Urîţi-vă unii pe alţii!

Publicat în Dilema Veche nr. 420 din 1-7 martie 2012
Ce ştii să faci? jpeg

Părintele André Scrima, revenind, spre sfîrşitul vieţii, la Bucureşti şi bucuros să constate ce mulţi români se declară drept-credincioşi şi strîns legaţi de Biserica lor, observa, totuşi, că în modul cum se răsfoiesc, la noi, Evangheliile trebuie să se fi strecurat o greşeală: „Acolo unde scrie «Iubiţi-vă unii pe alţii!», lumea pare să fi citit «Urîţi-vă unii pe alţii!»“. E un fapt că mai toate ziarele şi televiziunile, dar şi strada, cîrciuma, scara de bloc şi masa de familie par confiscate de un necruţător virus al agresivităţii, al conflictului, al plăcerii de a face rău şi de a spune rele, aşa încît interlocutorul să sufere. Ca să treci de băiat deştept, trebuie să loveşti din toate poziţiile, să n-ai milă. Ca să obţii ratingul dorit, trebuie să organizezi mici sau mari scandaluri. Adversarul, sau cel care e de altă părere, trebuie călcat în picioare: trebuie să te iei de numele lui, de înfăţişarea lui, de rudele lui. Şi, oricum, trebuie să nu faci economie de epitete (oricît de grobiene), de băşcălie ţanţoşă, de insinuări perfide sau de acuzaţii grandioase.

Şi eu sînt o fire irascibilă. Şi eu am, uneori, un „ochi rău“. Pe scurt, mi s-a întîmplat şi mie să mă las contaminat de momente de furor demolator. Dar am reuşit, sper, să nu-mi fac din atac un program de viaţă, să nu fac din toxină un medicament zilnic. Am fost sever, uneori, în judecăţile mele, am practicat, stilistic, caricatura, dar nu m-am sculat niciodată de dimineaţă cu pofta irepresibilă de a răni, cu sete de sînge, cu ură definitivă pentru cineva. Pe agenda mea nu scrie niciodată: asasinat moral, desfigurarea preopinentului, lichidare a celuilalt. Mi s-a reproşat, dimpotrivă, că „nu ţin minte răul“, că sînt „împăciuitor“ în chip vinovat, că nu sînt consecvent în „războaiele“ mele, ci mai curînd înclinat să cad la învoială, să accept prea uşor reconcilieri pripite.

Mă trezesc însă, adesea, tăvălit prin cianură în versiuni care mă iau întotdeauna prin surprindere. Se spun despre mine minciuni ridicole, se inventează derapaje infamante, se suprainterpretează accidente biografice banale şi frînturi de frază nesemnificative. Totul dintr-o dorinţă obsesivă, maniacală, de a provoca evacuarea mea din sfera onorabilităţii şi, dacă se poate, din viaţa publică. Foarte bine! Nu ţin cu dinţii de „statutul“ meu public. Dar nu pot să nu mă minunez de zelul, de hărnicia, de pasiunea mobilizate de unii pentru a mă face bucăţi. Pe mulţi nici nu-i cunosc. Unul din misterele urii e iraţionalitatea (demonică?) a înfloririi ei. Te trezeşti detestat de inşi cu care n-ai avut niciodată de a face, care nu fac parte din lumea ta, cu care nu ai nimic de împărţit. Te urăsc într-o variantă mistică. Se scoală cu tine în gînd, îşi fac un conţinut de viaţă din bucuria de a te murdări. În plus, se declară creştini. Alţii ilustrează ceea ce am numit de curînd sindromul „mirelui refuzat“: îndrăgostitul cade în genunchi dinaintea iubitei, o cere de nevastă, iar dacă ea refuză se înfurie şi o face tîrfă. Aşa am păţit, în vremea din urmă, cu doi-trei inşi nervoşi, pe care am avut proasta inspiraţie să nu-i slujesc cum ar fi vrut. Unul îmi cerea, cu numai două luni în urmă, să-i postfaţez o carte, altul m-a înghesuit ani de zile cu rugămintea să-i deschid expoziţii şi să-i comentez un volum de panseuri fade. N-am făcut-o. Drept care, din „tovarăş de drum“ curtat hiperbolic, am devenit, peste noapte, o căzătură, despre care se poate spune orice. „Justiţiarii“ nu se împiedică, la o adică, de adevăr şi de onestitate. Cutare post de televiziune, supărat că am făcut oarecari reproşuri unui angajat al său specializat în suduială, mi-a montat două execuţii publice ca la carte. În sfîrşit, un şmecheraş de firmă, ofensat că i-am făcut portretul, mi-a pus pe urme – cu relaţiile lui din „lumea bună“ – cîteva echipe de paparazzi care să mă dea la gazetă.

Problema cu ura e că, deşi e gîndită să sfîşie pe altul, sfîrşeşte prin a te sfîşia pe tine. Am văzut femei frumoase sau, în orice caz, foarte feminine, urîţite, la propriu, de grimasa reiterată a urii şi a furiei; am văzut bărbaţi inteligenţi ajunşi, din cauza urii, să se comporte ca nişte babe nebune, am văzut politicieni (de vîrf...) care se comportă ca la bodegă, moderatori care vorbesc, încîntaţi de ei înşişi, ca nişte plutonieri majori de provincie.

Ştiu: nu pot schimba lumea! Ura a devenit un model de bună purtare. Tot ce mai pot încerca e să le spun celor care trăiesc din ea: opriţi-vă puţin! Liniştiţi-vă! Citiţi şi pasajele evanghelice în care vi se propune să iubiţi. Pînă şi pe vrăjmaşi! Mai ales pe ei! 

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Atitudine revoltătoare a unui hotel din Olanda la adresa unui român. Motivul aberant pentru care i-a anulat rezervarea
Bărbatul, cercetător în România, rezervase o cameră la un hotel din Tilburg, Olanda, dar s-a trezit ulterior cu rezervarea i-a fost anulată.
image
Imaginile sărăciei în cele mai bogate orașe din țară. „S-ar fura tot dacă n-am face asta”
România a avut în ultimul an o creștere economică de aproape 5%, iar pe hârtie lucrurile arată cum nu se poate mai bine. De o cu totul altă părere sunt tot mai mulți români care trec pragul magazinelor și a piețelor alimentare.
image
Ce vești ne dau meteorologii pentru vremea de Florii și Paște. Prognoza meteo pentru următoarele patru săptămâni
În următoarele săptămâni, valorile termice vor fi destul de coborâte, fiind posibile precipitații în toate regiunile.

HIstoria.ro

image
Cele mai vechi cutremure care au lovit Țările Române în Evul Mediu
Unul dintre cele mai vechi cutremure despre care avem informații este cel petrecut în anul 1411, menționat de Emil Turdeanu în lucrarea „Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân”.
image
Cine a ajuns primul în Antarctica?
Acest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populație nativă și nici locuire permanentă.
image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.