Scrisoare deschisă către Ion Vianu

Publicat în Dilema Veche nr. 360 din 6 - 12 ianuarie 2011
Întrebări jpeg

Carevasăzică, dragă Ion, m-ai dat la gazetă! În ce mă priveşte, cînd intru în divergenţă cu un prieten, prefer să-i dau un telefon. Sau să-i scriu, sau să-i trimit un mail. Pînă de curînd, şi tu făceai aşa. Ai recurs, sever, dar amical, la poşta electronică, fie cînd te-a deranjat opinia mea favorabilă despre cartea lui Liviu Bordaş, fie cînd, cu ani în urmă, te-a contrariat decizia mea de a da unor burse NEC numele lui Petre Ţuţea. Vigilenţa ta, chiar dacă puţin panicardă, m-a mişcat. N-am simţit nici o clipă că suspectezi buna mea credinţă şi că relaţia noastră e pusă în discuţie. Prin gestul de acum te-ai situat însă în afara acestei relaţii: ai devenit judecătorul meu şi al celorlalţi nouă semnatari ai unei scrisori adresate Consiliului Naţional al Audiovizalului (v. articolul „Cine este conformist?“, în Observator cultural, 24 decembrie 2010). E motivul pentru care îţi răspund tot public nu atît pentru a mă apăra, cît pentru că simt nevoia, încă prietenească, de a-ţi livra, sincer, motivele unei stupori şi ale unei dezamăgiri de natură să coloreze melancolic dialogul nostru de pînă acum. 

Pasajul cel mai năucitor al textului tău e acela din care rezultă că „cei zece“, condamnînd conformismul „corectitudinii politice“, trec de partea „celuilalt“ conformism, conformismul criminal al unei „politique du pire“, care „aşteaptă“ dezastrul ţării cu inevitabila lui consecinţă –  totalitarismul. „De necrezut“ e ultimul cuvînt al articolului tău. Dar există ceva mai greu de crezut decît acest verdict prin care stigmatizezi de-a valma o mînă de oameni cumsecade, dizolvîndu-i în massa „cîtă frunză şi iarbă“ (?!) a rasismului şi antisemitismului autohton? Marie-France Ionesco şi Toma Pavel susţinînd Protocoalele Sionului? David Esrig şi Lucian Pintilie adoptînd teoria complotului iudeo-masonic? Cristian Mungiu, Silviu Purcărete, Cristi Puiu şi Corneliu Porumboiu – versiuni de camuflaj pentru Corneliu Vadim Tudor şi Gigi Becali? Crezi cu adevărat că Liiceanu şi cu mine visăm pogromuri? Putem fi, cu toţii, suspecţi de un asemenea „partizanat“? Cum reuşeşti, totuşi, să manevrezi cu atîta lejeritate ponciful perfid potrivit căruia orice rezervă faţă de extrema stîngă e cripto-legionară? Cum reuşeşti să cazi la nivelul unui proces de intenţie atît de rudimentar? Scrisoarea noastră spunea, în fond, două lucruri simple: 1) că un jurnalist nu poate fi urecheat că nu şi-a beştelit invitatul pentru opiniile sale greşite şi, mai ales, 2) că dacă el este urecheat, atunci aceeaşi urecheală trebuie aplicată şi pentru excesul de sens contrar, implicînd apologia dictaturii comuniste. Protestam, cu alte cuvinte, împotriva dublei măsuri. Dacă Cristoiu nu are voie să privească tandru spre „calităţile“ lui Zelea Codreanu, atunci nici alţii nu ar trebui să aibă voie să privească nostalgic spre „calităţile“ lui Ceauşescu sau ale unui cobzar al lui, din speţa lui Adrian Păunescu. Ce e atît de scandalos în această exigenţă? De ce e ea „stîngace“? „De necrezut“? Din punctul tău de vedere, Eugenia Vodă ar fi fost absolvită dacă l-ar fi întrebat pe Cristoiu ce crede despre antisemitismul lui Codreanu. Naivitatea ta e înduioşătoare. Poţi fi sigur că răspunsul împricinatului ar fi fost prompt (l-a şi dat de altfel, în ziare, după incident): „Nu sînt de acord cu antisemitismul!“. După un astfel de răspuns, ai fi privit mai blînd drăgălaşa lui imagine despre Căpitan? 

Din păcate, sînt trei locuri în articolul tău pe care nu le pot legitima prin „naivitate“. Nu mă grăbesc să vorbesc de rea-credinţă sau de o stranie orbire hermeneutică, dar nici n-am la îndemînă calificative mai inocente. A. Pretinzi că scrisoarea noastră face o comparaţie vinovată între Zelea-Codreanu şi Adrian Păunescu. Nu, Ion, ai citit cu o neatenţie duşmănoasă. Comparaţia noastră era între Adrian Păunescu şi Ion Cristoiu! Ne refeream la art. 47 din Codul Audiovizualului, observînd că prezentarea apologetică a unui regim totalitar e socotită inadmisibilă în cazul Cristoiu, dar tolerabilă în cazul celor care, ca Păunescu, au slujit zgomotos un asemenea regim. Ceea ce nu înţelegem este de ce lăudătorii unui personaj blamabil din spectrul comunist sînt consideraţi mai puţin vinovaţi decît lăudătorii unui personaj blamabil din spectrul legionar. B. Pari să ne dispreţuieşti într-atît, încît ne iei şi dreptul de a folosi corect limba română şi te complaci în meschine observaţii de formulare. Ne reproşezi că spunem: „nu discutăm… opiniile discutabile ale lui Ion Cristoiu“. Păi, ori sînt discutabile, ori nu – zici tu, sigur pe dreptatea şi pe gramatica ta. Dar în româneşte cuvîntul „discutabil“ a ajuns să însemne şi niţeluş altceva decît „obiect de discuţie“, „temă de dezbătut“. „Discutabil“ înseamnă „îndoielnic, contestabil, dubios“. Pot spune, deci: „Despre morala discutabilă a domnişoarei X nu vreau să discut“. Aşa şi noi, nu ne-am propus să discutăm despre opiniile discutabile ale lui Cristoiu. Cît trebuie să fii de pornit, ca să ne iei la bani mărunţi, pentru asemenea gingăşii stilistice? C. „Opiniile lui Ion Cristoiu sînt, pentru unii dintre noi, mai mult decît discutabile“ – scrie în „manifestul“ nostru. Aha! – jubilezi tu, încîntat să duci ancheta pînă la cele mai mici detalii. Deci unora dintre voi opiniile „în discuţie“ vă plac! Ar fi interesant de ştiut cui anume? Dar răspunsul e simplu, dragul meu! Ia, rînd pe rînd, numele semnatarilor şi judecă singur care dintre ei prezintă afinităţi cu invitatul dnei Vodă. Care dintre ei e compatibil cu opiniile rostite de ei. Ştii bine că un text poate cuprinde un „noi“ generic, fără ca asta să trimită neapărat la autorul (sau autorii) lui. Dacă încep un articol spunînd: „Pentru unii dintre noi, iarna e un anotimp antipatic“, ai să crezi că „noi“ se referă la mine? Şi ai să mă întrebi dacă nu cumva sînt schizofrenic de vreme ce sînt inclus în acest „noi“? Vezi, dragă Ion, la ce nivel am ajuns? Cum să nu mă smintesc cînd constat că, pornind de la răstălmăcirea trivială a acestui „noi“, eşti gata să presupui că, pentru unii din semnatarii scrisorii noastre de protest, Cristoiu e un exponent plauzibil şi că, deci, pentru aceiaşi,  „reabilitarea“ lui Codreanu nu e de exclus! 

La sfîrşitul unei recomandări pe care mi-ai solicitat-o pentru a intra în Uniunea Scriitorilor, mă declaram trist că te-am cunoscut prea tîrziu. Rămîn trist. Ar fi fost poate de preferat să mă limitez la cărţile tale şi la portretul tău livresc. Nu mă descurc cu hăţişul, enorm psihanalizabil, al portretului tău real. 

Al tău, descumpănit,

Andrei

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.