Rufele murdare

Publicat în Dilema Veche nr. 684 din 30 martie - 5 aprilie 2017
Cum trebuie să fie un ministru? jpeg

E o precondiție a patriotismului. Cînd ești în afara țării, ții discursuri omagiale. „Rufele murdare se spală în familie.“ Există și conotația domestică a acestui pudic imperativ: rufele murdare nu se spală în public. Asta înseamnă că nici în țară nu prea e frumos să ieși în stradă cu problemele tale personale. Trebuie să ne scăldăm în rozuri tandre tot timpul: și în străinătate, și acasă. Rețeta „normalității“ e, deci, o diplomație ipocrită, surîzătoare, demnă, fără gunoi la vedere. Comunicarea firească, exercițiul suferinței și al compasiunii sînt interzise. Ne prefacem că totul e în regulă. Pînă și efortul unor rectificări, al unor manevre de combatere a răului e rușinos: se vede, în mod dizgrațios, din balconul vecin, din biroul de-alături, din cartier. Așa că mucles! Traversăm țara și viața cu grimasa „cuviincioasă“ a unui zîmbet satisfăcut.

Sînt tot mai uluit cînd văd repus pe tapet sloganul „rufelor murdare“ care trebuie spălate pe întuneric, în pivniță, sub camuflaj. Mai întîi, îmi amintesc, alături de toți cei din generația mea, că era sloganul amenințător și, la limită, punitiv al fostei Securități. Cine se plîngea de neajunsurile unui regim care se mișca pe o amplă claviatură a abjecției, de la crimă și minciună la suspiciune generalizată, teamă, îndoctrinare perfidă, suspensie a libertății, ignorare a drepturilor omului, era un trădător, o „slugă a agenturilor“, un „vîndut“ al caracatiței capitaliste. Am trăit asta pe propria piele. În ultimii ani de dinaintea Revoluției din decembrie, mi s-a interzis, în mod riguros, să mai am relații cu străinii (prieteni din alte țări, diplomați ai ambasadelor occidentale, ziariști etc.), pentru că „propagam“ informații „dușmănoase“ la adresa statului, a partidului, a minunatului nostru conducător. Pentru că nu m-am supus interdicției, mi s-a instalat la poartă o mașină cu ofițeri de Securitate, a căror sarcină era să supravegheze și să împiedice orice contacte cu „elemente“ alogene. În cele din urmă, pentru siguranță, am fost expulzat din București, astfel încît probabilitatea unor întîlniri neconforme să fie maximal redusă. Nu mă dau victimă, nu mă socotesc „disident“, în sensul în care au existat oameni ca Paul Goma, Dorin Tudoran, Doina Cornea, Radu Filipescu, Mircea Dinescu, Gabriel Andreescu, Dan Petrescu și alți cîțiva (nu mulți), dispuși să riște mult mai mult decît mine, prin manifestări radicale. Ceea ce vreau să spun e tocmai că, pînă și într-un caz nespectaculos, absurdul „precauției patriotice“ n-avea limite. Ideea nu era să îmbunătățim situația, să punem un diagnostic corect, să semnalăm, în mod responsabil, derapajele unei politici dictatoriale, stimulînd astfel exigențele politice ale statelor democratice. Ideea era să mințim cochet, să „nu ne facem de rîs“ în fața străinilor, să ne demonstrăm iubirea de țară printr-o perorație fudulă despre portretul ei paradiziac. Patriotismul – înțeles ca fentă șmecheră, ca suficiență inertă, ca înșelăciune. Păcălire a celorlalți, dar și păcălire de sine, pact de autosiluire, de dragul mîndriei naționale și al administratorilor ei de la guvern.

De curînd, într-o emisiune de televiziune care trebuia să-l înfiereze pe Gabriel Liiceanu pentru declarațiile sale de la Bruxelles, „defăimătoare“ pentru România, am auzit o voce care se întreba, retoric, dacă vreodată un mare om ca Václav Havel și-a „pîrît“ țara pe la curți străine. Da, stimate domn! – ar fi trebuit să i se răspundă. Tocmai pentru că a făcut-o a fost arestat, ca și, pe alte meleaguri, Soljeniţîn, Bukovski, Michnik și atîția alții. Pentru că au spus cu voce tare ce porcării se întîmplau în țara lor, pentru că n-au ezitat să „toarne“ în presa internațională mizeria în care trăiau, alături de concetățenii lor, au fost sever persecutați și, unii dintre ei, exilați, ca niște viruși periculoși. Fără oameni ca ei, prăbușirea comunismului ar fi fost, probabil, amînată sine die. Evident că nu e de comparat contextul atitudinii lor de-atunci cu situația noastră de azi. Dar ideea că dezvăluirea publică, „transfrontalieră“, a unui rău local e un act de trădare dovedește supraviețuirea unei mentalități pe care 1989 nu pare să o fi fracturat.

Lucrurile au și o tentă oarecum comică. Cum mai poate să creadă cineva că, în era globalizării, a comunicării fără frontiere, a informației prompte, situația reală a unei țări europene poate fi ascunsă sub preș? Adică, vezi Doamne, dacă nu se plînge Liiceanu la Parlamentul European, nu se află nimic. Nu avem ambasade străine, nu există servicii de informații, nu există gazetărie internațională. Putem moțăi liniștiți, protejați de noaptea stupidității noastre. Dacă n-ar fi de-alde Liiceanu, lumea ar crede că sîntem în Rai.

O ultimă observație. Guvernanții și comentatorii „angajați“ ar trebui să-i fie mai curînd recunoscători celui care îi pîrăște. Căci, fără să vrea, el dovedește că în țara lui există libertate de expresie, drept la opinie separată, reactivitate civică. Protestele din Piața Victoriei au făcut mai mult bine imaginii țării decît țîfna politicianistă a unor „lideri“ nemulțumiți. România s-a dovedit vie, responsabilă, europeană. Dar ca să realizezi beneficiul unor astfel de manifestări, dincolo de blegi calcule de partid, îți trebuie ceva mai multă inteligență decît a unui obosit președinte de Senat…

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.