România în chiloți

Publicat în Dilema Veche nr. 860 din 1 - 7 octombrie 2020
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

De multă vreme, sîntem victimele unei dezastruoase „colaborări” între cei care administrează „trebile țării” și cei care le comentează: între politicieni și „analiști”, între vedete ale șefiei de partid și de stat și vedete ale bîrfei mediatice. Pe cei mai mulți îi caracterizează proasta folosire a limbii române, lipsa bunei educații, prostul gust, indiferența față de adevărata realitate, față de responsabilitatea publică, față de profesionalism și onoare. Și toți sînt fuduli, încîntați de ei înșiși, de o veselă grosolănie. În campania electorală care s-a tranșat duminica trecută – ca, de altfel, în toate campaniile electorale autohtone –, atacul mitocănesc, calomnia ieftină, partizanatul radical, „dezvăluirile” șmechere, mă rog, toate procedurile caftului de mahala și-au dat măsura obișnuită. Domnițe și domni semianalfabeți, demimondene răzgîiate, golănași volubili, români verzi, țoape nervoase au umplut studiourile de televiziune explicînd prostimii cu cine să voteze. Incompetența, vulgaritatea, tupeul au devenit dascălii națiunii. Iar „asta-i cam de multișor poveste”… Dovada – o văicăreală de-a mea publicată acum peste șapte ani. Cu unele actualizări minore, o reiau în plină depresie…

Toată presa din lume e sensibilă la scandal, telenovelă, indiscreţie picantă, senzaţional şi vulgaritate. Numai că, în ţările cît de cît normale, tematica aceasta e preluată de publicaţii specializate, numite tabloide, „presă de supermarket”, „junk-food news”. Uneori, şi ziarele „serioase” lasă să se strecoare, în josul cîte unei pagini marginale de divertisment sau la „diverse”, cîte o bîrfă în doi peri despre celebrităţi din sport, cinema sau politică. La noi însă, procentul de tabloidizare al tuturor ziarelor şi al tuturor posturilor de televiziune a atins cote îngrijorătoare. Fenomenul este simptomul unei primejdioase degradări sociale, morale şi intelectuale. Bunul gust şi buna-cuviinţă sînt în comă. De o bună bucată de vreme, pe toate canalele de televiziune se trăieşte din dejecţie. Ore şi zile întregi sîntem antrenaţi într-o voluptuoasă scormonire prin subteranele sordide ale „cotidianului”. Moartea, divorţul, adulterul, micile fiţe erotice ale unor fătuci decerebrate, violul, crima, accidentul, iar, mai nou, apocalipsa pandemică sînt hrana zilnică a producătorilor TV şi, în consecinţă, a telespectatorului român. Te uiţi şi te îndobitoceşti. Inventarul „culturii” autohtone a ajuns să semene a groapă de gunoi: huiduieli țanțoșe, trivialități necenzurate, lovituri sub centură, bășcălie de gang, acesta este repertoriul cotidian al unor mîndre nulități mereu binevenite în mai toate „show”-urile de succes. „Specificul” subiectelor atrage după sine alegerea corespunzătoare a invitaţilor la „dezbateri”: cîte o cuconiță istericoasă, cîte un „băiat de băiat” fără dubii, gata de bătaie, cîte o modistă categorică, dăscălind lumea cu o comică încruntătură de expert în toate. Talk-show-ul politic a căzut şi el, de mult, în retorică țățească, în tacla de bodegă, în sentimentalism turmentat. (…)

Împotriva exasperării mele se invocă, de regulă, trei tipuri de argumente: unul şmecher, unul idiot, unul „metafizic”.

Argumentul şmecher: rating-ul. Televiziunea înseamnă costuri. Care va să zică depindem de audienţă. Oferim, deci, publicului ceea ce ne cere el. Publicul nu vrea Shakespeare, balete rusești, Hegel şi Liviu Ciulei. Publicul vrea „reality-show”-uri bezmetice, buze și fese expandate, bălăcăreală de periferie sau lacrimi patriotice. Or, nu e chiar așa! Publicul nu se uită la ce-i arăți decît dacă n-are de ales. În ultimii ani ai epocii Ceaușescu, cînd postul național de televiziune nu emitea decît două ore pe zi, dintre care una de propagandă, lumea se uita la ce i se dădea. Înjura și se uita. Dar cînd avea parte de un film bun, de o piesă de teatru „normală”, de o muzică decentă știa să se bucure. Cei care „prindeau bulgarii” n-o făceau ca să afle niscaiva intrigi amoroase din Balcani, ci tot pentru vreun serial sau vreun film de calitate. Publicul nu e imbecil, decît dacă te ocupi asiduu, pe termen lung, de imbecilizarea lui. Dacă îl hrănești, ani întregi, cu deșeuri, începe să facă indigestie la cozonac.

Argumentul idiot: dacă nu-ți place de ce te uiți? N-ai decît să-ți folosești telecomanda! Ce tot dădăcești poporul cu fasoanele dumitale? Un bun răspuns la acest argument a dat, acum ceva timp, dl Cezar Paul-Bădescu: cronicarul de televiziune nu se ocupă de idiosincrasiile proprii, ci de funcționarea unei instituții și de posibilele ei efecte publice. Eu, personal, știu să mă apăr și, în definitiv, puțin importă la ce mă uit eu, cutărică, într-o seară sau alta. Am însă dreptul, ba chiar obligația să fiu îngrijorat, ca publicist, de „hrana” spirituală care se livrează, pînă la intoxicare, concetățenilor mei, eventual nepreveniți. Nu mi-e indiferent ce sînt puși să „consume” copiii mei, vecinii mei și toți cei care, cu un cuvînt vag, dar decisiv, se cheamă „electorat”. Ei votează și hotărăsc, astfel, cine mă va conduce. Și dacă mințile lor sînt năucite de maculatură, destructurate de manipulări grosolane și de trivialități de gang, mă tem pentru opțiunile lor, de la care atîrnă și viitorul meu. Pe scurt: dacă scap dintr-un incendiu, nu pot ascunde celor din jur că blocul din  care am scăpat arde. Dacă se întîmplă să fiu invulnerabil la kitsch, nu mă pot preface că nu-l văd și nu pot renunța să-l semnalez celor încă educabili.

Argumentul „metafizic”: „realul” nu se reduce la sublimitățile vieții și ale culturii. Promiscuitatea există și are drept de cetate în perimetrul gazetăriei. E adevărat. Există și mirosul de cadavru, există și voma bețivului, și rîsul prostesc, și înjurăturile, și exhibiționiștii, și pedofilii, și tîlharii, și sadicii. De mitocănime nu mai vorbim. Dar le avem din plin, pe toate, în jurul nostru. N-ar strica să căpătăm, din partea emisiunilor de informații și divertisment, cîte o pauză vindecătoare, cîte o gură de aer restaurator. Altfel, ideea că realul e nemărginit și că toate compartimentele sale sînt la fel de „legitime” ne va îngădui, în curînd, să transformăm privatul în privată și, de dragul comodității, să umblăm pe stradă în chiloți. Și asta ar fi doar începutul.

P.S. Înainte să trimit redacției textul de mai sus, am aflat rezultatul alegerilor din 27 septembrie, ceea ce mă determină să adaug văicărelii o întremătoare notă de optimism. Ceva s-a schimbat în comportamentul alegătorului român. A început să amendeze impostura gălăgioasă, să refuze partizanatul orb, să dea o șansă normalității și bunei cuviințe. Și să nu mai înghită scuipatul gros drept propagandă electorală. Mă bucură victoria dlui Nicușor Dan, dar mă bucură la fel de mult să constat că jegul aruncat spre el, în campanie, de gașca pro-Firea i-a adus voturi în plus... Semn că reaua-credință mîrlănească începe să fie contraproductivă. Doamne ajută!

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.