Steaua dansatoare

Publicat în Dilema Veche nr. 735 din 22-28 martie 2018
Frica lui Putin jpeg

Acum mulţi ani, în furnicarul unui aeroport internaţional – încurcata selva oscura din „mijlocul drumului vieţii noastre“, a celor de azi –, am observat, stînd la coadă la check-in, sau la bagaje, sau la paşapoarte, o fată pe al cărei T-shirt sta scris (în italieneşte): „Trebuie să ai în tine încă haos, spre-a da născare unei stele dansatoare“. Am întrebat-o dacă ştie ale cui sînt vorbele respective. Mi-a răspuns că nu ştie, dar crede că aparţin unui star rock al cărui nume l-a uitat; i-au plăcut mult şi a cumpărat T-shirt-ul din pricina lor. Păcat – mi-am spus atunci mai întîi –, sărmanul Nietz-sche merita o soartă mai binevoitoare decît aceea de a fi ajuns să „vîndă“ bine, pe post de presupusă stea rock cu nume uitat, piese vestimentare pentru o fată! Nietzsche – principe al spiritului, dispreţuitorul „animalului de turmă“, vai, şi nu o dată misoginul pe deasupra! Iar acum, al său Zarathustra eşuat pe T-shirt-ul unei fete, într un terminal de aeroport: ce-aţi zice de un Moby Dick bălăcindu-se într-o saună?

Dar destul de repede mi-am dat seama că nepotrivirea pe care o percepusem era mai curînd superficială: căci nu e oare lumea noastră, la drept vorbind, şi efectul „revalorizării radicale a tuturor valorilor“ (Umwertung aller Werte), al cărei profet fusese tocmai Nietzsche? Nu sînt şi devoţiunea faţă de o maximă, şi respectul arătat unui text de înţelepciune cuprinse printre aceste valori de demult pe care filozoful voise să le spargă „cu ciocanul“? Iar atunci scoaterea cu nepăsare din context, macularea înţelepciunii prin comercializare, adevărul celor puţini servit drept energizant celor mulţi nu-s o izbîndă (poate nedorită) tocmai a „ciocanului filozofic“ ce se autoloveşte, malgré tout? Apoi: nu-l dedicase el pe Aşa grăit-a Zarathustra „tuturor şi nimănui“ – adică inevitabil şi unei fete ca aceea din aeroport, aidoma milioanelor de alte fete asemănătoare, zvelte, cu păr lung, cu blugi, cu T-shirt, echipată cu adidaşi şi cu ignoranţă senină –, nu era ea întruchiparea deopotrivă a lui „nimeni“ şi a lui „toţi“? Pe de altă parte: ce neaşteptat de ingenioasă era asocierea (voluntară?) dintre „steaua dansatoare“ şi „steaua rock“! Stelele – altădată crezute litere ale alfabetului lui Dumnezeu, dansînd în ordine pe ritmul armoniei universale –, devenite apoi la Nietzsche scîntei dionisiace de haos, înainte de a se transforma în fabrici de decibeli – noii idoli, ieşiţi cu platoşă, scut şi microfon – cîtă ironie! – din „ţeasta“ zeului filozofiei care decretase cîndva Amurgul idolilor…

Nu întîmplător, deci, îi plăcuseră fetei vorbele lui Zarathustra. Ceea ce acum o sută de ani suna încă patetic, neobişnuit, sfidător la culme, ispită pentru roiuri de tineri intelectuali isterizaţi şi artişti trăsniţi care erau sau se credeau geniali, astăzi, enorm trivializat, a devenit un bun comun – nici măcar Zarathustra, magul cu inimă de bronz, n a scăpat de a fi pus „la comun“. Pe cine mai sperie haosul creator? Pe timpuri, încercam să-l ascundem sau să-l negăm. Ne era ruşine cînd răbufnea pe dinafară. Numeam asta „păcat“, „nebunie“ şi „viciu“. Dar după Nietzsche, Freud, Weber, Foucault, Deleuze, Derrida, Cioran şi tot şirul celor care au zvîrlit de pe tron raţiunea şi conştiinţa morală am învăţat şi am fost învăţaţi cu toţii că exhibarea haosului din interior e un act salubru. Iar condamnarea „viciului“, a „păcatului“ şi „nebuniei“ ar fi expresii sau rezultate ale dominaţiei. Cît despre creativitate, în era „reproducerii mecanice a artei“ (pentru a vorbi precum Walter Benjamin), ea e azi o virtute democratică, aproape singura supravieţuitoare a unei epoci fără virtuţi: de la un atribut al lui Dumnezeu, apoi al geniilor, apoi al artiştilor în general, a devenit acum o cerinţă aproape obligatorie pentru fişa postului oricărei secretare. S-ar fi mîniat oare Nietzsche pe haosul-medicament, pe creativitatea-cerinţă-a-postului? Desigur, dar ar fi însemnat să se mînie deopotrivă pe o fată graţioasă ce i îndrăgise cîteva spuse, fiindcă-i veneau ca turnate pe minte, exact la fel cum T-shirt-ul pe care erau scrise îi venea turnat pe corp. Şi de ce s-ar fi supărat tocmai el care, prin vocea lui Zarathustra, vorbise cu prietenie unor asemenea fete: „Cum aş putea, aerienelor, să fiu duşman al dansului divin? Sau al picioarelor adolescente cu glezne atît de graţioase?“ Cum ar putea, într-adevăr?

În sfîrşit: nu e lumea fetei, cu imoralismul ei lejer, cu sexualitatea ajunsă, subversiv, momeală pînă şi în reclamele de iaurt sau pastă de dinţi, cu exaltarea corporalităţii, cu „moartea lui Dumnezeu“ (care nu mai e vestită doar de un ţicnit cu o lampă în mînă, ci s-a predat decenii de-a rîndul pentru zeci de milioane de oameni la cursurile de învăţămînt politic), cu pierderea sensurilor universale, cu maşinismul ei, în care Heidegger vedea împlinirea uneia dintre formele nietzscheene ale „eternei reîntoarceri a aceluiaşi“, cu războiul valorilor, cu validarea raţiunii, cu obligaţia generală de „a fi autentici“, cu obsesia pentru „sensul vieţii“, pentru „tinereţe“, pentru „sănătate“, pentru „gîndire pozitivă“, pentru loisir şi muzică, dar şi cu războaiele ei teribile, bestiale şi planetare, cu noua barbarie mereu la atac, nu e aceasta lumea adulmecată deja de acela care susţinea că morala, ca şi omul, „trebuie să fie depăşită“ şi care anunţa, patetic, că „vor fi războaie cum n-au mai fost pe pămînt“? […]

Nietzsche nu s-a înşelat deci (sau nu mai mult decît se înșală de obicei marii filozofi): Omul chiar a fost depăşit. Ce a rezultat? Ei bine, iată: Supraomul poartă blugi şi T-shirt, se duce la concerte rock, dansează cu frenezie, are părul mereu despletit ca o menadă sub ecstasy, nu-i mai pasă de arborele cunoaşterii binelui şi răului al cărui fruct ce strepezeşte dinţii se presupunea că l-au gustat odată primul bărbat şi prima femeie, ci strict numai de consortul lui intangibil, arborele vieţii; pe deasupra se bucură de confirmarea haosului din sine, din care tot mai speră, week-end de week-end, să se aprindă cîndva o stea – ba fie şi o steluţă – dansatoare, căzătoare, trecătoare, cum s-o nimeri…

Ce-i rău aici? Ne aşteptam oare la altceva? La ceva mai temeinic, mai profund? Puţină dezamăgire e inevitabilă în viaţă. Oricum ar fi, nu dezamăgiţi în replică Supraomul, şoptindu-i că vorbele care i-au plăcut atît de mult sînt… vai, ale unui filozof! 

(fragment din cartea Noul – o veche poveste, Editura Humanitas, 2008)

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Grecia sub zodia incendiilor forestiere și a caniculei. Turiști români: „Ne cred pe toți proști?”
În timp ce atenționările de călătorie apar aproape în fiecare zi pentru Grecia, din cauza riscului de incendii forestiere, turiștii românii susțin că vremea e perfectă.
image
Cât ar mai fi avut de trăit Ceaușescu dacă nu era executat. Care era boala ținută la secret a ultimului dictator al României
Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, spun medici români dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre afecțiuni ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă rămâne și astăzi un mister. Se presupune că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.
image
Cum ne-a adus manelistul Babasha în atenția lumii întregi. Ce scrie The Independent despre manelele din România
Babasha, cântărețul de manele care a fost huiduit la primul concert susținut de Coldplay, a atras atenția lumii întregi, publicațiile străine relatând evenimentul, și afirmând că reacția publicului ar reaprinde „dezbaterea despre rasism din România”.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.