Români fericiţi

Publicat în Dilema Veche nr. 504 din 10-16 octombrie 2013
Avanpremieră jpeg

Da, o ducem greu. Stăm prost cu economia, cu finanţele, cu corectitudinea, cu competenţa şi cu simţul răspunderii. Sîntem guvernaţi brambura, am ales în Parlament tot soiul de personaje de mîna a doua şi a treia, presa scrisă şi televiziunile sînt pline de vulgarităţi, lovituri sub centură, bîrfe vesele şi propagandă de gaşcă. Pe scurt, ne mişcăm într-un peisaj „cianurat“, într-o atmosferă toxică.

Şi totuşi… Am întîlnit şi întîlnesc zilnic, în ziare şi în felurite talk-show-uri, români fericiţi. Adică români care trăiesc în inflaţia certitudinilor, într-un indemolabil extaz de sine, români bucuroşi că există şi că îşi pot etala, „fără falsă modestie“, personalitatea. De regulă, n-au decît o singură dezamăgire: aceea de a nu avea ce merită, de a nu fi recunoscuţi la adevărata lor – cosmică – valoare. Ceea ce nu-i împiedică să-şi omagieze, cu hărnicie şi tandreţe, propria statuie, să-şi pună grijuliu în scenă portretul în beneficiul eternităţii.

Cutare politolog constată săptămînal cîtă dreptate a avut, are şi va avea, indiferent de subiectul de care se ocupă. Nu uită mai niciodată să amintească, în treacăt, că lucrează mai mult în străinătate, că e o voce esenţială în concertul gazetăriei şi politologiei internaţionale. Tocmai s-a văzut cu un mare expert al Uniunii Europene, tocmai a fost rugat de un „coleg“ american să explice situaţia din ţară. În materia X, a declarat încă de acum cinci ani că altele sînt soluţiile, în materia Y se pune, în sfîrşit, în practică o idee mai veche a sa, de care nu s-a ţinut seama la timp.

Cutare scriitor pare deja lansat pe o tangentă valorică extraplanetară. Are ascendenţi glorioşi, un năvalnic trecut de luptă şi un talent muntos, solitar, unic, insuficient înţeles, fireşte, de populaţia mediocră din jur. E încîntat de fiecare vorbă rostită de augusta sa gură sau scrisă de genialul său condei. A păcălit, de tînăr, cenzura şi Securitatea, a cucerit napoleonian piaţa literară cu ample rafale de capodopere, a ajuns, fără efort, în galacticul grup minoritar în care nu mai subzistă, cu greu, decît Thomas Mann şi Dostoievski. Şi asta nu e decît partea literară a iureşului său creator. Mai e şi filozofia: pe Kant şi pe Nietzsche îi mănîncă pe pîine, estetica e un simpatic hobby de siestă, o suverană înţelepciune virilă îi încununează viaţa. La un asemenea monument, aşa prieteni! A fost iubit, admirat şi îmbătat de toţi cei cîţiva corifei ai literelor româneşti. Numai proştii, invidioşii şi falşii intelectuali nu iau notă de excelenţa sa amuţitoare. Să ne înţelegem: eu nu contest calităţile reale ale omului. Observ, doar, ce natură fericită are: nu tu dubii, nu tu întîlniri cu neantul, nu tu criză interioară, nu tu melancolii, altele decît cele induse de mediul ostil şi ignar. Ce n-ar fi dat cîţiva mari chinuiţi, din categoria Kierkegaard, Hölderlin, Van Gogh sau Eminescu să dispună măcar de o centimă din siguranţa de sine a marelui nostru bărbat. Discursul lui sfîrşeşte, hélas, într-un soi de suficienţă fadă: „Sînt mare! Sînt foarte mare! Sînt cel mai mare!“

Dar cazuri ca acestea defilează, ca să zicem aşa, în salonul de lux al publicităţii autohtone. Ecouri mai mărunte, dar la fel de ţanţoşe se pot identifica şi la nivele mai „populare“. Deunăzi, o doamnă – în acelaşi timp zglobie şi autoritară vorbea – despre sine, într-un lung interviu, cu un tenace entuziasm. Spunea că „tinde spre perfecţiune“, dar o făcea în aşa fel încît rezulta că a atins-o deja. Era o mamă perfectă, un pedagog ideal, un mare analist al fotbalului. Se vedea cu ochiul liber că doamna cu pricina se considera o apariţie providenţială pe scena lumii. Era norocul soţului ei, al copiilor ei, al părinţilor ei, al prietenilor ei, al nostru al tuturor.

Pe alte canale, apar cu regularitate o sumedenie de „iniţiaţi“, gata să ne explice cum e cu tracii, cum au învăţat romanii latineşte de la daci, cum e cu misterele egiptene, cum să refaci legătura cu solul cînd eşti atacat, cum să-ţi modelezi aura, care sînt sensurile ezoterice ale lumii etc. Iarăşi zic: fiecare are dreptul la convingerile lui şi nu există temă, oricît de exotică sau absconsă, care să nu merite a fi luată în discuţie. Ceea ce mă perplexează este delirul certitudinii, pompa mulţumită de sine a discursului, încrederea neţărmurită în posesiunea adevărului ultim, în darurile şi ideile proprii. Oameni fericiţi! Ştiu! Au înţeles! Şi te pot lămuri cît ai zice peşte cum stau lucrurile: în carieră, în cultură, în căsnicie şi în cosmos.

O ducem greu… Dar unii dintre noi ne privesc de sus, „din polul plus“ al cunoaşterii, al împlinirii, al edificării fără fisură. Aş fi ipocrit să spun că nu-i invidiez, că nu mă uimeşte înaltul lor zbor peste contingenţe. Mă rog, totuşi, la Dumnezeu să nu am niciodată parte de fericirea lor cu miros stătut, de mausoleu. 

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

florica boboi 8 jpg
Florica Boboi, noua câștigătoare Chefi la Cuțite! „Îmi bate inima de mor. N-am câștigat nimic în viața mea”
Florica Boboi este câștigătoarea sezonului 10 al emisiunii Chefi la Cuțite. Chiar de Ziua Națională a României, cei trei finaliști au avut o bătălie de zile mari pentru marele trofeu.
Evgheni Prigojin FOTO TASS
Fost coleg de închisoare cu Prigojin: Este un bulangiu, literalmente
„Noi doi am ispăşit o pedepsă în acelaşi timp. Aş vrea să vă spun că Prigojin este un bulangiu, literalmente”, declară Saşa Kurara într-o înregistrare video.
11172012 jpg
Costa Rica - Germania. Fosta campioană mondială din 2014 părăsește pentru a doua oară consecutiv competiția încă din faza grupelor
Multipla campioană mondială, Germania, părăsește pentru a doua oară consecutiv această competiție după triumful obținut în 2014.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.