Şah mat?

Publicat în Dilema Veche nr. 727 din 25-31 ianuarie 2018
Cum trebuie să fie un ministru? jpeg

De mult n-am mai avut senzația pe care o am acum. Totul mi se pare blocat pe termen indefinit. Nu văd nici o ieșire la îndemînă, nu pot aproxima ce fel de strategie ne-ar putea salva și nici cine ar putea-o iniția și susține în mod eficient, pînă la un rezultat mulțumitor. Nu-mi mai înțeleg țara, nu mai pricep metabolismul ei social-politic, nu mai percep linia de orizont. Iată cîteva dintre faptele care m-au adus în această fundătură:

1) PSD a cîștigat, în 2016, o victorie „istorică“: a obținut, ni se spune, o majoritate zdrobitoare, în numele căreia poate face orice, dispunînd de un subînțeles „sprijin popular“. Dar majoritatea reală care legitimează guvernul actual e compusă, de fapt, din voturile a circa 3,5 milioane de români. Cu alte cuvinte, 15 milioane dintre noi au votat altceva sau au tăcut. Prin urmare, PSD are o legitimitate străvezie și, fără o alianță salvatoare cu un partid de nișă, n-ar fi ajuns la procentajul necesar unei guvernări autonome și „autarhice“. Să zicem, însă, că, pînă aici, avem de-a face cu „meandrele“ democrației. Opoziția dă vina pe cei care n-au mers la urne. Cei care n-au mers la urne dau vina pe Opoziție, reclamînd absența unor lideri convingători, a unor programe solide, a unui profil politic capabil să seducă. Grav e, totuși, altceva: ultimele sondaje de opinie arată că – fie și după un an de guvernare bîlbîită, ca să nu spunem eșuată – procentele electorale arată cam la fel! Avem, în acest caz, o problemă cu electoratul autohton? Cu o formă de incultură politică sau de indiferentism? Cu o inerție „ideologică“ de necorectat? Cu un fenomen de loialitate oarbă, neatentă la rezultate, sau cu o captivitate politică de tip cvasi-magic? Dacă e așa, trebuie să ne resemnăm: pentru un anumit segment de alegători – cei care ne hotărăsc soarta –, promisiunile sînt mai atrăgătoare decît îndeplinirea lor! Nu mai rămîne decît să ne identificăm iarăși cu formulele clasice ale relativismului autohton: „N-ai ce-i face!“, „Asta-i situația!“ Șah mat!

2) PSD reușește, într-un timp record, o performanță cu adevărat istorică: nu a preluat doar prerogativele Puterii, ci și pe acelea ale Opoziției. Și-a decapitat singur două guverne. După un an de guvernare, sîntem la al treilea premier desemnat. Totul într-o atmosferă în care consensul și dezordinea merg mînă-n mînă. Grindeanu joacă, mai întîi, cartea mielușelului tandru, apoi, la debarcare, cartea băiatului răzvrătit, după care se lasă „domesticit“ cu un post gras în administrație. Urmează Tudose (PSD găsește mereu în rezerva sa de cadre inși de care, pînă deunăzi, nu auzise nimeni). Tudose face invers decît Grindeanu: a-doptă, pînă la un punct, un stil mai bățos, mai încăpățînat, dar la urmă se supune, cuminte, deciziei CEx. E momentul cînd apare, din același cenușiu anonimat, a treia șefă de guvern, doamna Viorica. Pare femeie cumsecade, m-aș lăsa oricînd invitat la o porție de sarmale gătită de dînsa, dar n-am nici un argument să dorm liniștit, cu conștiința că țara e pe mîinile unui expert… Dl Dragnea se explică autocritic: „n-am avut mînă bună“ cu cei pe care i-am numit în funcție. Păi, în orice țară normală, un președinte de partid care o ține langa din greșeală în greșeală pleacă. Dar dl Dragnea zîmbește ’oț și se pregătește de însurătoare! Partidul îl susține, poporul își menține neștirbită încrederea în el. Cine e de vină pentru această farsă? Majoritatea pesedistă, care, strîns unită în jurul lui Daddy, înfruntă, eroic, rușine după rușine? Nu. Poate președintele Iohannis, vinovat că „a mai dat o șansă“ specialiștilor în rateuri? (În ce mă privește, nu cred ca președintele, date fiind precaritatea Opoziției și ferma majoritate parlamentară, putea lua altă decizie. Cred însă că, retoric și politic, o putea ambala mai abil și mai ofensiv.) Pe scurt: PSD e tare pe poziții, președintele e taxat ca „dezamăgitor“, USR scade în sondaje, PMP la fel. Doar PNL înregistrează o oarecare creștere, fără să ne dea speranța unei iminente victorii de anvergură… Şah mat?

3) Poate ne salvează solidaritatea civică? #Rezist? Ca semnal, nu e prima dată cînd o spun, existența protestelor de stradă e necesară și încurajatoare. Dar, pe de altă parte, guvernanții nu par deloc impresionați. Își văd de treabă, suverani și nesimțitori, ca și cum ar avea de-a face doar cu mici hărțuieli răuvoitoare. În plus, contrapropaganda demolatoare (manipulare, multinaționale, Soros etc.) pare să aibă succes la un anumit segment al populației. Am văzut chiar „oameni de bine“ situîndu-se prudent și „avizat“ față de mișcările de protest… Nu mai vorbesc de vorba epocală a dnei Andronescu (un fel de bonă a PSD-ului): nu partidul de guvernămînt dă semne de instabilitate politică schimbînd, într-un an, trei prim-miniștri, ci protestatarii plătiți să ne compromită! Oricum, mai suspecți decît guvernanții rămîn străinii. Tot felul de „daci“ nespălați se răstesc buruienos la ambasadorii „partenerilor“ noștri europeni și transatlantici, iar maghiarii („iezuiți, altminteri nu-s proști“) se pricep să facă nefăcute și să spună drăcii, știind că, astfel, stimulează tot ce-i mai rău în noi, ca să ne arate apoi cu degetul „lumii civilizate“… Oricum, în ce ne privește, nu prea mai avem politică externă. (Caz spectaculos: vine în vizită oficială premierul japonez și n-are cu cine se-ntîlni…) Et j’en passe… Şah mat!

4) Nu mai e clar care e psihologia celor de la vîrf. La prima vedere, ai zice că sînt autocentrați, preocupați doar de cîștigul și carierele proprii, folosind țara doar ca ornament retoric. Alteori, mă întreb dacă nu cumva domnii și doamnele cu pricina se socotesc, pur și simplu, în ordine. Adică cred sincer că așa trebuie să fie, că asta e „normalitatea“ și nu înțeleg ce-avem cu ei. Nu admit niciodată că au greșit, sau măcar că ar putea greși, nu reacționează viu, receptiv, la obiecțiile care li se fac. Preferă să ignore, să calomnieze, să tranșeze totul, birocratic, în favoarea lor. Cu alte cuvinte, au o sminteală „autentică“. Pe scurt: la vîrful statului, avem un neîntrerupt spectacol de incompetență, insuficiență mentală, mulțumire de sine, mediocritate! Şah mat!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

banner oana pellea png
Cum a reacționat Oana Pellea după ce un internaut i-a scris „să se ducă după tatăl ei”. Actrița a dat dovadă de elegență și a știut cum să-l pună la punct
Oana Pellea, fiica regretatului Amza Pellea, a devenit ținta răutății umane de care unele persoane dau dovadă. Marii actrițe, care în urmă cu câteva zile și-a comemorat tatăl trecut în neființă de 41 de ani, i-a fost transmis un gând nu foarte frumos și decent. Cum a reacționat aceasta?
WhatsApp Image 2024 12 14 at 14 16 16 (1) jpeg
„Fabrică” de țigarete acasă. Cum reușea să vândă producția slătineanul prins de polițiști
Un slătinean în vârstă de 44 ani avea acasă o adevărată unitate de producere a țigaretelor. Folosea mai multe utilaje și se aproviziona cu tutun din județele vecine. Reușea să vândă țigaretele, polițiștii descinzând la două societăți prin care acestea se comercializau.
pirvulescu jpg
Un candidat unic la prezidențiale este o mare greșeală, susține Cristian Pîrvulescu. Ce spune despre Crin Antonescu
Un candidat comun al partidelor pro-europene ar însemna ”un cadou” pentru tabăra suveranistă, care automat îşi va trimite candidatul în turul doi, a avertizat politologul Cristian Pîrvulescu. Acesta a mai susținut că prezența lui Crin Antonescu în spațiul public nu este întâmplătoare.
mircea diaconu jpg
Ce pensie și ce avere avea Mircea Diaconu, actorul care a candidat la prezidențiale. A dus o viață fără griji
Mircea Diaconu, actorul și fostul candidat la funcția de președinte al României, a încetat din viață sâmbătă, 14 decembrie, la vârsta de 74 de ani, din cauza unui cancer la colon.
tigru zoo pitesti 02 foto Primaria Pitesti jpg
Acuzații grave aduse de fiica bărbatului ucis de tigru la Grădina Zoologică. „Nu aveau echipamente necesare”
Detalii șocante în cazul îngrijitorului de la Grădina Zoologică din Pitești, care a fost atacat și sfâșiat de un tigru. Familia acestuia aduce acuzații grave la adresa conducerii instituției susținând că ar fi aflat vestea tragică de pe internet.
Parlamentul European si Iohannis   sala goala FOTO Radu Eremia jpg
Un român are cele mai mari venituri din Parlamentul European: 657.000 de euro pe an
Un raport realizat de Transparency International EU scoate în evidență câștigurile fabuloase ale unora dintre eurodeputați, obținute pe lângă salariile și indemnizațiile de bază oferite de Parlamentul European.
romania tragere la sorti captura tv jpg
mircea diaconu film profetul aurul si ardelenii jpeg
Cariera impresionantă a marelui actor Mircea Diaconu și rolurile care l-au consacrat
Mircea Diaconu a avut o carieră impresionantă în teatrul și cinematografia din România. Marele actor s-a stins din viață sâmbătă la 74 de ani, după ce s-a confruntat cu o boală grea.
banner mircea diaconu 2 png
Locul care a rămas mereu în sufletul actorului Mircea Diaconu. Visa să-și trăiască acolo bătrânețile iar în ultima vreme îl vizita tot mai des
Actorul Mircea Diaconu s-a luptat în ultimii ani cu o boală cumplită, cancerul de colon. De altfel, actorul stătea tot mai mult la casa părintească de la țară.