Toată lumea are dreptate

Să recunoaștem, aproape toată lumea e mulțumită de Omicron: antivacciniștii – fiindcă vaccinații și nevaccinații se infectează cam la fel de ușor (doar ne-au spus ei că vaccinurile nu folosesc la nimic); vacciniștii – că vaccinații se îmbolnăvesc grav mult mai puțin. Medicii sînt bucuroși că, în general, spitalele și secțiile ATI se umplu mai puțin decît înainte, chiar și într-o țară cu vaccinare insuficientă precum România. Populația e mulțumită că întrevede sfîrșitul pandemiei și va scăpa de „botniță”, politicienii se bucură că de-acum pot face stupidități fără să mai mimeze că ascultă de medici și epidemiologi, educatorii că școlile nu se vor mai închide etc. Dar unii comentatori cred că sînt, dintre toți, cei mai mulțumiți cetățeni: pot spune încîntați de sine că au avut mereu dreptate, atîta doar că n-au fost crezuți la timpul lor. Au spus ei că panica generală a fost exagerată; că guvernele – mai ales cele europene – au suprimat prea ușor libertățile; au insistat că, sub influența „dictaturii medicilor” (dar și a „cercurilor liberale”), s-au luat măsuri excesive, cum ar fi – oroare – certificatul verde la locul de muncă sau obligativitatea vaccinării. Ce dacă astfel, cică, au fost salvate vieți? Dar au fost cu adevărat salvate? La urma urmelor, oamenii oricum mureau din vreo cauză. Ce dacă spitalele au fost blocate cu bolnavii cu COVID, iar alți bolnavi nu s-au mai putut trata? Nu pot recunoaște deschis – corectitudinea politică îi împiedică, vai! – că, pentru ei, libertățile unora atîrnă mai greu decît viețile altora.

Oricum, oamenii respectivi sînt experți în toate: cunosc medicină, farmacologie și epidemiologie fără să le fi învățat – ceea ce-i un miracol mare cît, să zicem, mersul pe apă al lui Christos. Totuși ne-au spus ei marele adevăr. De exemplu: „Maniera în care a fost gestionată pandemia a avut legătură în mult mai mare măsură cu politica decît cu «știința» (care nici nu avea cum să tragă concluzii atît de ferme, așa cum s-a pretins în această perioadă, într-un timp atît de scurt și cu atîtea necunoscute de luat în calcul)” (Alexandru Lăzescu, pe Facebook). Pînă aici nu ne-am supăra excesiv și i-am ierta pentru că se arată prea sceptici. Ne-am mîhni puțin, dar ne-am resemna totuși că nu spun deschis că realizările și sfaturile „științei” (așa pripită cum va fi fost și pusă între ghilimele) au salvat sute de mii (poate milioane) de vieți prin vaccinarea rapidă în special, dar și prin măsurile, chipurile, „liberticide” de protecție (mască, distanțare, carantine). Sîntem prea bătrîni ca să ne mai scandalizăm excesiv dinaintea atîtor omisiuni rău intenționate. Lucrurile devin totuși greu tolerabile abia cînd comentatorul respectiv se întreabă, vag justițiar, în final: „Întrebarea este dacă vor fi costuri pentru cei ca Anthony Fauci sau Jurma & co de la noi”.

În neghiobia mea, eu înțeleg de aici că medicii de pretutindeni, care ne-au atenționat insistent pe noi și guvernele despre pericolele COVID, care au vorbit, au explicat, au promovat vaccinarea și măsurile profilactice sociale, tocmai ei ar trebui să plătească. Poate să fie dați afară din slujbele lor bănoase. Poate e bine să fie ostracizați, supuși oprobriului public, eventual chiar judecați. În schimb, pesemne că e cazul să fie premiați, recompensați corifeii antivacciniștilor, precum Olivia Steer sau doctorul Astărăstoaie, dar și regimentele luptătorilor pentru libertate care au promovat teza că pandemia a fost inventată sau măcar „utilizată” de „elitele mondiale/liberale” ca să restrîngă drepturile civile – ceea ce, firește, de mult acelea urmăreau, căci sînt destui pentru care este un truism că „elitele” vor să distrugă națiunea, familia, creștinismul, la pachet cu toate libertățile mari, mici și medii, în numele edificării monstruosului stat mondial.

Sigur, am putea și noi să-i rugăm pe statisticieni și pe infecționiști să ne repete mai apăsat cîți oameni ar fi putut fi salvați în România, de exemplu (mai ales în lunile valului Delta, dar și acum, sub domnia ceva mai blîndului Omicron), dacă mult hulitul certificat verde la locul de muncă ar fi fost introdus vara sau chiar toamna trecută. Am putea să-i rugăm să explice mai apăsat că mortalitatea COVID în România, raportată la numărul infecțiilor, a fost mult mai mare decît în Europa de Vest (chiar și acum e de vreo trei ori mai mare decît în Franța). Pe scurt, ar fi cazul ca „știința” să ne spună că oameni care puteau fi salvați au murit fiindcă niște comentatori semidocți și aroganți, urmați de o armată de postaci fanatici, au difuzat și viralizat conștiincios teamă, coronascepticism, teorii conspiraționiste despre „elitele liberale”, populisme ridicole. Au îmbolnăvit mintea a milioane de conaționali (două treimi dintre români cred că pandemia de COVID a fost „inventată” de „elitele mondiale”, spre a controla populația, spune un recent sondaj de opinie INSCOP). Dar pe alții, zeci, sute de mii, indirect i-au îmbolnăvit fizic și omorît și cînd putea fi salvați.

Desigur că faptic nu va răspunde nimeni pentru nimic. Nici aceștia despre care am vorbit, nici alții ca ei – nimeni. Cît despre cercetarea conștiințelor proprii – să fim modești: nu sîntem toți convinși că am avut întotdeauna, cu monotonie, dreptate, atîta doar că lucrurile au mers rău, fiindcă, vai, n-am fost ascultați?