Trei zile la Lisabona

Publicat în Dilema Veche nr. 239 din 11 Sep 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mai întîi, o precizare pentru campionii vigilenţei autohtone: da, am fost la Lisabona, dar nu trimis de Institutul Cultural Român, ci invitat de "Clubul de la Haga", o asociaţie a marilor fundaţii cu scop filantropic din Europa şi Statele Unite. Încă o precizare, pentru aceiaşi: nu, "Clubul de la Haga" nu este o organizaţie (iudeo)-masonică. O ultimă precizare: n-am cheltuit nici o centimă din banii contribuabilului, n-am negociat înstrăinarea Ardealului şi n-am pus la cale o nouă revoluţie, după modelul celei pe care am încropit-o la Tescani, în 1989, ajutat de KGB, CIA, Mossad şi Ion Iliescu. Cu aceste precizări, pot trece acum la cîteva însemnări frugale. Urîtul de mîine. Lisabona are tot ce-i trebuie unui loc pentru a aproxima paradisul. E aşezată pe cîteva coline nobile, la margine de ocean, şi evocă, prin patină şi postură, melancolia sobră a unui imperiu scăpătat. Amestecul de amploare şi intimism al fiecărui cartier are un ce misterios, bine slujit de lumina şi miresmele litorale. Ai mereu ce vedea, chiar dacă nu eşti mai niciodată confiscat, ca în Italia, de percuţia capodoperei. Oraşul e însă invadat de blocuri noi, de construcţii "moderne", drapate în luciul populist al sticlei fumurii, verzui, psihedelice. O combinaţie de Piatra Neamţ (în versiune "europeană") şi Singapore (în versiune latino-balcanică). Imaginea de ansamblu, salvată numai de un admirabil context natural şi de supravieţuirea cîtorva preţioase faţade din alte vremuri, e supărător anonimă, funcţională, birocratică. Cînd întîlneşti o casă veche, ai sentimentul că dai, în sfîrşit, peste un chip uman, aflat în prizonierat printre roboţi. Am mai văzut (la Stockholm, de pildă) oraşe stricate, pe alocuri, de arhitecţii "socialişti" ai anilor ’60 şi ’70, care n-au avut nevoie de Ceauşescu pentru a construi aglutinări barbare de locuinţe standard. La Lisabona, pînă şi clădirea Fundaţiei Gulbenkian, adăpostind o graţioasă colecţie de artă, e marcată, ireversibil, de moda betonului rectangular, a cimentului aparent, a "non-finitului" ostentativ. Dacă, pentru funcţionarii europeni, această omogenizare stilistică va deveni un criteriu al bunei orientări, un capitol de "acquis communautaire", vom trăi cu toţii, peste douăzeci-treizeci de ani, într-un spectru vesel. "Elitişti şi conservatori". La capătul unei expuneri despre istoria Fundaţiei Gulbenkian, preşedintele ei este întrebat dacă au existat, în mediul portughez, episoade de respingere publică a programelor ei. "Da", răspunde preşedintele. "Ni s-a reproşat că am fi fost elitişti şi conservatori." Şi adaugă imediat, cu o ocheadă culpabilă: "Între timp însă, ne-am corectat!". Înţelegem că, astăzi, Fundaţia Gulbenkian e pe drumul cel bun: e cu poporul şi cu revoluţia. Un stîlp al progresului "cu orice preţ". Ce-ar putea urma? Colecţia de artă ar trebui, probabil, desfiinţată: o colecţie de artă este rezultatul unei investiţii de lux, operată de un "om ales" (un reprezentant al elitei), al cărui gust ("ales") alege, dintre mai multe lucruri, pe cele mai "alese" (după criteriile sale exclusive). Cît despre conservatorism, el va trebui eradicat printr-o campanie luminată împotriva tradiţiilor, prin demitizarea valorilor trecutului, printr-un pariu amnezic pe noutate şi tapaj. Anumite străzi din Lisabona (str. Ioan Crisostomul, de pildă) vor fi curăţate de aerul lor paseist şi mistic, iar anumiţi termeni religioşi vor fi acceptaţi numai dacă semnalează o tendinţă laicizantă (d.ex. Banco Spirito Santo). Există, evident, elitişti nedigerabili şi conservatori pre-senili. Dar de unde rezultă că remediul va veni dinspre antielitişti resentimentari şi "progresişti" fără memorie? Umilinţele generalilor ruşi. Într-o discuţie despre situaţia din Georgia, un coleg american observă că, oricum ar sta lucrurile, trebuie să menajăm sensibilitatea fostei armate sovietice. Am auzit aceeaşi propoziţie acum cîţiva ani, de la un senator din Washington. Generalii ruşi, obişnuiţi să deţină, ani de-a rîndul, o impozantă poziţie de putere, se simt acum umiliţi în onoarea lor militară. Nu e cazul să-i provocăm. Le-ar trebui, mai curînd, niţică terapeutică, o caldă, înţelegătoare strîngere de mînă, ceva tandreţe, un pupic planetar. Pe-aici, prin estul european, am fost şi noi oarecum umiliţi de aproape cinci decenii de bolşevizare forţată. Dar atunci, generalii ruşi trebuiau răsplătiţi pentru marşul lor alături de aliaţi. Prin urmare, datorăm trupelor ruseşti fie recompensă, fie tratament. Ele sînt eliberatorii sau pacienţii noştri eterni. Generalii ruşi suferă. Iar cînd se simt umiliţi pînă la limita suportabilului, se urcă pe tancuri şi pornesc, pocăiţi, spre ţările limitrofe, uitate de Dumnezeu, de NATO şi de soartă.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Umbra lui Putin în România. Un cunoscut expert în securitate explică de ce am devenit o țintă pentru spionajul rusesc
Rusia a pornit un veritabil război hibrid împotriva NATO, iar România e una dintre ținte. Analistul Hari Bucur Marcu a explicat motivele pentru care serviciile ruse sunt hiperactive în zonă și de ce România reprezintă o țintă importantă pentru spionii Kremlinului.
image
Mulți voluntari străini au crezut că sunt pregătiți să lupte în Ucraina, dar s-au înșelat, spune un veteran american
Unii voluntari occidentali care s-au alăturat războiului din Ucraina au fost uciși după ce s-au înrolat presupunând eronat că lupta va fi ușoară, a declarat pentru Business Insider un veteran american care a luptat în Ucraina de la începutul invaziei și până în decembrie.
image
„Copiii spun lucruri trăznite“, momente de colecție: Nu s-a oprit din râs toată emisiunea VIDEO
Virgul Ianțu s-a amuzat copios alături de fiecare copil care a spus un lucru amuzant în cadrul show-lui de televiziune.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.