Savantul și morala

28 aprilie 2020
Frica lui Putin jpeg

Oare savantul care îl consiliază pe omul politic și de stat în chestiuni esențiale pentru binele public e dator să țină seama și de considerente etice și nu doar strict științifice? Sau el nu-i decît un „tehnocrat”, care uzează de o rațiune pragmatică, dirijată exclusiv spre scopul dat de omul politic, indiferentă la mijloace? Are savantul deci o răspundere etică pentru propunerile și planurile sale sau aceasta trece în întregime asupra omului politic? Mai mult, are savantul, mai ales în momente grave ca acelea pe care le trăim lunile acestea de pandemie, o răspundere, nu numai față de omul politic, ci și față de opinia publică? În general, biologul, medicul, fizicianul, geofizicianul, chimistul etc. de renume și cu reputație consolidată în domeniul său de expertiză trebuie să rămînă numai atît – medic, biolog, fizician etc. – sau e bine și chiar de dorit să aibă și o privire de ansamblu, „sinoptică” asupra societății? Dar nu cumva tocmai depășirea domeniului de competență generează mari riscuri, putînd conduce la grave neînțelegeri, ba chiar la discreditarea în ochii publicului nu numai a savantului respectiv, ci și a „speciei” oamenilor de știință în general?

Pun aceste întrebări, firește, în contextul scandalului declanșat de „planul” de combatere a pandemiei al profesorului Adrian Streinu-Cercel (intitulat, cu o stranie frivolitate, „Vacanța mare”). Las la o parte aspectele politice evidențiate de scandal (mai ales de momentul declanșării lui, deloc inocent politic); de asemenea, nu pun la îndoială bunele intenții ale profesorului și nici competența domniei-sale în domeniul epidemiologiei. Dar remarc, pe de o parte,  iresponsabilitatea sa etică: profesorul nu-și pune nici o întrebare cu privire la dreptul și autoritatea statului de a-i deporta (căci acesta este cuvîntul pe care medicul evită să-l pronunțe) pe cei în vîrstă de peste 65 de ani, izolîndu-i de familiile lor, așa cum el a propus, fie și în numele protejării vieții lor. Deși nu se poate să nu știe că locurile individuale (hoteluri) de carantinare dintr-un oraș mare ca Bucureștiul, de pildă, sînt mult inferioare populației de vîrstnici din oraș, care locuiesc cu cei mai tineri din familie, totuși el concepe un plan care, în mod realist, nu s-ar putea aplica decît prin construirea de lagăre de concentrare pentru o mare parte a populației vîrstnice, spre a o izola de restul populației. A fost conștient profesorul de această implicație teribilă, fie și neexprimată, a planului său?

Dar, dincolo de chestiunea etică, nici măcar pusă, rămîne chestiunea fezabilității planului. Or, aici se vede că doctorul Streinu-Cercel și-a depășit cu mult competențele profesionale, anexîndu-și fără ezitare – și, aș spune, în mod ridicol –  domeniul social, economic, politic, ba chiar psihologic (de pildă, cînd scrie că, atunci cînd se va reveni la normal, „aceste trei-patru luni vor trebui considerate ca și cînd nu au existat vreodată”). Nu vom mai intra în detalii, căci ele se cunosc: economia complet etatizată, raționalizarea alimentelor, transportul lor de către ONG-uri, supravegherea tuturor, ba chiar un guvern nou. Rezultă o societate totalitară, dar și absurdă deopotrivă: de exemplu, nimeni nu mai plătește impozite, dar „statul” achită toate cheltuielile dintr-un misterios fond de rezervă. Pe scurt, ieșind dintre pereții laboratorului său, dl doctor (nu altfel decît mulți alți savanți, pe alte meleaguri și în alte timpuri) a început să delireze; logica, rațiunea, bunul-simț l-au părăsit subit și, în schimb, o irepresibilă dorință de putere și de control total s-a manifestat foarte vizibil. Mă întreb: ce-i mai sinistru aici: derapajul etic sau derapajul logic, rațional, de la bunul-simț?

Repet: nu-i, din păcate, ceva neobișnuit. De multe ori, în ultimul secol, mari oameni de știință (fizicieni, matematicieni, logicieni, chimiști, filozofi, inclusiv laureați ai Premiului Nobel etc.) au suținut prin vorbă și scris tot ce putea fi mai rău pe lume: rasismul, nazismul, stalinismul, maoismul ori au condamnat vehement democrația și valorile umaniste – totul, desigur, în numele salvării umanității sau a unei părți considerate de ei mai valoroase din ea.

Savanții rămîn cu destulă autoritate în lumea de azi, astfel încît e periculos să abuzeze de ea înaintea marelui public. Profitînd de discreditarea pe care o vedem de atîtea ori a politicienilor, măcar oamenii de știință s-ar cădea să vorbească întotdeauna în numele adevărului și chiar al umanității pe care, în fond, și-au propus s-o servească și pe care cei mai mulți chiar o servesc cu onestitate și competență. Căci dacă nu ei, cine alții au mai mult acces la obiectivitate, competență, raționalitate și dovezi empirice? Iată însă că, nu o dată, tocmai ei se îndepărtează dramatic de acest ideal, devenind, cînd evadează „din laborator sau birou”, promotorii unor aberații sociale, politice, economice, morale, ba chiar aducînd justificări pentru cruzime, insensibilitate și inumanitate.

Omul de știință nu poate fi absolvit de răspundere morală, mai ales atunci cînd se pronunță, uzînd de autoritatea și de notorietatea sa, în domenii ce-i exced parțial sau total competența sa epistemică directă. Asta nu înseamnă că trebuie să rămînă mut în chestiunile mari care-l privesc pe cetățean, în general, și pe cel al țării sale, în particular. Dar nici nu ne putem împăca cu un om de știință dotat cu o inteligență supradimensionată, dar sterilă de etică sau cu o etică infantilă – așa cum ni-l reprezintă adesea, și nu complet neîntemeiat, cultura populară, și care, în plus, se repede să explice societății cum trebuie să trăiască și cum trebuie să moară.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?