Și dacă, totuși...

Publicat în Dilema Veche nr. 822 din 21–27 noiembrie 2019
Frica lui Putin jpeg

– Și dacă, totuși... – Totuși ce? – Dacă totuși cîștigă alegerile... – Cine? – Ea. Viorica. Vasilica. – Nu se poate. – Ba se poate. – Bine, dar pe ea chiar oamenii din PSD au numit-o „proastă“! – Tocmai de aia, le cîștigă de proastă... Sigur, e puțin probabil în situația pe care o cunoaștem, dar nu‑i nimic imposibil.

Viața și istoria obișnuiesc nu o dată să întindă curse oamenilor instalați prea confortabil în fotoliul siguranțelor lor, prea mîndri de știința și deșteptăciunea lor. Uneori, în chip neașteptat, scandalos chiar, învinge absurdul. Absurd, însă, numai cînd îl privim dinspre prezent, fiindcă, din momentul cînd a devenit trecut, absurdul devine, curios, explicabil și rațional. Ba chiar se găsesc unii care să ni-l descrie retrospectiv drept necesar.

Să ne imaginăm, așadar, preț de cîteva minute următorul scenariu distopic:

Deja de vineri, 22 noiembrie, pare probabil că diaspora nu se mai înghesuie la vot, ca în primul tur. Dar duminică, încă de pe la 10, e clar: participarea va fi mică. Sau mică în tabăra lui Iohannis, unde lumea e liniștită, convinsă că președintele în exercițiu va cîștiga ușor și al doilea mandat. Pe de altă parte, satele se năpustesc la vot pesedist, înspăimîntate de abundența fake news-urilor că se vor tăia pensiile, ba chiar că se vor impozita sumele trimise de diaspora în țară. Degeaba au încercat Guvernul Orban și Iohannis să dezmintă. Mulți le cred și fug să voteze pentru Viorica. Dacă, în primul tur, participarea orașelor a fost mai bună decît cea din mediul rural, acum e invers.

Aici, în orașe, oamenii sînt încă placizi: cei mai mulți cred că votul e inutil, fiindcă Iohannis cîștigă oricum. Preferă să meargă la cumpărături în mall-uri, ba crema intelectualității bucureștene își dă întîlnire la Gaudeamus, ciripind veselă la lansări de carte. Unii, dintre votanții lui Barna mai ales, rămîn acasă îmbufnați și, pentru a-și liniști conștiința civică, își recită mantra: „PSD-PNL – aceeași mizerie!“. Alții au postat îndîrjit toată săptămîna că, de vreme ce președintele nu a acceptat o dezbatere publică cu contracandidata, nu e democrat, deoarece „dezbaterea e esența democrației“ și deci nu merită „votul nostru“. De fapt, așa cum au constatat cu stupoare sociologii mai tîrziu, nici useriștii, nici aliații lor de la PLUS, nici vechii băsiști, încolonați acum sub flamura paleologă, nu și-au dorit să piardă Iohannis. Nu, deloc! S-au gîndit doar că, dacă acesta va lua un scor mai mic, vor avea mai puțină morgă și el, și Orban, și ceilalți liberali înfumurați (precum Rareș Bogdan cel prea guraliv). Lucrurile vor fi astfel mai bune pentru țară, cu un partid liberal la guvernare și un președinte reales mai modești și mai dispuși să asculte și de alții. În consecință, mulți au stat acasă, convinși că e bine să-l pedepsească un pic pe Iohannis, dar nu prea mult. Să-l admonesteze, nu să-l lase repetent. Fiecare în parte a gîndit corect, căci după o victorie masivă e limpede că aroganța liberală ar fi ajuns la nori. „Nu-i nimic, dacă eu nu votez, și-a zis fiecare, alții îl vor vota.“ Necazul e că au gîndit toți la fel și în același moment, iar rezultatul s-a dovedit contrar a ceea ce și-a dorit fiecare.

Pe scurt, a fost o participare neobișnuit de rea, sensibil sub 40%. Iar diaspora n‑a dat decît trei sute și ceva de mii de voturi, mai puține decît atunci cînd se îmbulzea, fiindcă n-avea nici unde, nici cînd să voteze.

Pe la 16, liberalii au început să se agite. Orașele în continuare nu se înghesuiau la vot nici după-amiază, iar distanța dintre Dăncilă și Iohannis se topea. La 17, Rareș Bogdan face un apel patetic pentru „Salvarea României de ciuma roșie“. La 18, iese, cu o declarație înregistrată anostă, însuși președintele Iohannis, care, cu o voce de gheață, își exprimă convingerea că românii știu totuși să aleagă bine. „Dacă ar fi vorbit liber, chiar improvizat, chiar cu mici greșeli“, probabil că ar fi avut succes și ar fi trezit oamenii din amorțire, avea să comenteze mai tîrziu Cristian Tudor Popescu. „N-a vrut și pace sasul căpos“, vor mărturisi mai tîrziu liberalii. Scenariul devine sumbru.

Încordarea crește. Unii totuși se mai duc la vot, după 20, după o ultimă deliberare cu sinele politic. Prea puțin. La 21, se anunță rezultatele exit-poll-urilor: Iohannis a pierdut la vreo trei procente și ceva. Viorica, cu o broșă nouă, cu vocea gîtuită de emoție, citește cu poticniri discursul victoriei: îi felicită pe români, dar mai ales pe femei; esența e că le cere să o ia pe ea drept model de reușită în viață; o pală de aer îi încurcă foile și ea citește sfîrșitul, scutind auditoriul de vreo zece minute de inepții. Iohannis, fleșcăit, spune cîteva minute mai tîrziu că „a învins democrația“ și că el așteaptă rezultatele din diaspora, dar după cîteva ore se recunoaște învins. După asta, fuge în munți.

Ce urmează se poate lesne bănui: Orban declară vitejește că guvernul său va continua să conducă, dar se știe bine că liberalii sînt cu bagajele făcute, gata să plece de la putere. În Alianța USR-PLUS, destrămarea e iminentă: toți se acuză unii pe alții. PSD-ul exultă, dar pare incapabil să metabolizeze victoria; deocamdată are o singură mare problemă: dacă Viorica îl va grația sau nu pe Dragnea. Unii, precum Lia Olguța Vasilescu și Codrin Ștefănescu, sînt pentru, dar noul președinte e contra: cum să-l ierți pe cel care te-a umilit? Florin Iordache propune comisie parlamentară. Străinătatea e politicoasă și rece, pregătindu-se pentru un nou aflux de imigranți români. Feministele de strînga o felicită cu căldură pe noua președintă a tuturor românilor, vorbind despre „machismul arogant“, care a suferit o înfrîngere. Analiștii vorbesc despre o nouă victorie a „iliberalismului“, citîndu-l insistent pe Cristian Pîrvulescu. Paleologu a anunțat că circumstanțele nu‑l vor împiedica să-și redeschidă școala, Diaconu – că el rămîne „un om“, Cumpănașu – că „fetele“ sînt vii, Bruynseels că Pămîntul rămîne plat și Rusia bine-mersi în NATO. Altminteri, sîntem cu toții căzuți în stupoare, neînțelegînd misterul.

Ni-l dezleagă Traian Băsescu după două zile, care, cu limba lui ascuțită, o zice pe șleau: „A cîștigat nu în ciuda prostiei sale, ci mulțumită ei. Și mulțumită prostiei noastre, cu lipici la a ei“.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Cum putem evita substanțele cancerigene din alimente. Medic: „Foarte rar să consumăm mezeluri, doar ocazional”
Deși să renunțăm la toate alimentele care ne pun în pericol este aproape imposibil, anumite decizii putem adopta.
image
Imaginile sărăciei în cele mai bogate orașe din țară. „S-ar fura tot dacă n-am face asta”
România a avut în ultimul an o creștere economică de aproape 5%, iar pe hârtie lucrurile arată cum nu se poate mai bine. De o cu totul altă părere sunt tot mai mulți români care trec pragul magazinelor și a piețelor alimentare.
image
Fructul astronauților s-a „cuplat” cu papanașii și clătitele românești. Detaliile unui produs cu succes neașteptat
Procesul tehnologic durează până la trei ore, atât cât trebuie pentru a obține același gust ca atunci când dulceața e făcută acasă.

HIstoria.ro

image
Cele mai vechi cutremure care au lovit Țările Române în Evul Mediu
Unul dintre cele mai vechi cutremure despre care avem informații este cel petrecut în anul 1411, menționat de Emil Turdeanu în lucrarea „Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân”.
image
Cine a ajuns primul în Antarctica?
Acest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populație nativă și nici locuire permanentă.
image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.