Uite că se poate!

Publicat în Dilema Veche nr. 512 din 5-11 decembrie 2013
Avanpremieră jpeg

E o vorbă a lui Radu Cosaşu. Cînd cineva se miră, în prezenţa lui, de vreo nefăcută („Incredibil! Cum se poate aşa ceva?!“), el răspunde prompt: „Uite că se poate!“ Cu alte cuvinte, deşi aberaţia, inadmisibilul, incalificabilul pot fi „strigătoare la cer“, ele sînt, totuşi, posibile. În acest caz, avem de-a face cu varianta rea a transformării imposibilului în posibil. Dar există şi varianta bună. Uneori, neaşteptat de des, ceea ce părea de nerealizat, de neînchipuit, de neatins capătă brusc chip. Obstacolele cad ca prin farmec, puterile făptuitorului se multiplică, drumul spre ţintă se netezeşte, se luminează, devine plauzibil. S-ar zice că miracolul e la îndemînă.

Pentru generaţia mea, miracolul a fost căderea comunismului. Urmarea a venit aproape imediat: tot ce plănuisem în spaţiul unei utopii juvenile s-a putut preschimba în realitate. Am creat instituţii, am pus în mişcare proiecte, am deschis nesperate orizonturi de ofensivă intelectuală. E drept, am simţit, pentru prima oară, şi ghimpele unui avertisment, pe care îl rostea, uneori, Constantin Noica: „Va veni un moment cînd veţi înţelege că limitele interioare sînt mai greu de depăşit decît limitele exterioare.“ Am descoperit, într-adevăr, că libertăţile proaspăt cîştigate nu garantează succesul, nu te eliberează de tine însuţi, de inerţiile şi idiosincraziile proprii, de blocajul – greu de trecut – al firii tale. Într-un anumit sens, libertatea e mult mai solicitantă decît prizonieratul: îţi trebuie imaginaţie, tenacitate, putere, răbdare, curaj. Trebuie, cu alte cuvinte, să-ţi evaluezi corect resursele, să lucrezi cu sinele tău, să-l modelezi în perspectiva scopurilor pe care ţi le propui. Libertatea e, prin urmare, terenul de luptă al eului cu nelibertăţile dinlăuntrul său.

Mă întreb, adesea, cum îşi poate grădinări viaţa un tînăr de azi, care a decis să nu plece din ţară. La prima vedere, ambianţa nu e prea încurajatoare. Corupţia, pilele, „descurcăreala“ generală, legislaţia fluctuantă şi inhibitorie, mediocritatea guvernanţilor, salariile mici, universităţile etanşe, incapabile (şi nedoritoare) să-şi împrospăteze catedrele cu inteligenţe vii (acreditate la cel mai înalt nivel de marile şcoli ale lumii) nu sînt premise promiţătoare ale unei cariere „normale“, consistente şi răsplătitoare. Ai suficiente motive să crezi că se încurajează mai curînd şmecheria, nepotismul, abilităţile strict „sociale“, calităţile secundare. Nu „băieţii capabili şi serioşi“ ajung vedete, ci „băieţii deştepţi“. În plus, au apărut „modele“ noi, cu două tăişuri: funcţionarii „de firmă“, de pildă, cu un portret standardizat, zidit în lemnul limbajului corporatist, un soi de mutanţi cordiali şi aseptici, care trăiesc între computer, training-uri periodice, teambuilding-uri vesele şi şedinţe cu Power Point. N-au îndoieli, n-au surprize, n-au culoare. Cum se poate orienta un tînăr într-un asemenea peisaj? Cum poate trăi omeneşte, cum poate visa şi cum poate avea încredere în viitorul propriu, cînd are de făcut un slalom permanent între oameni de tarabă, oameni-şpagă, oameni de fiţe şi oameni-schemă?

Nu am de dat sfaturi „mobilizatoare“, de genul „gîndire pozitivă“ (care, cum spunea cineva, e, de fapt, opusul gîndirii), nu vreau să încurajez inconştienţa tonică, naivitatea vulnerabilă, nerealismul cronic. Pentru a reuşi, e nevoie, mai curînd, de opusul acestor „calităţi“. E nevoie de simţul conjuncturilor (fără excese de „acomodare“), de pragmatism (fără abuzuri cinice), de încredere (fără credulitate), de răbdare (fără pasivităţi obediente), de ambiţie (fără egolatrie), de orgoliu (fără vanitate), de tenacitate (fără încăpăţînare şi îndîrjire), de curaj (fără temerităţi prosteşti), de concentrare asupra ţintei (fără îndîrjire). Nu zic că e simplu. Dar se poate! Cunosc tineri care au reuşit. Îi felicit şi sper să devină modelele adevărate ale generaţiei lor. Aş adăuga listei de mai sus încă o înzestrare, care mi se pare decisivă: talentul de a nu arde etapele, de a nu viza, pripit, vîrful, înainte de a fi parcurs traseul firesc al oricărei creşteri sănătoase.

Am aflat despre un program Petrom de responsabilizare socială, intitulat „Ţara lui Andrei“. E, din cîte am înţeles, o încercare de a stimula încrederea noilor generaţii în şansa lor de împlinire, în perspectiva de reuşită a acelora care sînt dispuşi să se mobilizeze lucid şi eficace pentru o Românie mai bună. N-am reuşit să aflu de ce acest proiect se numeşte „Ţara lui Andrei“. Dar, fără să-şi dea seama, iniţiatorii au fost inspiraţi alegînd un nume ca acesta. „Andrei“ vine din greceşte şi înseamnă „bărbăţie“, curaj. E, poate, sensul unui îndemn binefăcător. În condiţii departe de a fi ideale, e nevoie de bărbăţie pentru a ajunge la ţintă. Să nu se simtă lezate doamnele şi domnişoarele. Şi ele pot ilustra această virtute. Şi apoi, cuvîntul „bărbăţie“ e, oricît ar părea de ciudat, feminin…   

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

facturi
Românii vor plăti 2-3 facturi deodată la energie electrică. Furnizorii nu au putut modifica softurile la timp
Românii ar putea plăti câte două-trei facturi deodată la energie electrică, pentru că furnizorii nu au avut timp să modifice softurile, având în vedere că OUG 119 a fost aprobată la 1 septembrie.
Miliardarul Rinat Ahmetov FOTO EPA-EFE
Dezastrul suferit de Rinat Ahmetov, cel mai bogat ucrainean. Ce-a pierdut din cauza războiului
Războiul, pentru Rinat Ahmetov, precum și pentru întreaga Ucraină, a început în 2014 cu anexarea Crimeei și confiscarea unei părți din teritoriul Donbass-ului.
Becuri
Programul Rabla pentru becuri ar putea fi lansat cel târziu la sfârşitul lunii octombrie
Ministrul Mediului, Tanczos Barna, a anunţat că programul Rabla pentru becuri ar putea fi lansat cel mai târziu la sfârşitul lunii octombrie.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.