Sponsorizări

Publicat în Dilema Veche nr. 130 din 20 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cum era de aşteptat, economia de piaţă a adus pe scenă personaje noi, care de care mai importante, mai insolite, mai răzbătătoare şi mai greu abordabile. O figură aparte e sponsorul. Cei din generaţia mea n-au avut de-a face cu el. Banii noştri, mulţi-puţini, veneau ori de la stat, ori de la tata. "Sponsori" potenţiali mai erau mama, unchii şi mătuşile, soţul, fraţii, amantul. "A cere bani" era fie o afacere de familie, fie o manevră ilicită, care se putea termina rău. Astăzi, a cere bani a devenit o profesie. Există specialişti în fund-raising şi există, în genere, oameni care ştiu să ceară cu nonşalanţă, pretinzîndu-şi "tainul" ca pe un drept. Cerutul e onorabil. Nu are nimic de-a face cu cerşetoria, cu umilinţa, cu obrazul gros. Pentru cei care s-au format însă în perioada pre-revoluţionară, lucrurile rămîn complicate. Ne vine greu să întindem mîna, stăm prost la capitolul "finanţare". Şi nici nu sîntem încurajaţi să ne depăşim handicapul. Limite deopotrivă interioare şi exterioare blochează în faşă orice iniţiativă. O primă problemă este raportul care se naşte, inevitabil, între "petent" şi sponsor. Mai întîi, e un raport de tip ierarhic, adică un raport de putere: cel slab şi nevoiaş se adresează celui ajuns. Apoi, e un raport unilateral: întotdeauna, petentul vine la sponsor. Niciodată invers. Nu mi s-a întîmplat decît foarte rar, o dată sau de două ori, să fiu vizitat de un sponsor "voluntar", dispus, din pură bunăvoinţă, să ajute. Asta dovedeşte că sponsorul "obişnuit" acceptă, în principiu, ideea de a oferi la cerere, dar găseşte excesiv, dacă nu de-a dreptul stupid, să-ţi bage în sac din impuls propriu. N-are proiecte şi opţiuni personale, n-are o viziune, şi asta în primul rînd pentru că n-are timp. Afacerile îl confiscă, mai ales într-o ţară în care mecanismele manageriale sînt fragede şi greu puse la încercare de absurde obstacole de context. O altă problemă ţine de "fiziologia" sponsorizării. O analiză rapidă arată că şi atunci cînd iniţiativa revine, totuşi, sponsorului, motivaţiile lui sînt oarecum standardizate. Sponsorul "tradiţional" reacţionează, ca sponsor, în vreo trei categorii de împrejurări. El investeşte în: 1) hobby-uri ale sale sau ale familiei (fotbal în primul rînd, sau, prin excepţie, achiziţii de artă), 2) solicitări cu halou maxim de emotivitate (orfelinate, săraci, sinistraţi, copii dezavantajaţi, sau tineri loviţi de boli dramatice) şi 3) instituţii sau evenimente cu maximă vizibilitate (trusturi de presă, biserici, tîrguri internaţionale etc.), a căror finanţare influenţează rentabil propria imagine. Nu se poate reproşa nimic celor care funcţionează pe aceste coordonate. E, în fond, dreptul lor să-şi cheltuiască surplusurile cum vor. Numai că o sumedenie de nevoi legitime şi, adesea, presante rămîn astfel neacoperite. Lipsa de informaţie şi cvasi-inexistenţa spiritului ofensiv din partea finanţatorilor, timiditatea sau stîngăcia petenţilor, diversitatea uriaşă a nevoilor, toate laolaltă contribuie la distribuţia arbitrară şi insuficientă a fondurilor disponibile. Dacă aş fi în situaţia de a deveni sponsor, aş proceda cu ceva mai multă sistemă, adică aş trata faptul sponsorizării ca pe o componentă definitorie a întreprinderii mele. Aş stabili cît pot pune deoparte, anual, pentru astfel de acţiuni şi aş constitui un mic corp de consilieri inteligenţi şi creditabili, care să alcătuiască o bancă de date a necesităţilor la nivel naţional. În urma tatonărilor lor, aş decide (sau i-aş mandata, pe termen limitat, să decidă ei înşişi) ce trebuie finanţat şi în ce condiţii. Aş evita căile bătătorite, care îşi au, deja, clienţii lor. M-aş interesa de domeniile mai puţin vocale, mai puţin spectaculoase, dar vitale pentru anumite segmente ale vieţii publice. Aş fi foarte receptiv la cererile modeste. Nu din zgîrcenie, ci pe bază de experienţă: o mulţime de isprăvi semnificative se îneacă la mal, pentru că le mai lipsesc trei sau patru mii de euro pentru a se finaliza şi pentru că sponsorii "serioşi" nu se încurcă la acest nivel. Cutare editură particulară are nevoie de o sumă modică pentru a publica documente istorice esenţiale, dar "neinteresante" pentru piaţa curentă. Nu găseşte suma cu pricina, nu ştie cui să se adreseze. Un grup de tineri a reuşit să impună unei mari edituri din Vest publicarea cîtorva importanţi autori români, a strîns 75% din banii necesari pentru traducere şi editare, dar nu mai poate obţine restul şi totul e suspendat din cauza unei carenţe bugetare ridicole. Asemenea cazuri sînt puzderie. Aş deveni sponsorul cauzelor pierdute şi al tuşei finale de care nu se mai ocupă nimeni. Oamenii de afaceri cu experienţă îmi vor spune, probabil, că un asemenea program e oarecum naiv. Foarte bine. Sponsorii n-ar avea decît de cîştigat de pe urma unui surplus de candoare. Ar ieşi, astfel, "mai spălaţi" decît propriii lor bani.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Activiștii „Partidul Morților” au organizat un miting la mormântul Mariei Ivanovna și al lui Vladimir Spiridonovici Putin Foto Facebook/ Partidul Morților
Bilet pe mormântul părinților lui Putin: „Fiul vostru se comportă urât!” FOTO
Activiștii „Partidul Morților” au organizat un miting la mormântul Mariei Ivanovna și al lui Vladimir Spiridonovici Putin, părinții președintelui Rusiei, unde au lăsat și un bilet.
viceprimar istvan zsolt pap FB jpg
Scandal tricolor în Baia Mare. Reacția viceprimarului UDMR rămas fără atribuţii pentru că a dat jos steagul românesc
Viceprimarul UDMR de la Baia Mare căruia i-au fost retrase atribuțiunile spune că scandalul tricolorului „a fost un gest provocator”. El a mai spus că nu a ordonat nimănui să dea jos drapelul românesc.
port ambarcatiuni jpeg
„Pontonul lui Udrea” putrezește în Dunăre. Dovada lucrului prost făcut și a risipirii banului public
Inaugurat cu fast în 2009 de Elena Udrea, ministrul Turismului de la acea vreme, portul de ambarcațiuni de la Galați, o investiție de 900.000 de euro a ministerului, s-a dovedit a fi o investiție foarte proastă.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.