O lume fără pile, fără peşcheşuri groase sau discrete, fără intervenţii bine plasate, fără „relaţii“, e o lume incomprehensibilă, o lume pe dos. A da din coate şi din pungă – asta nu se poate numi „corupţie“: e „lecţia vieţii“, „spiritul practic“ la apogeu, chintesenţa înţelepciunii cotidiene. Dacă nu vrei să rămîi de căruţă, nu e cazul să faci pe deşteptul, să te dai fată mare. Cînd e vorba de „ai tăi“, scopul scuză mijloacele. „Ai pe cineva?“, „N-o să vă rămîn dator“, „Nu mă zgîrcesc cînd e vorba de interesul meu şi al familiei mele“ – iată formulistica oricărui manual de conversaţie pentru limba de miere şi bale a corupţiei de toate zilele. „Corupţia“ e, de obicei, viciul altora. Al celorlalţi. În cazul propriu, ea se numeşte „luptă pentru supravieţuire“. De aceea, nu e contradictoriu să veştejeşti prostul obicei al corupţiei şi, în acelaşi timp, să dai şpagă şi să umbli cu proptele. Nu e contradictoriu să te enervezi cînd alţii reuşesc prin trafic de influenţă şi să recurgi masiv, cînd e vorba de tine, la beneficiile traficului de influenţă. Nu e contradictoriu să deplîngi nerespectarea legilor şi să le calci cu inima împăcată. Corupţia celorlalţi e un viciu, corupţia proprie e agoniseală legitimă, aptitudine socială, talent de a te descurca. Corupţia proprie e o virtute, care îţi uşurează accesul la titlul de „băiat (sau fată) dezgheţat(ă)“.

Descurcăreala nu e o simplă abilitate procedurală: e corelativul pragmatic al unei viziuni despre lume. Totul se sprijină pe o reţea ocultă de „cunoştinţe“, de „vorbe bune“, de înrudiri şi afinităţi. Cu alte cuvinte, totul e un efect de faţadă, dincolo de care nu sînt decît păienjenişuri mafiote, „masonerii“, găşti, cluburi exclusive. Descurcăreţul e, în felul lui, un idealist: nu crede în aparenţe, nu dă doi bani pe „ce se vede“. „Adevărul“ e în culise, în subterane, în încăperi secrete. Fiecare individ e centrul de iradiere al unui „lanţ al slăbiciunilor“, care trebuie identificat şi utilizat. Totul e să ştii ce să ceri cui. Pot spune, din experienţă proprie, că una dintre postùrile cele mai vizate e aceea de „fost“. „Fostul“ e mai accesibil decît „actualul“ şi e considerat ca fiind cuplat pe viaţă la resorturile Puterii. Carevasăzică, „să nu zici că nu poţi, ştiu că poţi, trebuie să poţi!“ „Fostul“ poate rezolva orice: locuri de muncă, examene de admitere, burse, sponsorizări generoase, recuperări de case şi terenuri, permise de conducere, scutiri de taxe etc. Orice. Dacă n-o face e pentru că nu vrea, pentru că-şi ţine pilele pentru el, pentru că ăştia de la putere (foşti sau actuali) sînt nesătui şi corupţi.

Din păcate, experienţa cotidiană confirmă, adeseori, consistenţa acestei viziuni de­spre lume. Cei corupţi, laolaltă cu cei coruptibili, reuşesc, cu alte cuvinte, să transforme realitatea în ceva care seamănă cu imaginea lor despre realitate. Lumea devine lumea lor, regula jocului lor devine regulă generală. E, teologic vorbind, una dintre ilustrările tipice ale păcatului originar: omul stricat strică întreaga creaţie. Trăim în produsul devierilor noastre comportamentale. Trăim în oglinda defectelor noastre.

Politețe și etichetă

Se confundă frecvent buna-cuviinţă cu bunele maniere. Există, e adevărat, reguli de comportare care pot fi (şi trebuie) învăţate: le găseşti în manuale specializate, le deprinzi în anii de educaţie domestică sau le afli în regim de urgenţă, de la „experţi“, cînd te confrunţi cu situaţii insolite. (Cum te adresezi ginerelui Majestăţii Sale?) Dar dincolo de asemenea coduri şi proceduri standardizate, există ceva care se numeşte (bună) cuviinţă şi care nu se poate învăţa. Cuviinţa e un soi de politeţe naturală, e decenţa înnăscută a acelora care ştiu, din instinct sau din străvechi cutume, ce se cade şi ce nu se cade. Un om simplu poate fi cuviincios fără a fi citit vreun îndreptar şi fără a-şi fi petrecut copilăria cu guvernantă. Cuviinţa e o formă de civilizaţie interioară, un fel de a fi, în vreme ce eticheta e o simplă „competenţă“, o achiziţie „tehnică“, transmisibilă pe cale didactică. Lipsa etichetei, respectiv a bunelor maniere, este supărătoare, dar, uneori, nu lipsită de un pitoresc benign. Eliza Doolittle are farmec şi înainte de a-l întîlni pe profesorul Higgins. Absenţa bunei-cuviinţe e infinit mai gravă: ea atestă un viciu de structură, o malformaţie congenitală, o dizarmonie ireversibilă. Cu oarecare efort şi răbdare, poţi transforma un necioplit în om de lume, chiar dacă trebuie să începi de la zero. (Mi s-a spus că, la începutul anilor ’50, circula, la Ministerul de Externe, proaspăt consolidat cu cadre noi, de origine sănătoasă, un manual de protocol, în care diplomaţii erau sfătuiţi să nu scuipe pe jos, să nu-şi sugă măselele şi să nu se şteargă la gură cu faţa de masă.) E însă imposibil să transformi o fire rudimentară, un neruşinat patent, un derbedeu cronic într-un personaj cuviincios.

(2003-2006)

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Mituri despre consumul fructelor, demontate de nutriționiști. Nu există un moment „greșit” pentru a le consuma
Fructele sunt printre cele mai sănătoase alimente pe care le puteți mânca. Sunt sărace în calorii, dar bogate în fibre, vitamine, minerale și compuși vegetali protectori.
image
Diana, fata atacată de urs la Bușteni, a murit în urma căzăturii în râpă: „Avea multiple traumatisme și răni incompatibile cu viața”
Apar noi dezvăluiri în cazul fetei de 19 ani, atacată de un urs pe traseul Jepii Mici, din Munții Bucegi și aruncată într-o prăpastie. Medicii legiști spun că tânăra a murit din cauza rănilor provocate de căzătură, aceasta având „politraumatisme și răni incompatibile cu viața”, potrivit Antena 3.
image
Orașul în care turiștii primesc un prânz gratuit dacă strâng gunoiul. Experiențe unice și pentru cei care folosesc transportul public sau bicicleta VIDEO
Turiștii care vizitează capitala Danemarcei vor fi recompensați cu mâncare, cafele și activități gratuite, însă doar dacă iau parte la activități ecologice.

HIstoria.ro

image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.
image
Nicolae Ceaușescu a făcut de gardă la catafalcul lui Tudor Arghezi / FOTO
De un asemenea privilegiu nu s-a bucurat nici un scriitor în Istoria României.