Universitatea protestează

Publicat în Dilema Veche nr. 786 din 14-20 martie 2019
Frica lui Putin jpeg

Săptămîna trecută, cîteva proteste împotriva OUG 7 desfășurate „la porțile“ unor universități, cu participarea profesorilor și a studenților, au stîrnit anumite întrebări și neliniști în unele cercuri. Au fost și atacuri, desigur, unele chiar foarte ticăloase, în medii online. Au fost și unele mîrîieli pe coridoare, în unele catedre sau pe grupurile studențești online. S-a spus că în universitate nu se face politică și chiar că asemenea proteste ar fi ilegale.

Să ne înțelegem: protestele n-au avut un caracter „oficial“, iar participarea, deși semnificativă la unele facultăți, n-a fost prea mare în ansamblul mediului universitar. A avut un caracter simbolic și de trezire a atenției, dar nu de masă. Mai ales participarea studențească a fost destul de redusă, din păcate.

E adevărat: în mod ideal, în universitate, politica este numai materie de studiu specializat la departamentele de profil, dar n-ar trebui să devină „activitate“. În universitate „nu se face“ politică, iar afilierea politică n-ar trebui să influențeze nici promovările, nici notările, nici materia unor cursuri. În mod ideal, căci în fapt universitățile au fost și sînt pretutindeni în lume un teritoriu unde frămîntările și disputele politice nu lipsesc. Totuși, cîtă vreme societatea și politica țării rămîn în matca lor, cîtă vreme aproape întreaga clasă politică împărtășește nu doar verbal, ci și în fapt aceleași principii și valori fundamentale, cîtă vreme deci societatea și politicul stau pe fundamente democratice și liberale relativ stabile și sigure, este preferabil ca universitățile să stea departe de politica curentă. În asemenea condiții ar fi greșit să se dea, de exemplu, studenților indicații de vot explicite sau să se facă propagandă unui partid.

Dar astăzi, la noi, societatea și politica și-au ieșit din matcă. Felul în care e condusă România sugerează că valorile democratice și liberale înseși sînt în joc, spre a nu mai vorbi despre valorile europene, pe care România s-a angajat oficial să le respecte, atunci cînd a aderat la UE. De fapt, lucrul cel mai percutant din punctul acesta de vedere este chiar modalitatea în care se guvernează, chiar fără a mai ține cont de conținut. De fapt, modalitatea este, într-un fel, chiar conținutul. Mă refer la guvernarea prin veritabile „decrete-legi“ (OUG 13, OUG 7, OUG 114), care schimbă esențial și peste noapte (literal) arhitectura legală a unor instituții, a sistemelor de impozitare, a funcționării Justiției. Acestea sînt de regulă nediscutate în prealabil și în detaliu cu părțile implicate, sînt emise pe neașteptate, seara tîrziu sau în prag de sărbători, iar cînd primesc niște avize consultative negative, acestea sînt de regulă ignorate. Deja avem în România o putere discreționară, care nu mai guvernează democratic nici măcar la standardele de pînă acum unu-doi ani și unde executivul, dirijat de un grup restrîns din PSD, s-a substituit practic Parlamentului în chestiuni esențiale. Prin felul în care legiferează sistematic și nu excepțional prin OUG, Puterea declară că nu-i pasă nici de ce crede o mare parte din societate, nici de considerente de transparență, nici de eficiență economică, dacă e cazul, nici de opiniile unor parteneri internaționali. Dacă totuși reacțiile (interne și internaționale) sînt masive, Puterea mai corectează cîte ceva prin alte OUG, indicînd astfel că numai presiunea directă și amenințarea cu represalii de un fel sau altul contează pentru ea. Cedează astfel tactic un pic de teren, gata să revină la atac, îndată ce condițiile i se par favorabile, căci scopul strategic rămîne unul și același: dominația totală. Altfel spus, Puterea a renunțat la orice pretenție de consens democratic în chestiuni esențiale, iar ideea de dialog real socio-politic i-a devenit complet străină, pînă la punctul încît adesea nici măcar n-o mai mimează. Adversarii sînt insultați și categorisiți drept „șobolani“, tratați drept „vînduți“ străinilor, lui Soros sau multinaționalelor, li se neagă patriotismul, ba chiar calitatea de „români“. Partidul de guvernămînt nu mai acceptă aproape deloc justificarea unor critici nici măcar din interiorul său: dovadă că toți criticii interni au fost, rînd pe rînd, excluși din partid, indiferent de meritele lor precedente. PSD e tot mai aproape de firea unui partid totalitar.

În aceste condiții, ar fi o lașitate să negăm universității dreptul de a-și face auzită vocea. Căci sînt puse în joc acum, la noi, tocmai valorile fundamentale pe care, în chip tradițional, se bazează și universitatea: dialogul, justiția, competența, toleranța pentru opiniile diferite și mai ales libertatea. Că acestea toate au și o componentă politică, e evident. Dar nu doar politică. Am zice: pentru o universitate liberă ele au o componentă existențială. Și atunci, cine ne poate nega dreptul să le susținem cu voce tare și în universități? Căci nimeni să nu-și facă iluzii: dacă independența Justiției cade cu totul, va cădea și libertatea academică, mai devreme sau mai tîrziu. Iar dacă orice adversar va fi insultat și denigrat în media arondată Puterii, numai pentru că e adversarul Puterii, nici în universitate lucrurile nu vor sta mai bine la un moment dat. Și cînd în societate numai raporturile de putere brută vor mai conta (după principiul lui Lenin, „Care pe care“) și numai jocurile cu sumă nulă vor mai fi jucate, să nu ne închipuim că universitatea va rămîne, ea singură, o oază de dialog liber și de căutare non-partizană a adevărului.

Prin urmare, s-o spunem răspicat: în aceste momente dificile, universitatea nu se poate sustrage de la un fel de politică, desigur, nu în sensul limitat al cuvîntului. Acum cîțiva ani ea a denunțat impostura academică, sosită din partea unui fost prim-ministru. Acum se află înaintea unei alte imposturi, mult mai grave, de natură instrinsec politică: o Putere care se pretinde democratică, dar golește de conținut tocmai valorile democrației autentice, ale justiției și libertății, existențiale pentru universitate. Mai are deci acum universitatea libertatea de a tăcea?

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
De ce unii localnici din nordul Angliei ajung să ofere moșteniri regelui Charles atunci când mor
Ce îl leagă pe un fost miner și republican de-o viață de regele Charles al III-lea? Răspunsul surprinzător, așa cum a relatat The Guardian, este că averea fostului miner face parte acum dintr-un fond care generează venituri private pentru monarh.
image
Fenomen inedit în Vârtop: aurora boreală albastră a luminat seara în Apuseni FOTO VIDEO
Un fenomen inedit a fost surprins de un turist în Staţiunea Vârtop din Munţii Apuseni, joi seara. Aurora boreală a luminat seara, pentru câteva minute, printre nori, şi a fost imortalizat de un fotograf amator.
image
Pericolele care îi pândesc pe români într-o destinație exotică de lux. „Paza bună nu e suficientă ca să treacă primejdia”
Tot mai mulți români cu bani aleg destinații exotice, însă unele implică anumite riscuri. O familie de români a aflat acest lucru pe propria piele, iar la final părinții au aflat că cei doi copii ai lor s-au aflat într-un pericol imens, fără măcar ca ei să bănuiască.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic