Ţinerea de minte
„Examină costumul lui Kern. «Hainele dumitale sînt în regulă. În Elveţia trebuie să ţinem seamă de faptul ăsta. Din cauza detectivilor. Pardesiul sau paltonul cel puţin trebuie să fie bun; el acoperă eventual un costum jerpelit, ce ar putea incita bănuiala. Negreşit, există şi o mulţime de inşi care îţi refuză ajutorul cînd observă că porţi un costum pe care îl cruţi şi îl îngrijeşti. Ai o poveste bună, ca s-o poţi povesti?»
Binder ridică capul şi întîlni privirea lui Kern.
– Dragul meu, zise el, «ştiu ce gîndeşti dumneata acum. Şi eu am gîndit odată la fel. Dar crede-mă, numai faptul că trebuie să te menţii în mizerie este o mare artă. Şi binefacerea e o vacă care dă lapte anevoie şi puţin. Cunosc indivizi care au trei poveşti diferite la îndemînă: una sentimentală, una brutală şi una obiectivă. Depinde de ceea ce vrea să asculte bărbatul care trebuie să scoată cîţiva franci ca ajutor. Ei mint, de drept; dar numai fiindcă sînt siliţi s-o facă. Povestea fundamentală e totdeauna aceeaşi: lipsa, fuga şi foamea».“
(Erich Maria Remarque, Iubeşte pe aproapele tău, traducere de Camil Baltazar, Editura Romhelion, 1991)
