ţinerea de minte
"Nu mă întreba despre literatura noastră. M-ai sili să spun lucruri penibile - şi nu vreau. Poetul român se sfîrşeşte la 30 de ani, iar romancierul se îneacă ori într-o lubricitate primitivă, ori într-un şovinism stupid. Ar fi timpul să ne săturăm de o asemenea literatură. Dar putem? Nu cred. În fond, literatura unei ţări nu poate fi altceva, decît ceea ce este viaţa ţării. Şi viaţa aceasta - o cunoşti. Nu voi osteni să spun şi să repet că trăim o epocă grandioasă. Da, grandioasă cu toate spasmele hitleriste sau mussoliniene. Dar ce fel de literatură este aceea, în care un asemenea măreţ dezastru nu se răsfrînge? Literatul trebuie să fie un ales... Unde simţi asta în literatura noastră? Asta socotesc că este chemarea scriitorului în lume. Eu am fost mereu un om care a crezut şi nu mi-am îngăduit nici un scepticism. Cînd pe vremuri, vechiul meu prieten Ibrăileanu, acest sceptic fără leac, îmi vorbea despre destinul pieritor al pămîntului şi despre răcirea soarelui, îi răspundeam cu un strigăt, pe care ţi-l repet şi dumitale acum: Se stinge soarele? Nu e nimic. Aprindem alt soare!" (Constantin Stere, la 7 octombrie 1935, în volumul lui Mihail Sebastian, Convorbiri cu ..., ediţie îngrijită de Geo Şerban, Editura Universal Dalsi, 2002)
