Va mai rezista democrația?

Publicat în Dilema Veche nr. 859 din 24 - 30 septembrie 2020
Frica lui Putin jpeg

Va mai rezista democrația? Și nu mă refer, desigur, la democrația „populară” în stil chinez, nici la democrația „iliberală” în stil unguresc, nici la cea „controlată” în stil rusesc (toate prosperă, pare-se), ci la democrația liberală, pe care o cunoaștem de mult și care, oricare i-ar fi defectele, s-a dovedit a fi, prin comparație, un regim binecuvîntat.

Veți spune: democrația a mai fost supusă unor serioase provocări în secolul trecut – regimul nazist și cel fascist întîi, apoi cel comunist, și nu numai că a supraviețuit, dar și-a biruit adversarii. Și totuși, ceva s-a schimbat în vremea noastră. Dovadă, acum douăzeci de ani, întrebarea de mai sus ar fi fost lipsită de sens, iar acum zece ani ar fi ilustrat un scenariu extravagant, greu de luat în serios.

Ce s-a schimbat de atunci? Ce face întrebarea plauzibilă astăzi, producînd temeri care n-ar fi fost justificate acum cîțiva ani? De ce soarta democrației pare azi în cumpănă mai mult, mi se pare mie, decît a fost cazul vreodată, de la începuturile ei? Trei lucruri esențiale, cred.

Mai întîi, puterile totalitare, autoritare n-au avut niciodată perspectiva unei dominații economice asupra puterilor democratice. Nici Germania și Japonia înaintea și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, nici URSS și aliații săi în timpul Războiului Rece n-au deținut supremația față de SUA, Marea Britanie și celelalte mari puteri democratice. Oricît de impozante au putut părea la un moment dat, decalajele economice și tehnologice față de „lumea liberă” au tins să crească în timp, nu să scadă. Pur și simplu, modelul dirijist de economie – sub toate formele lui – s-a dovedit inferior modelului capitalist-liber. Nu mai e cazul. China, cu combinația ei de capitalism-comunism, devine tot mai puternică economic, tot mai influentă sub acest raport în lume și nu mai este mult pînă ce va depăși Statele Unite la PIB. Sigur, asta nu e totul, dar e un fapt la care vechea URSS n-a putut decît să viseze. Iar pandemia de coronavirus nu face decît să accelereze un proces deja în curs. Puterea economică naște influență mondială, bogăție și, nu în ultimul rînd, respect și emulație.

Dar lucrul mai grav este că niciodată ca acum democrația liberală n-a fost erodată sau distorsionată chiar în „inima” ei geografică, în Statele Unite (și, într-o măsură mai mică, în Marea Britanie, de cînd cu Brexit-ul). Simplul fapt că un președinte al SUA își permite să recunoască înaintea unui jurnalist că a mințit opinia publică în urmă cu cîteva luni, cînd a pretins că epidemia de coronavirus e „o simplă gripă” care „va dispărea vara”, deși era perfect conștient de gravitatea situației, e un fapt nemaiauzit. Altădată, acest președinte, care a ascuns intenționat un adevăr esențial poporului său, ar fi fost destituit rapid, mai ales în condițiile în care minciunile sale au umflat grav numărul de decese. Astăzi însă, el încă ar putea să cîștige alegerile din noiembrie. Mai rău, s-ar putea ca, deși le va pierde (la limită), să nu recunoască înfrîngerea și să încerce să se mențină la putere, susținînd că alegerile au fost fraudate – ceea ce ar reprezenta o „profeție autorealizată” –, și căutînd să obțină consimțămîntul Curții Supreme, cu destule șanse de succes, avînd în vedere recenta reconfigurare ideologică a Curții. De fapt, lucrul cel mai grav nu e existența ca atare a președintelui Trump, ci faptul că un asemenea președinte a fost posibil în Statele Unite. Și a fost posibil, în mare măsură, din cauza subțierii majore a „centrului” moderat sau, dacă vreți, a irelevanței crescute (demografice, culturale, electorale, dar și conceptuale) a ceea ce s-a numit cîndva „alegătorul rațional”, în favoarea întăririi pozițiilor extreme (la stînga și la dreapta).

În sfîrșit, să spunem că democrația liberală e tot mai erodată de aplicațiile tehnologiei informatice. Internetul, rețelele, algoritmii etc., departe de a fi favorizat dezbaterea liberă de idei și aflarea unui consens bazat pe adevăr și cunoaștere, au ajutat enorm la proliferarea fake news-urilor, a discursului urii, a radicalizării în ambele extreme, a teoriilor conspiraționiste, a pseudoștiințelor și, în general, a conformismului tribal. De-a lungul și de-a latul lumii, oamenii tind să se despartă în grupuri și comunități informale închise, să-și controleze tot mai puțin emoțiile și impulsurile și să trateze practic tot mai mult rațiunea ca pe o avocată a acestora. Cum mai poți avea o democrație liberală stabilă în asemenea condiții?

Nu știm, deocamdată, care este relevanța sau tăria acestor factori generali de disoluție sau a altora pe care i-am putea identifica. Nu știm nici dacă democrațiile și, la modul mai general, cauza libertății nu-și vor găsi avocații lor eficienți pînă la urmă (de exemplu, Uniunea Europeană) și dacă nu cumva, totuși, ca altădată în istorie, aceasta își va birui adversarii. Și e bine că nu știm. Căci faptul că istoria rămîne profund imprevizibilă e aducător nu doar de speranță, ci și de voința de a rezista răului.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.