Trecere spre altceva

Publicat în Dilema Veche nr. 631 din 24-30 martie 2016
Ce ştii să faci? jpeg

Obligația – asumată – de a scrie două editoriale pe săptămînă are, pentru mine (și pentru oricine face experiența unei astfel de corvezi), cel puțin două „pagube colaterale“: 1) implică necesitatea de a fi inteligent (sau măcar digerabil) cu dată fixă. Vrei, nu vrei, ai sau n-ai chef, ai sau n ai subiect, e musai să prestezi… Termenul de predare e nemilos, în afara oricărei negocieri; 2) subînțelege o permanentă conectare la imediat. Pleci de la ideea – probabil excesivă – că cititorul unei gazete cotidiene sau săptămînale vrea să afle ce ai de spus despre temele fierbinți ale momentului. Nu poți să te piepteni cînd țara arde…

Și totuși: e cu adevărat necesar să înoți clipă de clipă, zi de zi, săptămînă de săptămînă în apa incertă, impură, stătută, previzibilă, a cotidianului? E înțelept să te intoxici, ani de-a rîndul (și să intoxici publicul), comentînd, la nesfîrșit, gesticulația acelorași personaje, intrigăraia meschină a luptelor de partid, portretele obosite ale acelorași actori, mereu prezenți pe scena publică? Da, există și evenimente, crize, derapaje primejdioase, reușite neașteptate, care merită semnalate și cîntărite. Dar, mai ales dacă nu ești jurnalist de meserie, n-ar fi util să schimbi, măcar la răstimpuri, registrul? Să vorbești și despre marile teme ale vieții și ale gîndului liber? Și să sugerezi, astfel, cititorilor că lumea nu se compune doar din Guvern și Opoziție, că, dincolo de liberali și pesediști, dincolo de infractori, demascări și informații de alcov, dincolo de emisiuni de propagandă și manevre electorale, dincolo de ideologii și partizanate, există și o altă lume, o altă realitate decît „actualitatea“ pestriță, schimbătoare și, în fond, inactuală a hîrjonelilor curente? N-ar fi cazul să mai și ieșim din caruselul tropismelor curente, din morișca „știrilor“ tari? N-ar merita să regăsim tăcerea interogativității, a reflecției dezinteresate? Nu ne-ar prinde bine, tuturor, să luăm în serios și lucrurile cu adevărat serioase? Să recuperăm gustul pentru atemporal, pentru urgența marilor teme ale omenescului, pentru idei și trăiri necircumstanțiale? Pentru lectură, pentru căderea pe gînduri, pentru singurătate, pentru perplexitate, căutare și speranță? În umbra unui asemenea program, locurile comune ale vieții noastre zilnice ar trebui să și piardă acuitatea: să nu mai fim mereu „la curent“ (chiar și cu lucruri care, de fapt, nu ne interesează și sînt, în sine, lipsite de interes), să nu mai fim mereu „ocupați“, adică sub ocupația derizoriului, a „figurilor impuse“, a agendei gata făcute (în ge­neral de alții). Să redevenim vii, autentici, cu privirea fixată pe linia orizontului. Altfel, vom sfîrși în gregaritate și vom fi vinovați de a fi stimulat și gregaritatea celor care ne citesc. Vom gîfîi cu toții, decerebrați, în aceeași cursă nătîngă, în aceeași vorbărie, în același somnambulism.

Văd adesea – și mă minunez – cum oameni inteligenți și bine alcătuiți sufletește se irosesc iresponsabil, investindu-se, pînă la pierderea chipului, în „meandrele concretului“. Absorbiți în cotidianul cel mai anost și mai inconsistent, convinși că e de datoria lor să „participe“ la „problemele“ cetății, ei nu se ajută nici pe ei, nici pe alții. Încîntați, în mod suspect, să fie „prezenți“ pe toate „rețelele de so­cializare“, reactivi pînă la insomnie, ei sacrifică vocații înalte de dragul „iradierii“ comunitare, al zbenguielii civice. Nu pledez, desigur, pentru dezimplicare. Ci pentru un just dozaj al activității intelectuale și publice. Pentru promptitudine (cînd e cazul), dar împotriva ubicuității, care, pînă la urmă, e o formă de vanitate. Mă confrunt, e drept, uneori, și cu o tipologie inversă: personaje fără nici o calificare, sterili, guralivi și șmecheri, făcîndu-și un portret mediatic cu sclipici, strict pe bază de impostură. Se pronunță despre orice, apar peste tot, sînt invitații de serviciu ai mai multor studiouri de televiziune. Cei dintîi își compromiteau singuri profilul. Aceștia și-l inventează, și-l falsifică. Sînt „aglomerația“ dezordonată a mediilor noastre cele „de toate zilele“.

Așadar: din rațiuni care țin de igiena mea personală, dar, cred, și de igiena gazetăriei noastre în general, voi face, de-acum încolo, un experiment (cu riscul de a dezamăgi o parte din cititori, aceia, de pildă, care, dacă scriu despre ciuperci, mă ceartă pe forum că mă ocup de fleacuri, în loc să scriu despre bocanci). Voi continua să fiu mai „aplicat“, mai „branșat“, în textele de pe blog-ul Adevărul, dar îmi voi permite o tentativă de inactualitate în textele pentru Dilema veche. Dacă voi fi în stare. Și dacă redacția va fi de acord. Săptămîna viitoare, de pildă, voi scrie ceva despre destin. O simplă culegere de întrebări, neliniști și perspective, constituind, laolaltă, șantierul unei eventuale cărți. Celor care acceptă acest pariu le mulțumesc. Celor care îmi vor amenda tendința divagatorie – le cer scuze.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.