Rufele murdare

Publicat în Dilema Veche nr. 684 din 30 martie - 5 aprilie 2017
Cum trebuie să fie un ministru? jpeg

E o precondiție a patriotismului. Cînd ești în afara țării, ții discursuri omagiale. „Rufele murdare se spală în familie.“ Există și conotația domestică a acestui pudic imperativ: rufele murdare nu se spală în public. Asta înseamnă că nici în țară nu prea e frumos să ieși în stradă cu problemele tale personale. Trebuie să ne scăldăm în rozuri tandre tot timpul: și în străinătate, și acasă. Rețeta „normalității“ e, deci, o diplomație ipocrită, surîzătoare, demnă, fără gunoi la vedere. Comunicarea firească, exercițiul suferinței și al compasiunii sînt interzise. Ne prefacem că totul e în regulă. Pînă și efortul unor rectificări, al unor manevre de combatere a răului e rușinos: se vede, în mod dizgrațios, din balconul vecin, din biroul de-alături, din cartier. Așa că mucles! Traversăm țara și viața cu grimasa „cuviincioasă“ a unui zîmbet satisfăcut.

Sînt tot mai uluit cînd văd repus pe tapet sloganul „rufelor murdare“ care trebuie spălate pe întuneric, în pivniță, sub camuflaj. Mai întîi, îmi amintesc, alături de toți cei din generația mea, că era sloganul amenințător și, la limită, punitiv al fostei Securități. Cine se plîngea de neajunsurile unui regim care se mișca pe o amplă claviatură a abjecției, de la crimă și minciună la suspiciune generalizată, teamă, îndoctrinare perfidă, suspensie a libertății, ignorare a drepturilor omului, era un trădător, o „slugă a agenturilor“, un „vîndut“ al caracatiței capitaliste. Am trăit asta pe propria piele. În ultimii ani de dinaintea Revoluției din decembrie, mi s-a interzis, în mod riguros, să mai am relații cu străinii (prieteni din alte țări, diplomați ai ambasadelor occidentale, ziariști etc.), pentru că „propagam“ informații „dușmănoase“ la adresa statului, a partidului, a minunatului nostru conducător. Pentru că nu m-am supus interdicției, mi s-a instalat la poartă o mașină cu ofițeri de Securitate, a căror sarcină era să supravegheze și să împiedice orice contacte cu „elemente“ alogene. În cele din urmă, pentru siguranță, am fost expulzat din București, astfel încît probabilitatea unor întîlniri neconforme să fie maximal redusă. Nu mă dau victimă, nu mă socotesc „disident“, în sensul în care au existat oameni ca Paul Goma, Dorin Tudoran, Doina Cornea, Radu Filipescu, Mircea Dinescu, Gabriel Andreescu, Dan Petrescu și alți cîțiva (nu mulți), dispuși să riște mult mai mult decît mine, prin manifestări radicale. Ceea ce vreau să spun e tocmai că, pînă și într-un caz nespectaculos, absurdul „precauției patriotice“ n-avea limite. Ideea nu era să îmbunătățim situația, să punem un diagnostic corect, să semnalăm, în mod responsabil, derapajele unei politici dictatoriale, stimulînd astfel exigențele politice ale statelor democratice. Ideea era să mințim cochet, să „nu ne facem de rîs“ în fața străinilor, să ne demonstrăm iubirea de țară printr-o perorație fudulă despre portretul ei paradiziac. Patriotismul – înțeles ca fentă șmecheră, ca suficiență inertă, ca înșelăciune. Păcălire a celorlalți, dar și păcălire de sine, pact de autosiluire, de dragul mîndriei naționale și al administratorilor ei de la guvern.

De curînd, într-o emisiune de televiziune care trebuia să-l înfiereze pe Gabriel Liiceanu pentru declarațiile sale de la Bruxelles, „defăimătoare“ pentru România, am auzit o voce care se întreba, retoric, dacă vreodată un mare om ca Václav Havel și-a „pîrît“ țara pe la curți străine. Da, stimate domn! – ar fi trebuit să i se răspundă. Tocmai pentru că a făcut-o a fost arestat, ca și, pe alte meleaguri, Soljeniţîn, Bukovski, Michnik și atîția alții. Pentru că au spus cu voce tare ce porcării se întîmplau în țara lor, pentru că n-au ezitat să „toarne“ în presa internațională mizeria în care trăiau, alături de concetățenii lor, au fost sever persecutați și, unii dintre ei, exilați, ca niște viruși periculoși. Fără oameni ca ei, prăbușirea comunismului ar fi fost, probabil, amînată sine die. Evident că nu e de comparat contextul atitudinii lor de-atunci cu situația noastră de azi. Dar ideea că dezvăluirea publică, „transfrontalieră“, a unui rău local e un act de trădare dovedește supraviețuirea unei mentalități pe care 1989 nu pare să o fi fracturat.

Lucrurile au și o tentă oarecum comică. Cum mai poate să creadă cineva că, în era globalizării, a comunicării fără frontiere, a informației prompte, situația reală a unei țări europene poate fi ascunsă sub preș? Adică, vezi Doamne, dacă nu se plînge Liiceanu la Parlamentul European, nu se află nimic. Nu avem ambasade străine, nu există servicii de informații, nu există gazetărie internațională. Putem moțăi liniștiți, protejați de noaptea stupidității noastre. Dacă n-ar fi de-alde Liiceanu, lumea ar crede că sîntem în Rai.

O ultimă observație. Guvernanții și comentatorii „angajați“ ar trebui să-i fie mai curînd recunoscători celui care îi pîrăște. Căci, fără să vrea, el dovedește că în țara lui există libertate de expresie, drept la opinie separată, reactivitate civică. Protestele din Piața Victoriei au făcut mai mult bine imaginii țării decît țîfna politicianistă a unor „lideri“ nemulțumiți. România s-a dovedit vie, responsabilă, europeană. Dar ca să realizezi beneficiul unor astfel de manifestări, dincolo de blegi calcule de partid, îți trebuie ceva mai multă inteligență decît a unui obosit președinte de Senat…

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.