Rostul literaturii

Publicat în Dilema Veche nr. 911 din 23 – 29 septembrie 2021
Frica lui Putin jpeg

Are literatura vreun rost? Eugen Ionescu – se știe –, în rebelul și sarcasticul său Nu, ridica problema sub forma unei dileme ce admitea o unică concluzie negativă: „Dacă există Dumnezeu, nu are nici un rost să ne ocupăm de literatură, dacă nu există Dumnezeu, iarăși nu are nici un rost să ne ocupăm cu literatura“. Uite însă că literatura rămîne o ocupație constantă, de un oarece preț în ochii a destui oameni, trăitori în diferite momente istorice. Cum se explică asta? Să fi greșit Ionescu? Poate că nu, sau nu complet. Pur și simplu, alternativa lui e prea brutală. Nu știm, de fapt, să dăm un răspuns neclintit și definitiv la întrebare și ezităm mereu să ne decidem asupra felului cum ar trebui rezolvată dilema: ne găsim, mai întotdeauna și cei mai mulți dintre noi, suspendați cumva la mijloc între afirmație și negație, incapabili să ne hotărîm. (Excludem aici cazurile individuale, de inși cu totul deciși, într-un sens sau altul.) Nu sîntem aproape niciodată cu totul siguri nici că Dumnezeu există, nici că Dumnezeu nu există. (Eugen Ionescu însuși era în această situație.) Avem argumente pro destule, dar iute le combat și argumentele contra la fel de numeroase și puternice, iar cîntărirea lor poate lua o viață. Dar ce spun eu „o viață”? Multe-multe vieți și tot n-au fost de-ajuns.

Sîntem condamnați atunci la scepticism și oscilații de umoare metafizică. Dar, dacă așa stau lucrurile, înseamnă că o fundamentală incertitudine, insinuată pretutindeni în gîndurile și în viețile noastre și pe care nu știm să o alungăm în pofida tuturor eforturilor, poate fi făcută răspunzătoare de utilitatea și chiar de ființarea însăși a literaturii. Cînd totul pare nesigur, confuz și îndoielnic, dar nu pînă într-atît încît să se destrame în neant, cînd nu există țintă clară încotro să te îndrepți și nici drum rectiliniu pe care să calci, dar nu poți nici sta locului așteptînd zadarnic din altă parte sentința, nu-ți rămîne decît să ocolești îndelung, în speranța că vei ajunge undeva în cele din urmă. Și pare-se că literatura e o formă de ocol, o modalitate rafinată de a amîna scadențele, spunînd între timp fel și fel de povești, iar unii dintre oameni încep să scrie mai tîrziu acele povești.

Într-adevăr, dacă oamenii, încă din timpurile străvechi, ar fi avut siguranța absolută a prezenței zeilor sau zeului, de ce ar mai fi trebui să inventeze mituri despre ei, punîndu-le pe seamă o mulțime de invenții și chiar de imposibilități? Mai mult: a povesti ceva despre cineva care-ți stă în față, nemijlocit, e total delicat și nepoliticos. Povestim, în schimb, cu voluptate, lucruri despre absenți, îi bîrfim fiindcă știm că lipsesc un timp, pentru a-i evoca și a-i face prezenți virtual celor cu care împărțim masa, casa sau lumea. Iar miturile sînt întîi de toate astfel de bîrfe majore despre zei (nu întîmplător, amorurile și scandalurile lor ocupă atîta loc în mitologii), uneori și despre anumiți „eroi” sau „semizei”, care au avut însă grijă să moară de mult. (Cum face Biblia cînd, de pildă, spune că Moise era gîngav.)

Invers, dacă omul ar fi absolut sigur că Dumnezeu sau zeii nu există, n-ar avea nici un sens să recite și să cînte despre ei, necum să-i bîrfească. Căci una e absența, alta non-existența. Cum să bîrfești non-existența? Așadar, pe lîngă faptul că ar lipsi altarele, templele, sacrificiile, rugăciunile, preoții, profeții, orgiile sacre, călugărițele și facultățile de teologie, ar lipsi și miturile. Și pentru că la început cîntecele sînt poeme cîntate, poate n-ar fi existat nici muzica. (Ar fi existat, în schimb, pictura sau sculptura, care redau realități tangibile.) Or, istoria literară o arată: din mituri s-a născut literatura, precum Iliada, ori, mai tîrziu, teatrul. Desigur, ulterior mitul s-a secularizat și sacrul s-a disimulat în profan; dar fără sacrul inițial, nici „secularul” și profanul n-ar prea avea sens, așa cum valea n-are sens ca vale, dacă nu există deal. Așadar, în caz că oamenii ar fi fost întotdeauna și în general complet siguri de inexistența divinului, n-ar fi avut nici măcar literatură profană.

Literatura, în mare, e așadar fructul bine pîrguit, mustos și dulce (pe alocuri răscopt) al marii noastre incertitudini metafizice. E compensația noastră fericită pentru că, de cele mai multe ori, nu numai că n-avem credință, dar nici măcar o necredință strașnică n-avem.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.