Stînga şi dreapta – derapaje latente

Publicat în Dilema Veche nr. 611 din 29 octombrie - 4 noiembrie 2015
Avanpremieră jpeg

Împărţirea lumii româneşti în „stînga şi dreapta“ nu încetează să mă amuze. Repet mereu, oricît ar fi de incorect politic, vorba lui Nae Ionescu: „Nu sînt nici de stînga, nici de dreapta. Sînt inteligent!“. Ştim cu toţii că, într-o democraţie aşezată, nu se poate fără tensiunea fertilă (chiar dacă, uneori, contondentă) dintre cele două „culori“ ale spectrului politic. Dacă stînga dispare, dreapta nu se mai poate numi „dreapta“. „Dreapta“ faţă de ce? Şi viceversa. Important este ca ambele „orientări“ să fie viguroase, autentice, cinstite. Să se bizuie pe convingeri şi nu pe calcule conjuncturale, pe altruism, nu pe „ambîţ“, pe inteligenţă, nu pe musculatură. 

Nici omului de stînga, nici celui de dreapta nu le stă bine să-şi asezoneze portretul cu idealisme feciorelnice, cu gesticulaţia imaculată a îndreptăţirii supreme. Şi unul, şi celălalt sînt pîndiţi de insidioase primejdii, de riscante alunecări spre extremă. Mai jos, un rapid inventar al derapajelor curente de care se pot face vinovaţi „puriştii“ opţiunii.  

Omul de dreapta stă, în principiu, sub pericolul „mineralizării“. Respectuos cu tradiţia, cu instituţiile consolidate, cu valorile moştenite, el poate ajunge să-şi piardă elasticitatea, să nu mai priceapă metabolismul dinamic al lumii, să se anchilozeze. Buna lui raportare la „vechi“ îl poate face să nu mai aibă subtilitatea şi generozitatea de a înţelege noul. Înţepenit într-un spirit doctrinar inflexibil, sigur (prea sigur!) de justeţea angajării sale, inapt de autoevaluare, omul de dreapta tinde să lucreze prea mult cu „gata-făcutul“, cu „principiile“ imuabile. O anumită inapetenţă în a identifica şi a asuma „viul“, imprevizibilul, prospeţimea (oricît de iritantă) a unor valori emergente, a unor conjuncturi încă nesistematizabile, îi subminează, uneori, capacitatea de adaptare şi de reacţie eficientă la împrejurări. Omul de dreapta aspiră, mai mult sau mai puţin candid, la respectabilitatea statuii: e solitar şi demn, autoritar, inamovibil. Cu un cuvînt: ineficace. 

Omul de stînga are, ca primă ispită destructurantă,

. În mod normal, aşa cum omul de dreapta e, prin definiţie, un „doctrinar“, omul de stînga ar trebui să fie un exponent al

. El vrea să intervină în imediat, să schimbe lumea, să participe nemijlocit la modelarea societăţii. Riscuri: activismul suspendă sau şubrezeşte reflecţia, pripa înfăptuirii devine febră agitatorică, sloganul „mobilizator“ ţine loc de construcţie solidă. La fel de grav însă este cînd omul de stînga îşi trădează propriul profil şi înlocuieşte exerciţiul

al programului său cu o frazeologie vidă: „teoria“ faptei se substituie faptei propriu-zise, simpla „atitudine“ înlocuieşte construcţia, gestul pragmatic devine gesticulaţie. E aproape comic să vezi cum, adesea, omul de stînga savurează satisfăcut „nobleţea“ edificiului ideologic la care a aderat, rămînînd nemişcat în micul lui confort privat sau de grup. E sindromul „stîngii caviar“, al retoricii nefăptuitoare, al suficienţei de sine, care se dispensează de corvoada „muncii de jos“. Pe scurt: un adevărat om de stînga are de ales între două strategii: ori aderă la un partid de stînga, iar, dacă nu-l găseşte, întemeiază unul, aşa încît să se implice, instituţional, în lupta politică, pentru a ajunge, izbăvitor, la putere, ori se dedică generos acţiunii sociale

: se ocupă de orfelinate, de ajutorarea imigranţilor, de cei năpăstuiţi într-un fel sau altul, de

spiritului civic în perspectiva unor rezultate palpabile, de natură să uşureze, să amelioreze, să protejeze viaţa altora. Dar să te declari „om de stînga“ şi să te rezumi la publicistică anti-dreapta şi la zglobii peroraţii în talk-show-uri „analitice“ e o formă, jenantă, de impostură. Stînga adevărată e exigentă cu sine, îşi are temeiul în compasiune şi acţiune reparatorie. Restul e coregrafie

, joc de picioare, exhibiţionism „de fiţe“. Cînd nu e, strict, fermentaţie resentimentară.  

Una peste alta, ne-ar trebui o dreaptă mai fragedă, mai bine dispusă, mai disponibilă, mai atentă la contexte şi destine specifice. Şi o stîngă mai consistentă, mai modestă, mai curajoasă, mai puţin sforăitoare, fără fasoane de gaşcă şi fără paradă misionară de salon. Nu avem nici una, nici alta. Ce-i de făcut? Măcar să rămînem inteligenţi…

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.