ţinerea de minte
"Dar în adîncul sufletului tău te sufoca o patimă năbădăioasă: dorinţa de a fi altcineva. E cea mai mare nenorocire cu care ne poate pedepsi destinul. Dorinţa de a fi altcineva şi altfel decît sîntem în realitate: nu există o dorinţă care să ardă mai dureros în inima omului. Ca să putem suporta viaţa, trebuie să fim conştienţi ce reprezentăm pentru noi înşine şi pentru lumea în care trăim, şi să ne resemnăm. Trebuie să ne împăcăm cu gîndul că sîntem aşa cum sîntem, şi nu altfel, iar în momentul în care ne-am resemnat, trebuie să fim conştienţi că viaţa nu ne va lăuda pentru înţelepciunea asta, că nu vom fi decoraţi cu ordine şi medalii pentru că ştim şi acceptăm că sîntem vanitoşi sau egoişti, că avem chelie sau burta mare - nu, trebuie să fim conştienţi că nu vom fi nici recompensaţi, nici lăudaţi. Rezolvarea e la îndemîna noastră: trebuie să ne acceptăm, iată secretul." (Sandor Marai, Lumînările ard pînă la capăt , în traducerea Anamariei Pop, Editura Humanitas, 2005)
