Ţara de plastilină

Publicat în Dilema Veche nr. 208 din 9 Feb 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cei pentru care patriotismul e o specie a anxietăţii se tem că integrarea europeană va duce, inevitabil, la diluarea, dacă nu chiar la pierderea identităţii naţionale. Dar, în mod normal, o ţară nu-şi pierde chipul cînd se alătură altor ţări. Dimpotrivă: specificitatea ei se conturează încă şi mai abitir prin juxtapunere. O ţară îşi poate însă pierde chipul dacă îşi pierde articulaţiile interne, osatura, structura de susţinere. Dacă devine o colecţie arbitrară de zgîrciuri, o masă informă, ale cărei contururi se modifică neîncetat, prin intervenţii contradictorii. O asemenea ţară încetează să mai fie un organism funcţional, cu portret distinct: ea devine o ţară de plastilină. Înainte de a discuta fondul lucrurilor, e de spus că scandalul CNSAS e o monumentală gafă procedurală. Povestea, în rezumat, e următoarea: cineva (Dan Voiculescu) primeşte, din partea CNSAS, un verdict infamant. Avocatul "victimei" (Sergiu Andon) atacă verdictul în justiţie, dar punînd accentul nu pe nevinovăţia clientului, ci pe neconstituţionalitatea unei legi şi pe neligitimitatea unei instituţii. Curtea Constituţională îi dă dreptate avocatului. 300 de inşi rămîn pe drumuri şi un important simbol post-decembrist - efortul de a defini cu exemple concrete rolul nefast al Securităţii - e lovit de nulitate. E ca şi cum, în urma unui proces pentru furt, se înlocuieşte pedepsirea hoţului prin amendarea Codului Penal şi prin desfiinţarea puşcăriilor. Dan Voiculescu părăseşte ringul, victorios, fără nici o cicatrice. (Las pentru altă dată reflecţia asupra acestui personaj, incapabil să pună pe picioare un partid viabil, sprijinit de un vot public cvasi-nul, în ciuda unor mari investiţii mediatice, şi totuşi mereu prezent pe scenă, cu o nefastă eficacitate. Un talent aparte! Genul de talent care nu se poate exersa decît într-o ţară de plastilină.) O a doua componentă "neconvenţională" a tărăşeniei e nonşalanţa cu care un organism juridic prestigios anunţă neconstituţionalitatea unei legi la opt ani după votarea ei în Parlamentul ţării. Ţi se face frică. S-ar putea ca toate legile statului de drept sau o bună parte din ele să fie strîmbe. Ar putea fi puse în criză legea electorală, legile privind regimul proprietăţii sau Constituţia însăşi. Dacă nu acum, mîine. Sau peste opt ani. Sigur, orice lege e perfectibilă, dar perspectiva unei veşnice reformulări pe baze conjuncturale e totuşi de un postmodernism amuţitor. Ideea că, de ani întregi, trăim cu toţii sub o legislaţie potenţial derapantă nu e de natură să ne dea încredere în justiţia autohtonă. În al treilea rînd, frapează suprarealismul argumentaţiei la care recurge Curtea Constituţională pentru a se justifica. Nu pot face comentarii de specialitate. Dar contez pe faptul că "specialitatea" nu poate lucra împotriva bunului simţ. CCR nu pare să perceapă, de pildă, deosebirea dintre "constatare" şi "judecată". CNSAS nu face decît să constate un anumit fapt, sprijinindu-se pe documente. Că această constatare nu are consecinţe juridice se vede cu ochiul liber. Legea deconspirării Securităţii nu este o lege a lustraţiei. Nici unul din cei "judecaţi" n-a avut de tras, în fapt, consecinţe specifice. Toţi au rămas, impenitenţi, la locul lor în Parlament, în partide, în diferite funcţii publice. O condamnare explicită nu poate surveni decît pentru "fals în declaraţii", în urma unei judecări în instanţă. Care va să zică, nu CNSAS e cel care "înfăptuieşte justiţia", ci o instituţie juridică. CCR mai are o idee, cu totul neobişnuită: a cere cuiva să "judece" dacă a colaborat sau nu cu Securitatea e a-i atribui o competenţă pe care nu o are: aceea de a se judeca singur (!?). Cum adică? Înseamnă că, dacă fac vizite neprincipiale nevestei vecinului şi mi se cere să recunosc sau nu, mă pot apăra spunînd că n-am competenţa să mă judec singur. Altă gogoriţă: nu e normal ca o contestaţie să fie analizată de aceeaşi instituţie care a emis documentul contestat. Dar cum altfel? Contestatarul nu se adresează, de drept, celui care a comis nedreptatea? Abia dacă nu e mulţumit de răspuns merge... unde? În justiţie, aşa cum spune legea. Unde e abuzul? Mai departe: cînd află verdictul, împricinaţii nu sînt însoţiţi de un avocat. Păi, nici cînd primeşti o amendă de la poliţia rutieră nu eşti însoţit de avocat. Şi nu poţi invoca "prezumţia de onestitate", spunînd că, în România, numai justiţia poate da verdicte, şi că poliţia nu se poate erija în "instanţă extraordinară". Nu trebuie să fii însoţit de un avocat cînd eşti înştiinţat că ai călcat un biciclist. Nu am atîta spaţiu, cîtă materie de discutat există încă. În plus, e foarte obositor să umbli printr-o ţară de plastilină, o ţară în care totul e posibil, mai ales în zona, principial inflexibilă, a dreptului. De regulă, trei sferturi din internauţii de prin ziare mă irită. Dar de data asta am găsit unul care exprimă foarte potrivit situaţia: "Mi-e frică de Statul român, de Constituţia României şi de Puterile Statului de Drept, separate sau împreună". Şi mie.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

Horoscop - zodii - zodiac FOTO Shutterstock
Horoscopul zilei, 3 decembrie. O zodie se va confrunta cu probleme mari
Horoscopul zilei pentru ziua de sâmbătă, 3 decembrie, este realizat de astrologul Click, Lorina, și vine cu predicții complete pentru toate zodiile.
Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.