Românii lui Rădulescu-Motru

Publicat în Dilema Veche nr. 947 din 2 – 8 iunie 2022
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

Reiau, melancolic, un text apărut în Adevărul, în 2011. Poate ajută...

Nu ne-am născut ieri… Defectele noastre au tradiție. Cine crede că ne-am stricat abia în ultimii ani, că de vină e doar comunismul sau capitalismul, sau Iliescu, sau Băsescu, să recitească paginile despre psihologia națională scrise de Constantin Rădulescu-Motru, la începutul secolului XX. Va fi surprins. Parafrazez mai jos, ca probă, cîteva din observațiile venerabilului filosof.

Mai întîi un citat: „În plămădeala sufletului nostru este un impuls de aversiune împotriva organizării“. Preferăm „improvizația“ și „norocul“. De aceea stăm prost cu instituțiile, a căror rigoare ne ofensează imaginația. Ne simțim mai bine într-un spațiu vag, atins ușor de anarhie. Sîntem „individualiști“. Dar de un individualism paradoxal. Căci nu ne place să ieșim din rînd, să luăm inițiative riscante, să abuzăm de „independența“ convingerilor. Sîntem mai puțin receptivi la vocea judecății proprii decît la „zvonul public“. „Ce zice lumea“, „gura lumii“ ne influențează în mod decisiv. Pe de altă parte, cultivăm simultan „îndrăzneala de grup“ și „obediența individuală“. Sîntem gregari, dar incapabili de solidaritate. Vorba lui Farfuridi: „iscălim“, dar „o dăm anonimă“. Spiritul comunitar și conștiința cetățenească sînt virtuți rare.

O altă meteahnă: naționalismul declarativ. Recurgem ușor și emfatic la demagogia „românismului“, dar mai mult în campaniile electorale și la petreceri. Naționalismul nu ne obligă la patriotism real. E doar retorică lăcrămoasă, fudulie provincială. În rest, țara e mai curînd un pretext. Ceea ce contează sînt „prietenii“, „colegii de partid“, interesele personale, „ai noștri“. „Interesul național“ se dizolvă, de obicei, într-o puzderie de „aranjamente“ private. Mai departe: sîntem repede seduși de „noutate“, dar vrem să o adoptăm păstrînd toate deprinderile vechi. Cu alte cuvinte, vrem noutate fără înnoire.

Caracteristic pentru mediul autohton este și faptul că, în general, omul nu e pus niciodată în locul pe care ar trebui să-l ocupe după merit. „Numirile“ se fac după alte criterii. Avem teoria „omului potrivit la locul potrivit“, dar, practic, așezăm la locul potrivit omul care ne trebuie. Oricum, meritul e ultimul dintre criterii. Mai mult: meritul propriu-zis ne incomodează. Înclinăm, în mod spontan, să-l depunctăm, să-l batjocorim, să-l marginalizăm.

Inventarul metehnelor noastre e, evident, mult mai amplu. Rădulescu-Motru nu are pretenții de exhaustivitate. Am putea continua pe pagini întregi, pe cont propriu. O pasionantă teză de doctorat ar putea, de pildă, să se ocupe de tema „văicărelii“. E una din voluptățile naționale aflate la mare preț. Am numit-o, cîndva, „euforia naufragiului“, plăcerea de a asezona un „aperitiv“ cu lamentații fatale de tipul: „Țara se duce de rîpă!“, „Te-apucă groaza, monșer, groaza!“ sau „O criză, mă‑nțelegi, care poți pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă!“.

E de la sine înțeles că reflecția asupra netrebniciilor noastre nu vrea să fie nici demolatoare, nici descurajantă. Nu contemplăm locul de baștină cu un ochi rău. Dar nici nu ne lăsăm anesteziați de reverii deșarte, de suficiență și orbire patriotardă. Portretul național poate fi retușat. Dar pentru asta trebuie, mai întîi, să-i localizezi fisurile.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

HIstoria.ro

image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Bătălia de la Poltava, sau cum a devenit Rusia o Mare Putere
27 iunie 1709: în urma victoriei de la Poltava, Rusia se alătură grupului de Mari Puteri europene și, prin înfrângerea Suediei, câștigă definitiv poziția de cea mai mare putere a Europei Nord-Estice. Era primul pas al dezvoltării fulminante a Rusiei. Bătălia de la Poltava, una din cele mai mari bătălii ale Marelui Război Nordic (uitat, din păcate, de istoriografia modernă), a avut, așadar, consecin
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.