Uzul parlamentar al limbii

Publicat în Dilema Veche nr. 167 din 23 Apr 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Aş propune unui tînăr cercetător în psihologie, sociologie, lingvistică sau jurnalism, un doctorat copios, interdisciplinar, despre felul în care parlamentarii noştri folosesc limba română. Discursul e (ar trebui să fie) una dintre activităţile de bază ale reprezentanţilor noştri, fie că e vorba de declaraţii politice, de replică, dispută, dezbatere, pledoarie sau atac. Parlamentarul e cineva care "parlamentează". Şi pentru că o face adesea, ca să spunem aşa, în faţa întregii naţiuni, el furnizează - vrea, nu vrea - un model de vorbire publică, un exemplu (sau un contraexemplu) de adecvare şi expresivitate. Există discursuri parlamentare memorabile, formulări celebre, mari numere de virtuozitate retorică. În această privinţă, recolta celor peste şaptesprezece ani de democraţie autohtonă e întristătoare. Abia dacă ne amintim cîteva prostii monumentale, cîteva episoade de circ şi, mai ales, saci întregi de agramatisme. Nu că n-ar fi existat şi discursuri decente. Dar ele s-au pierdut într-un ocean de vorbărie primară, în clisa stereotipiei, a ignoranţei, a grosolăniei voioase. Cum, cînd şi despre ce vorbesc parlamentarii? Trebuie să spunem, mai întîi, că unii nu vorbesc deloc. Un procent majoritar de "aleşi" cultivă moţăiala dulce a unui simplu "act de prezenţă". Din acest punct de vedere, avem de-a face cu o meserie minunată: poţi traversa un mandat întreg fără să te observe nimeni, fără ca alegătorii tăi să perceapă în vreun fel efectele, fie şi formale, ale opţiunii lor. Trăieşti, patru ani, din ridicarea anonimă a mîinii, atunci cînd conducătorul şedinţei o cere. Putem spune, fără exagerare, că ţara a fost condusă, în mai toţi anii fragedei noastre democraţii, de o maşină de vot fără chip, activă, între două aţipeli, pe fundalul lătrător întreţinut de cîţiva demagogi. Pentru că unii, totuşi, vorbesc. O astfel de iniţiativă poate avea mai multe explicaţii. Unii vorbesc dacă li se ordonă. De cîte ori un şef politic construieşte o ofensivă electorală, el poate distribui roluri de intervenţie oricărui "coleg" bucuros să-şi consolideze statutul de mercenar docil. Alţii vorbesc pentru a se "remarca" în ochii conducerii de partid. Sînt soldaţi credincioşi, doritori să fie ţinuţi minte cînd se vor alcătui listele campaniei viitoare. Faţă de ei, vorbitorii de tip histrionic, încîntaţi să se audă, siguri de hazul şi de şarmul lor irezistibil, par nişte adevăraţi artişti. Ei au aerul că nu vor nimic, în afară de aplauze şi ocheade complice. De la afectarea semidoctă la băşcălia ostăşească, de la sentimentalismul bălos la furia justiţiară, "tribunii" de acest gen recurg la toate şmecheriile, la toate ieftinătăţile tiradei de bodegă şi, uneori, sfîrşesc prin a se emoţiona, candid, de propria lor înscenare. Mai sînt şi "deştepţii", competenţele vag plictisite de amatorismul general: ei se îndreaptă spre pupitru cu un zîmbet excedat, de genul "hai să vă mai explic o dată, gogomanilor, cum stau de fapt lucrurile!". O altă categorie de vorbitori sînt "sufletele sensibile", cei care nu se pot abţine să se manifeste, cînd apar la orizont teme fierbinţi, cum ar fi patria, viitorul, credinţa strămoşească, complotul antiromânesc şi perversiunile sexuale ne-româneşti. Cei mai mulţi însă se înscriu la cuvînt strict pentru a da la cap. Colegilor din alte partide, preşedintelui, instituţiilor neserviabile, cumnatului sau vreunui vecin. Parlamentul e - nu-i aşa? - teatrul de desfăşurare al "luptei parlamentare", indiferent care e motivaţia acestei lupte: succesul electoral, ura personală, interesul deghizat, mitocănia agresivă sau voluptatea pură a arţagului. Toate sub protecţia imunităţii parlamentare, simbol al libertăţii de expresie, de opinie, de disociere... Un liant fatal îi ţine laolaltă pe aproape toţi reprezentanţii categoriilor de mai sus: proasta - uneori catastrofala - utilizare a limbii materne. Modul lor de a se exprima are, în cel mai bun caz, virtutea platitudinii. În rest, avem de-a face cu toate speciile eşcului retoric: trivialitatea, locul comun, gramatica agonizantă, vocabularul anemic, vidul intelectual. Urme descurajante ale limbii de lemn (cu variantele Scînteia, "învăţămînt de partid", "plenară C.C.", "Cîntarea României" etc.) se îmbină cu un amplu balast de vag morfologic şi de inapetenţă sintactică. Mai toţi cei care ne reprezintă au alura unor inşi şcoliţi la fără frecvenţă, cu merite "deosebite" "pe tărîmul" "frontului" ideologic. Excepţiile (mai frecvente printre parlamentarii maghiari) nu au masa critică necesară pentru a îndrepta lucrurile. Păcat! Limba română e un minunat instrument de lucru, iar Parlamentul, în principiu, o instituţie onorabilă.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.