Romulus și Remus

Publicat în Dilema Veche nr. 745 din 31 mai - 6 iunie 2018
Romulus și Remus jpeg

Într-o lume presărată prin voia diferiților zei sau – poate – a proniei unice numai cu incertitudini, nu‑i de mirare că oamenii și-au dorit întotdeauna să afle care-i realitatea. „E de bine sau e de rău?“ au vrut să știe, spre a-și chivernisi viețile. Și cum există mereu profeți și oracole, lor li s-au adresat. Necazul a fost că nici profeții nu sînt mai deslușiți, sau poate că ar fi, dacă dușmanii nu s‑ar amesteca și aici. Pythia vorbea în dodii – cum se știe – dar, ne spune istoricul Paul Veyne – nu o dată preoții ei erau suspectați că primeau mită de la cei mai avuți ca să aplece destinul într-o parte. Se spune de asemenea că, înaintea bătăliei de la Plateea dintre greci și perși, cînd trebuia obținut acordul zeilor printr-o cercetare a ficatului unor miei, haruspicii au fost „convinși“ să facă unele concesii de dragul elenismului și al mieilor, fiindcă zeii păreau indiferenți, dacă nu ostili, iar grămada de miei morți creștea neîncetat. Dar și profetul Isaia, care nu contenea în a profeți dezastre pentru Israel, era suspectat de înțelegere secretă cu asirienii și poate chiar era, practicînd ceea ce azi am numi „defetism“. Luînd în considerație deci incertitudinea vocilor divine, a anatomiei ficatului și probabilitatea ca pînă și sibilele și profeții să ia șpagă, mulți s-au gîndit că numai cifrele pot fi sigure. Dar sînt ele?

Ca să știe cine va da numele noii cetăți pe care o întemeiaseră, Romulus și Remus s-au apucat să numere vulturii de pe cer, în nădejdea că Jupiter le trimite semne prin aceste zburătoare consacrate. Remus, instalat pe Aventin, a văzut repede șase vulturi. Romulus, suit pe Capitoliu, a avut mai mult de așteptat, dar a văzut în schimb douăsprezece păsări. Cine să fie protejatul lui Jupiter? Cel care a văzut primul, sau cel care a văzut mai mult? Fiindcă zeii nu mai puteau fi întrebați a doua oară, dilema s-a lămurit ca între oameni: fratele și-a ucis fratele. Astfel s-a întemeiat Roma cea măreață. S-a demonstrat totodată că nici cifrele nu sînt panaceu pentru disputele noastre.

Astăzi nu mai luăm auspiciile, ci îi consultăm pe statisticieni și pe sociologi: ei au devenit profeții noștri, pentru a ne lămuri viitorul, ba chiar pentru a ne explica cum stăm cu prezentul. Și chiar, de fapt, cum stăm? Chestiunea rămîne însă la fel de încurcată ca pe timpul lui Romulus și Remus, deși nu mai numărăm vulturi, ci date din PIB: cum să citim cifrele? Dacă, de pildă, se constată că pe trimestrul I am avut creștere economică zero față de trimestrul IV din anul precedent, opoziția urlă că intrăm în recesiune. Guvernul răspunde zicînd că există în schimb creștere de peste 4% față de trimestrul I din 2017. Pe cine să crezi? Aceleași cifre se folosesc pentru a arăta fie că sîntem pe marginea prăpastiei, fie că sîntem în anticamera paradisului. Unii, de exemplu, susțin că au crescut salariile, grație „revoluției fiscale“; alții vin cu date (aceleași date) și arată că n-au crescut, sau aproape n-au crescut. Tot statisticile susțin că în ultimele luni lumea a consumat mai mult – ceea ce pare a fi susținut și de creșterile de prețuri. Peste 5% rată a inflației în aprilie, e de rău! Nici pomeneală, zic guvernamentalii, pînă la finele anului acest 5% se va micșora devenind 3%.

Întrebarea e, desigur, cum citești cifrele: direct, de-andoaselea; ce punct de plecare alegi, cum compari și cu ce, cum integrezi datele, în ce context le plasezi și așa mai departe. Veți spune că realitatea totuși nu se schimbă, fie și cînd citim cifrele în variante diferite. Nu sînt însă sigur că știu întotdeauna ce e realitatea. De exemplu, sînt convins că foarte mulți conaționali cred că lucrurile merg rău în România, ba chiar mai rău decît în alte epoci; motiv pentru care mulți se și expatriază. Asta-i realitatea pentru ei. Totuși, toate cifrele arată că niciodată în România nu s-a trăit mai bine decît în acești ani, că țara n-a fost mai sigură, mai prosperă și mai liberă. Care-i deci realitatea? Cifrele? Sau aspirațiile oamenilor? Contează mai mult comparația cu trecutul, sau cu contemporanii noștri din alte țări europene? Sau cu perspectiva viitorului? Și toate acestea, în fond, pot fi exprimate în cifre.

Ce să mai spunem de faptul că uneori „profețiile“ însele, cu sau fără cifre, ar putea schimba realitatea – ceea ce se numește self-fulfilling prophecy. Cînd președintele Iohannis dă de înțeles că datele statistice arată rău, ministrul de Finanțe răspunde că însuși mesajul sumbru al președintelui produce efecte economice negative pe piețe. Fie și măsurată în cifre, realitatea se schimbă după profet, și nu numai profetul după realitate. Ca să nu mai spunem că, oricum, oracolele sumbre rămîn suspecte de colaboraționism cu „inamicul“. Care inamic? Asirienii, „statul paralel“? Dar nici pentru oracolele optimiste nu bag mîna în foc: dacă și de data asta Pythia a fost cumpărată?

Sigur este că și azi, ca și pe vremea lui Remus și Romulus, zeii preferă să se ascundă după cifre decît să vorbească răspicat. (A fi confuz face parte, probabil, din job description de divinitate.) Dar și noi stăm aproape la fel ca gemenii mitici: suit fiecare pe dealul lui, scrutăm cerul și ne numărăm asiduu vulturii; apoi, convins fiecare că cifrele i-au dat lui dreptate, deși sînt aceleași cifre pentru toți, ne luăm frățește la bătaie.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.