Unde-s pitecantropii de-altădată?

Publicat în Dilema Veche nr. 794 din 9-15 mai 2019
Frica lui Putin jpeg

Módele intelectuale și socio-politice, cît și schimbările pe care ele le suferă în timp se regăsesc până și printre cei care studiază oasele speciilor de mult dispărute. Oasele, desigur, nu se schimbă, dar interpretarea lor, adică reconstituirea făpturii respective – da. Un bun exemplu îl oferă paleoantropologia. La sfîrșitul secolului al XIX-lea, savanții evoluționiști – influențați totuși încă mai mult sau mai puțin conștient de viziunea biblică asupra creației omului – căutau să separe suficient omul nu numai de strămoșii lui zoologici mai îndepărtați, dar chiar și de cei relativ apropiați, din care totuși credeau că descindea direct. Pe cînd eram elev, învățam despre „pitecantrop“, literal „omul-maimuță“. Creatura – botezată așa de paleoantropologul belgian Eugène Dubois și reconstituită după cîteva oase găsite în Java – era socotită a fi fost „veriga de legătură“ dintre noi și strămoșii noștri „din copaci“: ni-l arătau în ilustrații și diorame ca pe o ființă hirsută și mai mult maimuță decît om: avea stațiune verticală, ce-i drept, dar umbla cocoșat, avea craniul turtit, prognatism facial (bot) și aproape n-avea frunte. Interesant, Dubois îl numise întîi „antropopitec“, adică „maimuța-om“, după care se îndurase de sărmana făptură și inversase compusul lexical, dîndu-i o nuanță în plus de umanitate. Oricum, pitecantropul a trecut în cultura populară ca o ființă hidoasă, primitivă și sălbatică – un Yeti preistoric. Să spui despre cineva că-i un „pitecantrop“ nu-i cel mai frumos elogiu adresat inteligenței și delicateței respectivului.

După ce a fost astfel ponegrit, tatăl nostru, pitecantropul, a dispărut pur și simplu din vocabularul științific: adică specia sa a fost „reclasificată“. De mai multe decenii, el a fost botezat homo erectus, adică „omul înălțat“. Nu mai e „maimuță“ defel, nici măcar pe jumătate, ci e om întreg, ba chiar ține capul sus, gata-gata să privească cerul. Și, cum s-a stabilit că știa să folosească focul, înseamnă că fusese deja vizitat de Prometeu, care, împreună cu focul, îl învățase și să cioplească silexul, astfel încît rudele sale se numesc pe drept cuvînt homo habilis (omul îndemînatic), sau homo ergaster (omul artizan).

De fapt, paleoantropologii au devenit cu timpul tot mai puțin rușinați de verii noștri păroși părăsiți în junglă, așa că au căutat „să-i înalțe“ spre noi, umanizîndu-i și micșorînd diferența ontologică dintre noi și ei. Uneori chiar s-au transpus în paleoantropologie scenarii din ideologiile post-coloniale. Astfel, în timp ce pitecantropul „a dispărut“ nominal, urmașul lui și fratele nostru „mai mare“, Omul de Neanderthal, ne-a devenit tot mai aproape.

Pe timpuri, acesta era prezentat în reconstituiri ca un fel de luptător sumo cu picioare groase și scurte, cu fruntea teșită, craniul turtit, fără bărbie, arcade orbitale uriașe, sub care ne puteam închipui lucind doi ochi de bestie. Îl vedeam cu o ghioagă pe umăr și mormăind sunete nearticulate. Cîtă deosebire față de strămoșul nostru direct, nobilul om de Crô-Magnon, care l-a înlocuit în Europa, acum circa 40-30.000 de ani! Acesta din urmă, înalt și suplu, era un artist care picta admirabil, avea o gîndire simbolică, avea desigur reprezentări despre magie și spirite și confecționa nu topoare de silex grosolane, ci superbe lame delicate și simetrice. Pe drept merita să fie numit homo sapiens. Cît despre bruta de Neanderthal, ea merita să fie exterminată de Sapiens, acum vreo 35.000 de ani, dacă asta s-a întîmplat, sau să moară de moarte bună, ca un neadaptat ce era la timpurile noi!

Odată cu decolonizarea din secolul XX, însă, lucrurile s-au văzut și aici într-o altă lumină: Fratele-Neanderthal a fost reabilitat: fusese, de fapt, un tip bine legat și voinic, nu brutal, dar și inteligent, chiar dacă „nu neapărat în felul nostru“. Avea un creier mai mare decît al nostru. Poate chiar, zic unii, vorbea deja – esențializat însă –, nu bîrfea încontinuu, ca noi. Alții susțin că avusese și ritualuri simple de înmormîntare (deci credea în „invizibil“), alții că se împodobea cu pene sau flori. Ba și desena din cînd în cînd. Cînta, dansa? Nu știm. Dar că era un vînător ingenios, un supraviețuitor al cumplitei ere glaciare, un ins de succes timp de sute de mii de ani, e clar. Nefericitul, cică, pierise ca specie exterminat de alde noi, abia descinși tocmai din fundul Africii, așa cum, în alte timpuri, pieriseră o mare parte dintre indienii americani sau toți tasmanienii din cauza albilor cuceritori. Rușine să ne fie! Am avut genocidul în gene de la origini. Pe unde trecem, distrugem. „A șasea extincție“, aflată în curs, a fost și este opera noastră, se știe.

Dar poate că totuși nu l-am exterminat pe sărmanul Neanderthal! – au zis unii. Devenind el atît de simpatic și atît de „înțelept“ (homo sapiens neanderthalensis se cheamă el azi în mod științific, iar noi – homo sapiens sapiens), pierzîndu-și unul cîte unul caracterele de bestie, fiind probabil alb la piele, blond și cu ochii albaștri (ce mai, tipul nordic!), nu-i de mirare că de fapt am trăit cîteva idile cu el. Amorul și nu războiul din epoca de piatră ar explica, după unii paleoantropologi, de ce s-a stins Neanderthal: l-am asimilat prin „căsătorii“ mixte. Dovadă, zic unii, că în ADN-ul tuturor oamenilor moderni, cu excepția africanilor (care, din păcate pentru ei, n-au avut de-a face cu oamenii de Neanderthal), s-ar regăsi un mic procent de gene neanderthaliene. Parcă-l și vezi pe oacheșul de Crô-Magnon seducînd o neanderthaliană blondă, după care suspina de mai multă vreme, că nu-i mai pria nici fleica de mamut!

În general, „dispariția“ pitecantropului și „sapientizarea“ lui Neanderthal țin nu numai de ispita de a ne reabilita strămoșii prin umanizare, dar și de voința de a diminua distanța ontologică dintre noi și ei, și într-un sens mai larg, dintre noi și restul lumii animale. Nu sîntem „altceva“ decît natura, nu sîntem numai noi creații aparte, susură această poveste. Sau poate că vedem azi tot mai deslușit „chipul și asemănarea“ nu numai în noi, ci și pretutindeni în natura vie. Există însă, din păcate, în diminuarea distanței ontologice dintre noi și rudele noastre, și un risc pe care modernitatea nu l-a ocolit deloc: odată ce bruta de odinioară se face, cu garanția științei, om, de ce, inversînd direcția, nu s-ar face și omul o brută? Și tot cu garanția științei…

Așa că, temîndu-ne de această posibilitate și privind cu oarecare îndoială profană reconstituirile, putem suspina melancolici: „Unde-s pitecantropii de-altădată?“

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Reportaj. Cum s-au văzut alegerile pentru București de la sediul PSD. Gabriela Firea: „Îi rog pe colegii mei să numere fiecare vot” FOTO
Gabriela Firea a pierdut încă o data lupta pentru Capitala, în fața lui Nicușor Dan, care a dominat lupta electorală și a câștigat pentru a doua oară cele mai importante alegeri locale din România.
image
Încă o investiție uriașă apare în România. O mare companie austriacă pune la bătaie aproape un miliard de lei
Grupul austriac Lasselsberger pregătește o investiție importantă în România, iar pentru asta acționarii companiei vor băga adânc mâna în buzunar. Investiția totală este estimată la 823 de milioane de lei.
image
EXCLUSIV A început Al Treilea Război Mondial și nu realizăm? Primul general român pregătit de americani la Harvard vine cu vești proaste
Generalul (r) Alexandru Grumaz, primul ofițer român pregătit după Revoluție în SUA, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, riscurile care există în prezent și de ce ne aflăm periculos de aproape de o escaladare care poate duce în orice moment până la un nou război mondial.

HIstoria.ro

image
Câți bucureșteni aveau drept de vot la alegerile locale din 1878?
Pe baza recensământului făcut de Primăria Capitalei în 1878, în listele electorale au fost înscriși 11.908 de alegători.
image
D-Day, cum arată Europa după 80 de ani
Cine merge pe drumurile din Normandia în aceste zile, cu mașina, pe biciclete sau pe jos, are parte de o călătorie în timp. Peste tot întâlnești soldați americani, jeepurile umplu toate șoselele, dar și alte autovehicule ale armatei americane.
image
România văzută de Neagu Djuvara după 45 de ani: „Şocul întoarcerii în ţară”
Neagu Djuvara plecase din România în dimineaţa zilei de 23 august 1944. S-a întors în primele zile ale lui februarie 1990.