Socrate și cămara goală

Publicat în Dilema Veche nr. 837 din 5 - 11 martie 2020
Frica lui Putin jpeg

Am rîs de ei superiori și chiar am tins să-i privim cu dispreț suveran pe cei care, în zilele trecute de coronavirus, au luat cu asalt supermarket-urile, golind rafturile de făină, mălai și conserve. Am văzut și am auzit apoi la televiziuni cohorte de inși – de la oficialități pînă la medici și experți în psihologie – tot explicîndu-ne că n-avem de ce ne teme, că panica e fără rost și că gestul de a ne aproviziona cu mult peste limita consumului curent e absurd, ba chiar arată egoism și lipsă de spirit cetățenesc. Unii moraliști i-au certat pe panicarzi că se gîndesc numai la stomac, alții le-au reproșat că n-au golit rafturile cu săpunuri și articole de curățat, cînd se știe că igiena e cea mai bună apărare (și singura, deocamdată) împotriva coronavirusului. Neconvingător.

Căci să recunoaștem deschis că am avut și noi un anume imbold de a-i urma: la urma urmelor, ce era rău dacă mai cumpăram două kile de făină, trei de mălai și mai adăugam două-trei cutii cu paste? Ce, strică să ai și cîteva conserve în plus? Că, deh, nu se știe niciodată, cu carantinele astea… ăștia pot să te lase să flămînzești! Așa că de ce nu ne-am dus?

Cu atît mai mult cu cît panica e perfect naturală. Ține de legea firii și a asigurat victoria speciei noastre. Multe sute de mii de ani, omul și strămoșii semiumani ai acestuia au fost vînători-culegători. A aduna, a strînge, a culege orice lucruri comestibile – și mai ales atunci cînd simțeau o amenințare – făcea parte din instinctul de supraviețuire al speciei. E de crezut că cei care se panicau mai tare din cine știe ce motiv și adunau cît mai multe fructe sau rădăcini comestibile au supraviețuit în număr mai mare, ei și copiii lor, astfel încît nu-i deloc de mirare că noi, urmașii lor îndepărtați, păstrăm același instinct. În schimb, cei mai delăsători ori cei prea curajoși au flămînzit și au pierit, nelăsînd descendență. Așa că avem panica înscrisă în ADN-ul nostru, precum avem și instinctul de a fi egoiști, de a ne îmbulzi ca să apucăm primii ce se dă la tejghea, imboldul de a ne călca în picioare ca să ne înfigem în față; nimic mai natural, așadar, decît a da ascultare acestor instincte de supraviețuire și, aș adăuga, e o prostie să nu le dai ascultare, chiar dacă locul de manifestare nu mai e savana, ci supermarket-ul.

Și atunci, de ce totuși n-am dat curs binefăcătoarei panici? De ce nu ne-am luat după chemarea salvatoare a genelor? Fiindcă, curios, ne-a fost rușine. (Un sentiment profund antinatural.) „Dacă ne întîlnim cu o cunoștință“, ne-am zis îngrijorați, „ba chiar poate cu un amic? Aoleu, o să ne vadă cu coșul plin de mălai!“ „Știi“, o să bîiguim atunci în chip de scuză, „tocmai ne vine un musafir din provincie și ne-am trezit cu cămara goală.“ „Înțeleg, înțeleg“, va chicoti sardonic amicul, încercînd să ne bareze cu corpul vederea asupra propriului cărucior, plin ochi cu ape, cît să adapi o herghelie. „Și la noi e un botez în familie, știi, finul verișoarei mamei, care… Că doar nu-ți închipui că eu sînt ca speriații ăștia, să mă panichez…“ „Vai, dragă, se poate să cred așa ceva?“, vom zice, mulțumiți că l-am dibuit pe amic. Sau poate, rușinați amîndoi unul de altul, ne vom face că nu ne-am văzut, chipurile prea absorbiți de spectacolul paranoiei din jur. Vom fi precum hoții care se surprind reciproc la un furt și pretind că se ignoră reciproc. Dar ne temem că „legea tăcerii“ nu va funcționa la el. Dacă ne pozează pe ascuns opintindu-ne la cărucior și ne postează pe Facebook, să rîdă toți? E în stare, nemernicul! Așa că ar trebui să-i fac o poză înainte! Clic!

Dar încă mai rău ar fi dacă ne-am întîlni cu unul dintre studenții noștri. Ăștia n‑au fereală în a vorbi pe șleau: „Vai, domnule profesor, și dumneavoastră aici!“, ar exclama studenta, fericită că ne-a prins în flagrant de panică. Noi am mormăi ceva și, simțindu-ne ca descheiați la șliț, am încerca să ferim căruciorul de privirile indiscrete ale dînsei. Degeaba. „Recunosc că nu m-am așteptat să vă întîlnesc, știți, așa, cu asta, în sfîrșit…“, ar zice fata, arătînd mustrător spre cărucior. „De ce, domnișoară?“, am zice pe un ton de autoritate, „un prof nu-i om, să aibă nevoi? Crezi că noi trăim cu cărți?“ Va relua, un pic încurcată: „Nu, nu, dar după lecția de ieri cînd ne-ați vorbit așa frumos de Socrate… cum a stat în loc după bătălia aia, fără să fugă, singurul dintre soldați, ba l-a mai și salvat de la moarte pe prietenul lui –  Alcibiade era? –,  aș fi crezut că… Dar, ce-i drept, aia a fost demult…“

Adevărat, aia a fost demult. Socrate a murit înaintea erei noastre. Înaintea tuturor erelor noastre. Și atunci, cum să ne fie rușine de un mort? Pînă la urmă, cu amicul, cu vreun student, cu o cunoștință ne-am putea totuși întîlni. Sau cu cineva care ne-a văzut la televizor și ne ține minte. Sau cu un vecin. E de înțeles rușinea de ei. Sînt vii, de aici și de acum. Vorbesc, clevetesc și dau clicuri. Ne-am putea pierde din prestigiu, ar putea avea de suferit imaginea, lustruită la greu. Ne-ar bîrfi toți nesimțiții și ipocritele pe rețele. Are sens așadar să evităm situația stînjenitoare. Dar Socrate? Doar nu ne putem întîlni cu mortul la supermarket, așa încît să ne fie rușine de el! Chiar că e absurdă rușinea asta, haide să fim serioși! 

Nu sîntem serioși. De asta am rămas cu cămara goală.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.