Stop-cadru

Din jurnalele pariziene ale lui Ernst Jünger: "Un colonel rus a căzut prizonier împreună cu resturile regimentului său cu care stătuse cîteva săptămîni în Ťcazan». Întrebat de unde se aprovizionase pentru trupă, a răspuns că se hrăniseră cu cadavre. La imputările care i s-au făcut, a adăugat că el nu consumase însă decît din ficaţi." (2 martie 1942) "O femeie care aude că bărbatul ei urmează să fie eliberat din prizonierat îi trimite, la aflarea veştii, un pacheţel cu daruri. Între timp, bărbatul se întoarce mai degrabă decît îl aşteptase şi o găseşte nu doar pe ea, ci şi pe amantul ei şi doi copii. În lagărul de prizonieri din Germania, camarazii îşi împart conţinutul pacheţelului şi patru din ei mor după consumarea untului care era amestecat cu arsenic." (22 aprilie 1943) "Într-o noapte a anului 1941, soţia unui cunoscut al lui Jouhandeau a simţit că se apropie ceasul să nască, şi bărbatul a plecat grăbit să o anunţe pe moaşă. Era după ora de interdicţie a circulaţiei; o patrulă franceză l-a oprit şi l-a luat la post. Acolo şi-a explicat situaţia; au anunţat-o pe moaşă şi l-au reţinut pînă dimineaţa pentru a verifica veridicitatea spuselor sale. Între timp s-a aflat că se produsese un atentat; au fost înhăţaţi în grabă ostatici şi, odată cu cei care depăşiseră ora de interdicţie a circulaţiei, a fost împuşcat şi acest om." (21 august 1943) "Despre tipurile de călăi; se prezintă pentru această profesie mai ales ecarisorii de cai. Aceia care mai decapitează cu securea afişează, faţă de cei care ghilotinează, un anumit orgoliu de artist, conştiinţa muncii făcute cu mîna şi după măsură. La prima execuţie sub Kniébolo şHitlerţ: călăul, care îşi scosese fracul în vederea decapitării, s-a prezentat în cămaşă, cu jobenul aşezat strîmb pe cap, în mîna stîngă securea de pe care picura sînge, iar dreapta ridicată pentru salutul hitlerist: ŤExecutat condamnarea!»." (20 martie 1943) "Preşedintele a povestit despre un caporal care se înghesuie la execuţii. De obicei ţinteşte în inimă - dacă însă cel care urmează să fie împuşcat nu-i place, atunci trage în cap, iar acesta zboară sfîrtecat." (29 mai 1944) "Balenele ajung probabil extrem de bătrîne - există indicii în acest sens. S-a găsit în corpul unui astfel de animal vîrful unui harpon normand din secolul al IX-lea d.Chr." (24 ianuarie 1944) "Alarmă, raiduri aeriene. De pe terasa de la ŤRaphael» am văzut de două ori ridicîndu-se în direcţia Saint-Germain nori puternici, produşi de explozii, în timp ce, la mare înălţime, escadrile se îndepărtau în zbor. Ţinta atacului lor erau podurile de peste apă. Felul şi succesiunea măsurilor îndreptate împotriva transportului sugerau o minte subtilă. A doua oară, la apusul soarelui, ţineam în mînă un pahar cu vin de Burgundia, în care înotau căpşuni. Oraşul, cu turnurile şi cupolele sale roşii, era de o frumuseţe prodigioasă, asemenea unui caliciu survolat în vederea unei fertilizări mortale." (27 mai 1944) "Înfiorătorul D. Atrăgîndu-i-se atenţia că în lagărul său de muncă forţată mor zilnic, din cauza lipsei de hrană şi de medicamente, şase pînă la zece oameni, şi că totuşi trebuie găsită o soluţie, a răspuns: ŤSă se lărgească cimitirul»." (8 august 1942) "Cîteva bombe au căzut pe hipodromul de la Longchamp, care era supraaglomerat. Ieşind din gurile de metrou, persoanele care îşi făceau plimbarea duminicală s-au lovit de o masă de răniţi cu respiraţia tăiată, de oameni cu hainele zdrenţuite, care îşi ţineau capul sau un braţ, o mamă cu copilul sîngerînd la piept. S-a tras asupra unui pod şi nenumăraţi trecători, ale căror cadavre erau acum pescuite din apă, fuseseră proiectaţi în Sena. În aceeaşi clipă, de cealaltă parte a păduricii, o mulţime voioasă de oameni gătiţi, bucurîndu-se de copaci, de flori, de aerul blînd al primăverii." (5 aprilie 1943)