Toţi la fel, fiecare altfel

Publicat în Dilema Veche nr. 630 din 17-23 martie 2016
Ce ştii să faci? jpeg

Am asistat, zilele trecute, la o dezbatere pe marginea unui proiect de strategie europeană privind spațiul danubian. Dezbaterea era găzduită de reprezentanța la Berlin a landului Baden-Württemberg, landul din care izvorăște marele fluviu, pentru a parcurge, înainte  de a se vărsa în Marea Neagră, aproape trei mii de kilometri, legînd între ele 10 state. E o idee foarte bună și oarecum previzibilă, într-un moment în care se vorbește intens despre „cooperare regională“, despre solidaritate europeană (7 din cele 10 state „riverane“ sînt membre UE), despre dezvoltare sustenabilă transfrontalieră etc. România, împreună cu Austria, a imaginat încă din 2002 un asemenea proiect, în cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. Acum, lucrurile capătă o anvergură nouă și implică toate țările legate geografic, istoric, economic și cultural de Dunăre. Proiectul are o semnificativă amplitudine sectorială: infrastructură, comunicare, patrimoniu, administrarea resurselor, mediu, turism, societate civilă, educație ș.a.m.d.

Dincolo de perspectivele concrete ale unui asemenea prestigios (și ambițios) plan de dezvoltare, e mai mult sau mai puțin inevitabil ca el să fie însoțit, mai ales în perioada sa inaugurală, și de grațioase episoade festive, de o anumită retorică comemorativ-optimistă, incluzînd cuvinte-cheie de tipul „dialog“, „nevoia de punți“, „obiective comune“, „trecut comun“, „o mai bună cunoaștere reciprocă“, „țeluri realiste“, „încredere“, „expertiză multinațională“ etc. Dezbaterea la care am asistat și-a ales drept „fir conducător“ conceptul de „identitate“. Există o identitate danubiană? În ce privință „seamănă“ între ele națiunile care își duc traiul, de veacuri, de-a lungul celui mai mare fluviu european, după Volga? Evident, toți vorbitorii plecau de la premisa că „asemănările“ sînt consistente și hotărîtoare, că o inconfundabilă „identitate“ danubiană e de necontestat, că ea trebuie să fie temeiul proiectului, „cimentul“ lui, materia lui primă.

Pe măsură ce discuția avansa, axioma identității mi se părea tot mai aproximativă. Și mai discutabilă. Despre ce fel de identitate vorbim? Identitatea dintre Ulm și Călărași? Dintre ungurii budapestani și lipovenii din Deltă? Dintre Austria și Bulgaria? Sigur, putem invoca farmecul „Dunării albastre“, putem cînta „Valurile Dunării“, putem vorbi de bărci și pescari, de croaziere vesele (se face frecvent referire la o anumită „bună dispoziție“ dunăreană), dar „identitate“?  Îmi venea să spun, nițel provocator: Doamnelor și domnilor, vă reamintesc că Dunărea e un fluviu. Adică ceva care curge! Adică o devenire! Un „obiect“ greu de fixat într-un „stop-cadru“ rezumativ. Ar trebui, mai curînd, să vorbim despre coerența unei diversități. Despre o aglutinare, cvasialeatorie, de deosebiri. Tot ce putem declara, cu oarecare acoperire, este că Dunărea vorbește, pe sensul ei de curgere, despre modul în care Occidentul se transformă în Orient, iar în amonte despre modul în care Orientul se occidentalizează. În rest, vorba lui Heraclit, „nimeni nu se scaldă de două ori în același rîu“… Faptul că plutim sau înotăm, uneori, în aceeași apă nu e suficient ca să căpătăm un portret comun, darmite să ne înfrățim. Ceea ce vreau să spun este că europeanul de azi a ajuns să nu mai aibă „organ“ pentru diversitate. Nu se poate mobiliza decît cu argumente care exaltă, entropic, identitatea: identitatea națională, identitatea continentală, identitatea comunitară, identitatea religioasă și, iată, identitatea regională, fluvială, poate și una alpină (pe linia Carpați-Himalaya), oceanică, în fine, identitatea înțeleasă ca unică motivație „rezonabilă“ pentru conviețuire și colaborare. Mai e puțin și vom vorbi, pe bază de globalizare, despre identitatea noastră planetară. Nimic de zis. Nu se poate trăi în afara unui profil identitar. Problema e să nu ajungem să gîndim identitatea ca pe o închisoare, ca pe o formă de obtuzitate mentală și sufletească, sau, dimpotrivă, ca pe o omogenitate demagogică, făcută, iar nu născută. Ar fi de adăugat că identitatea e, fundamental, o calitate a persoanei. Fiecare dintre noi avem și sîntem o identitate irepetabilă. Identitățile colective sînt însă de altă natură decît cele individuale. Ele nu exclud o anumită, vitală, împestrițare și sînt interesante tocmai ca sumă de alterități. Oricum, ideea că nu putem face proiecte regionale decît după ce, mai întîi, am hotărît că „regiunea“ vizată e un loc al asemănărilor fertile are în ea un „gata-făcut“ demobilizator. Provocator ar fi, în mult mai mare măsură, un proiect al dialogului între identități ne-asemenea. Să profităm, cu alte cuvinte de „pretextul“ unei căi fluviale transfrontaliere și să vedem potențialul ei de „unitate în diversitate“. Să căutăm un posibil punct de intersecție între Călărași și Ulm, în ciuda neasemănării lor, în ciuda identităților lor distincte. Altfel, vom forța realitățile să se comporte geometric, artificial, fals.

Ne-ar prinde bine, pe scurt, o mai temperată retorică a „identității“, o sporită atenție acordată „unicatului“, ireductibilului, diferitului. Și apoi, o redescoperire a voluptății de a te defini prin celălalt, prin nimbul tău de nonidentitate. Prin acea „ieșire din sine“ pe care grecii o numeau „extaz“. Restul e iluzie confortabilă, „diplomație“ festivă.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Cum arată inchisoarea unde este încarcerat Cherecheș, cea mai modernă din Bavaria. Nimeni nu poate evada FOTO
Cătălin Cherecheș a fost dus de către autoritățile germane într-un penitenciar de maximă siguranță, cel mai modern din Bavaria, cu tehnologie modernă anti evadare.
image
Primul tren electric cumpărat de România în ultimii 20 de ani va ajunge tractat la Curtici. Pe ce rute va circula
Primul tren electric nou, din cele 37 contractate de România cu producătorul Alstom, va ajunge în țara noastră pe 2 decembrie. Trenul se va opri la Curtici, apoi va pleca spre București.
image
„Crăciunul african” din Oltenia, pentru care s-au cheltuit sume aiuritoare. Explicația primarului: „S-o dăm pe partea de Europe Style”
O fotografie postată pe Facebook, în care, în parcul amenajat pentru Crăciun, alături de pomul de Crăciun se observă o girafă, un elefant și un tigru realizate din instalații luminoase, a stârnit mare interes. Primarul, chiar cel care a postat fotografia, a explicat cum s-a optat pentru acest decor.

HIstoria.ro

image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic
image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.