Trei sfaturi de la George P. Shultz

Publicat în Dilema Veche nr. 717 din 16-22 noiembrie 2017
Despacito jpeg

Eram de puțin timp ministru de Externe, cînd, într-o vizită „de lucru“ în Statele Unite, am avut plăcerea să-l întîlnesc pe fostul ministru de Externe al lui Ronald Reagan, dl George Shultz, retras din viața publică după o consistentă carieră de profesor, economist și om de stat. Mi s-a părut o bună ocazie, într-un context informal, să profit de experiența unui înțelept diplomat, așa că l-am abordat cu o rugăminte. „Sînt nou în meseria asta“ – i-am spus. „Mi-ar prinde bine să-mi dați două-trei sfaturi de demaraj…“ Dl Shultz mi-a răspuns prompt, ca și cum avea deja sistematizat subiectul. „Vă pot da de îndată trei sfaturi: 1) Nu vă spetiți citind cuminte, din scoarță-n scoarță, toate dosarele pe care vi le pregătesc experții din minister, înaintea unor vizite și întîlniri oficiale. De regulă, sînt asfixiante prin cantitate și detalii. Evident că trebuie să fiți bine pregătit, dar există o soluție mult mai eficientă: invitați la un prînz colegial pe cei responsabili cu problema sau cu spațiul geografic vizate de agenda dvs. Vă vor spune esențialul, curățat de frazeologia de protocol și de limbajul standardizat al «meseriei». După o oră, veți ști tot ce trebuie să știți, cu o mare economie de timp. 2) Menajați-vă! Nu acceptați toate invitațiile care vi se adresează. Mai ales cele care tind să vă blocheze seara. Firește, nu veți putea refuza o cină de curtoazie, prilejuită de prezența unui șef de stat sau de guvern, nu veți putea evita să vă întîlniți, la o masă, cu un omolog din străinătate. Dar în rest, fiți zgîrcit cu timpul și cu energia dvs. Altfel vă veți simți epuizat, din ce în ce mai puțin pregătit să faceți față obligațiilor «de serviciu» cu adevărat importante. Și, în sfîrșit, 3) Măcar o dată pe săptămînă, încuiați-vă în biroul dvs. și, singur cu sine, întrebați-vă fără complezență: «Why the hell do I want to do this job?!» (De ce naiba vreau să fac meseria asta?!)“

Sfaturile dlui Shultz mi-au prins foarte bine. Le consemnez, în ideea că merită să dea de gîndit și altora. Nu insist asupra primelor două sugestii. Ca începător în branșă, aveam, e adevărat, complexul „diletantului“, ceea ce mă făcea să fiu hiper-scrupulos, ori de cîte ori aveam dinainte o „sarcină“ dificilă: citeam tot ce căpătam de la departamentele din subordine sau de la alte instituții implicate în tematica episodului diplomatic următor, pierdeam nopți întregi ca să fiu riguros la curent cu ceea ce urma să aud și să spun. Nu regret, dar recunosc că aș fi rezolvat totul mai rapid și mai util cu un „working lunch“ de cabinet. Și asta pentru că – fără să vreau să ironizez zelul experților și cu atît mai puțin să minimalizez competența și eficiența lor – „dosarul“ construit de ei e gîndit mai curînd monografic decît funcțional. (Uneori, se întîmpla să primesc anticipări ale unui dialog probabil, din care nu lipseau „indicațiile“ de întîmpinare: „Bună ziua!“, „Mă bucur să vă întîlnesc!“, „E un bun prilej să reînnodăm vechile noastre tradiții de cooperare!“ etc.) Nu exclud, pe de altă parte – dacă mă gîndesc la educația elementară a cîte unui politician –, ca subalternii, pățiți, să încerce a preveni, prin efortul lor, eventuale carențe de comportament curent…

Al doilea sfat ar prinde foarte bine politicienilor care suferă de viciul ubicuității. Sînt fericiți să fie prezenți, cît mai des, la televiziuni, inaugurări, spectacole, chermeze populare, adunări „politice“ din teritoriu etc. Te întrebi, uneori, cînd mai reușesc să-și facă treaba, cîtă disponibilitate le rămîne, pentru a-și rezolva obligațiile „de birou“.

Dar cel mai important, din punctul meu de vedere, este al treilea sfat al lui George Shultz. „De ce am ales să accept funcția în care mă aflu?“ Răspunsul implică o permanentă și necruțătoare autoevaluare. Care sînt motivațiile reale, sincere, ale opțiunii mele? Vanitate? Cumințenie de partid? Preocuparea pentru beneficii de tot soiul? Delir al „misiunii“? Suficiență bățoasă? Ignorarea limitelor proprii? Rareori răspunsurile sună cum ar trebui, pentru a fi la înălțimea întrebării: am acceptat pentru că sînt gata să asum condiția de „slujitor“ (= ministru), am acceptat pentru că mă simt responsabil, am acceptat fără să-mi doresc eternizarea în post sau un simplu ornament în CV, am acceptat ca să învăț, ca să-mi pun la încercare cunoștințele, am acceptat o provocare destinală, dispus să asum toate riscurile. Cîți dintre miniștrii, parlamentarii, politicienii noștri se vor fi confruntat, vreodată, cu deprinderea virilă de a se pune în discuție? Cîți se întreabă: „Ce caut eu aici?“ Cîți au curajul să se îndoiască de sine, de „meritele“ lor, de ambițiile și poftele lor materiale și sociale? Și cîți sînt dispuși, după ce au răspuns cinstit acestei interogații, să facă un pas înapoi? Din păcate, ca mai întotdeauna la noi, „realitățile“ sînt complexe. Atît de complexe, încît justificările unor numiri în funcții înalte sînt de nesistematizat. Ești numit pentru că ai o rudă bine plasată. Ești numit pentru că slujești partidul ca un pisicuț sau ca un interlop. Ești numit pentru că ești servil. Pentru că ești șantajabil, manipulabil, inapt și inept. De ce accepți? Păi, de ce nu? Dacă ai avut noroc? Și cui îi prisosește o secretară, o mașină la scară, un salariu grăsuț, o mică notorietate județeană sau de cartier? Nu exclud și posibile subterane masochiste: mai bine să fiu înjurat decît un „neica nimeni“! Sau vanități candide: să se crucească vecinul, mama, nea Gică și Marilena, cînd or afla ce-am ajuns!

În contextul autohton, cel de-al treilea sfat al dlui Shultz nu e valabil doar pentru miniștrii de Externe. Dar să nu ne facem iluzii. Nimeni nu-l va lua în serios.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.