ţinerea de minte

"Am crescut frumos, vreme de 18 ani, la Făgăraş, o localitate aflată undeva pe graniţa dintre sat şi oraş. ŤCe e nici sat, nici oraş e FăgăraşÂ», se spunea în copilăria mea şi se mai spune şi astăzi cu vagă ironie (am suferit întotdeauna, din pricina asta). Sat sau oraş, Făgăraşul mi-a oferit însă privilegii extraordinare. Mi-a aşezat Oltul la un metru de casă, muntele la un alt metru de casă, biblioteca alături şi mi i-a dat pe marii rataţi ai provinciei... Oamenii aceia care, într-un . alt context, în altă lume şi într-un alt timp, ar fi reuşit să arate tuturor ce potenţial au, dar care atunci şi acolo au ratat, pentru că aveau ce rata. Am cunoscut cîţiva dintre aceşti, pe atunci, tineri fermecători. Erau strălucitori, inteligenţi, amestec de causticitate, abilitate, fragilitate, singurătate şi sensibilitate greu de imaginat. Toţi, băieţi frumoşi, oameni care ar fi putut stăpîni lumea!" (Radu Anton Roman în "Ultima sa confesiune", Ziarul de duminică, 9 septembrie 2005) ţinerea de minte