ţinerea de minte
"Tot ce s-a spus se dovedeşte mai devreme sau mai tîrziu ca o inepţie, dar dacă o spunem cu convingere, cu cea mai neverosimilă vehemenţă care ne stă în putinţă, nu-i chiar o crimă, spuse el. Ce gîndim vrem să şi spunem, spuse Reger, şi în fond multă vreme nu avem pic de linişte pînă n-am spus-o, dacă o trecem sub tăcere, ne sufocăm. Omenirea s-ar fi sufocat de mult dacă în cursul istoriei ei ar fi trecut sub tăcere inepţiile gîndite, orice ins care tace multă vreme se sufocă, nici omenirea nu poate tăcea multă vreme, şi ea se sufocă, chiar dacă este o inepţie ce gîndeşte individul, ce gîndeşte omenirea şi ce a gîndit vreodată omenirea O dată sîntem artişti ai discursului, o dată artişti ai tăcerii şi ne perfecţionăm în această artă la extrem, spuse el, viaţa noastră este interesantă exact în măsura în care ne-am putut dezvolta arta discursului şi arta tăcerii." (Thomas Bernhard, Vechi maeştri , traducere din limba germană şi prefaţă de Gabriela Danţiş, Editura Paralela 45, 2005)
