Spiritul de corp

Publicat în Dilema Veche nr. 831 din 23 - 29 ianuarie 2020
Frica lui Putin jpeg

Fără îndoială, spiritul de corp are valoarea lui imposibil de negat: asigură coerența unor acțiuni esențiale pentru civilizație – de la armată la sport, și de la echipele de medici la cele de cercetare; îi face pe oameni solidari între ei, cooperanți pentru un scop determinat, le insuflă sentimente frumoase precum onoarea corpului, sensul disciplinei și al valorii profesionale, îi ambiționează să ajungă membri, cînd nu sînt, și să rămînă, cînd deja sînt, le transmite standardele bune ale unei discipline și îi face atenți să nu permită slăbirea lor. Îi învață că există și ceva mai important și mai cuprinzător decît micul lor bine propriu. În plus, și nu e un mic beneficiu, corpurile constituite sînt și au fost întotdeauna o frînă puternică împotriva abuzurilor unor tiranii. Revoltați împotriva lui Ioan Fără de Țară, baronii englezi obțin celebra Magna Charta, în care, printre altele, se prevedea dreptul (deloc democratic) de a nu fi judecați decît de egalii lor. Dimpotrivă, revoluțiile și sistemele politice care se inspiră din ele tind să distrugă corpurile constituite și să le dizolve în masa informă a supușilor. Obsesia lor este că aceste corpuri (precum francmasoneria) conspiră împotriva puterii, dar în realitate simpla lor existență, fără nici un fel de conspirație, opune rezistență încercării puterilor totalitare de a fărîmița societatea, de a o nivela, de a o reduce la indivizi izolați neputincioși. De aici suspiciunea generalizată a regimurilor autoritare și totalitare împotriva spiritului de corp.

Da, spiritul de corp este o valoare importantă, o valoare umană de bază. La noi însă, în ultimele decenii, a devenit adesea și o valoare profund inumană, ba chiar o măsură a inumanității. Servește la menținerea unor privilegii exorbitante, acoperă erorile, împiedică anchetele justificate, anihilează principiul egalității înaintea legii, astupă vocile critice și, mai ales, poate servi la perpetrarea unor acte crude și a disprețului pentru cei „din afara“ corpului. Dintr-o neglijență, un om se aprinde pe masa de operație, peste cîteva zile moare. Președintele Colegiului Medicilor pune accidentul pe seama întîmplării, îl laudă pe conducătorul echipei medicale și se abține de la critici. Toți medicii, cu o singură excepție (după știința mea), tac public. Știu bine că s-a greșit grav, că neglijențele sînt lege și mai ales cunosc comportamentul discreționar al unor conducători de acest tip. În numele spiritului de corp însă tac, încurajînd astfel viitoare neglijențe și inumanitatea.

Alteori, membrii corpului vociferează, precum magistrații, cărora, sub o mare presiune populară, politicienii s-au decis să le retragă pensiile speciale (care se sustrag principiului general al contributivității). Amenință cu greva, cu paralizarea Justiției, reclamă guvernul unor foruri internaționale, protestează gălăgios. Dar ceea ce mi se pare cel mai grav este că vin cu justificări absurde. Ei, meniți să apere egalitatea înaintea legii, pretind că sînt mai presus decît alții și de lege. Susțin, în mod nedemn pentru niște oameni ai legii, că promisiunea unei pensii pe care o vor lua după ce nu vor mai lucra îi face independenți pe timpul cît lucrează. „Nu vom judeca strîmb azi“, par să spună, „decît dacă ne mituiți pentru mîine.“

Dar magistrații și medicii nu sînt o excepție: recent, profesorii din preuniversitar au făcut zid în apărarea unei profesoare prinse de ministru, în vizită inopinată în școală, că țipă la copii. Poate că intruziunea dnei ministru n-a fost ireproșabilă, dar coalizarea sindicatului împotriva ei nu face decît să susțină ascunderea greșelilor. Dacă vrem să știm de ce copiii noștri sînt tot mai prost educați, de ce nu fac față testelor PISA, de ce nu citesc, de ce, de ce, cereți socoteală și spiritului de corp. Inapetența de a „ieși din rînd“, de a-i critica pe colegii care au comis greșeli și chiar abuzuri împotriva copiilor, tăcerea arareori întreruptă, cînd se cere nu numai spirit de corp, dar și spirit și curaj civic, nu fac decît să perpetueze mediocritatea, corupția și indolența.

Am vorbit despre medici, magistrați, profesori; am putea tot la fel de bine să vorbim despre polițiști sau funcționari publici, sau jurnaliști. În cele din urmă, aproape toți sîntem cuprinși într-un corp și ne simțim bine că-i sîntem membri. E firesc. Dar asta nu înseamnă că nu sîntem și membri ai umanității și că, în numele ei, n-ar trebui uneori să ne revoltăm chiar și împotriva corpului propriu. Dar foarte rar avem acest curaj să ne expunem blamului „egalilor“ noștri. Pe de o parte, toți strigăm că lucrurile nu merg bine în sectorul public – sănătate, educație, administrație. Dar ori de cîte ori vreun guvern vrea, chiar și timid, să amorseze niște reforme, protestăm îndată ce reforma ajunge la noi și la corpul nostru profesional. Sîntem de acord ca toate corpurile să sufere reforma, cu condiția ca al nostru să fie exceptat. Pretindem într-un glas că nu cerem privilegii – o, nu! –, ci numai respect. Dar rezistăm schimbării cu înverșunare, indiferent dacă ea e benefică sau nu. Rezistăm justiției, rezistăm moralei, ne opunem oricărei idei de democrație și de republică. Omertà face legea. Principiul „noi și ai noștri“ are cîștig de cauză în final. Dar după asta iarăși ne lamentăm că, vai, ce rău merg lucrurile la noi. Dar noi, nu în ultimul rînd prin spiritul nostru de corp, le-am făcut să meargă astfel.

Păstrăm un singur mare regret: că pe lumea cealaltă, unde inevitabil vom ajunge, spiritul de corp e desființat. Acolo – pare-se – judecata e numai individuală.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Avertismentul lui Lucescu după România - Ucraina: a atras atenția asupra unui detaliu crucial
Un foarte bun cunoscător al fotbalului ucrainean a analizat partida de la Munchen.
image
Cine este românul care a murit în luptele din Congo. Tatăl tânărului de 22 de ani: „A zis că e pentru ultima dată”
O misiune s-a dovedit fatală pentru ieșeanul Petru Sam, în vârstă de 22 de ani. Aflat în Republica Democratică Congo, tânărul a murit sâmbătă, 15 iunie, după ce a fost ținta unei rachete trase de gruparea M23.
image
Val de ironii la adresa lui Iohannis după ce a felicitat naționala României la finalul meciului cu Ucraina: „Ce miracol, unii au rămas fără glas, iar alții au prins glas”
După victoria obţinută de tricolori împotriva Ucrainei, cu scorul de 3-0, luni, în Grupa E de la EURO 2024, Klaus Iohannis a postat pe Facebook un mesaj în care a felicitat naţionala de fotbal a României. Postarea sa a fost primită însă cu ironii pe rețeaua de socializare.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.