A apărut o născocire ciudată în satele dimprejurul nostru. Vin la noi călători și negustori care vor să ne-o vîndă și nouă, la schimb cu cîteva oi și capre. Nu sîntem prea lămuriți, așa că ne-am strîns la sfat să deliberăm în mod democratic. Născocirea se folosește într-un mod bizar, dar cel mai bizar la ea e chiar numele sub care străinii ne-o prezintă: îi zice „roată”.

Așadar ne-am adunat și, după ce ne-a fost prezentată invenția și ni s-au adus și două specimene de „roată” – una mare cît un stat de om, alta mică, cît un deget, mai mulți au luat cuvîntul:

– Ar fi folositor s-o adoptăm și noi, zise timid cineva. Ne-ar ușura căratul poverilor. Nu le-am mai tîrî prin noroaie ca niște sclavi, ci le-am trage pe roți...

– Problematic, spuse cu aplomb altcineva. Mai întîi, nu cred că e de folos: roata se rostogolește prea repede și n-o poți ghida. Ei zic că există niște dispozitive pentru a o ancora cumva, osii, parcă, șasiu, dar nu le-am văzut pînă acum. Pe drumuri ușoare nu merită osteneala, iar pe drumuri grele se înfundă în șanțuri. Atunci unde s-o folosim? În plus, nu te poți urca cu ea în copaci, cum faci cu mîinile și picioarele.

– De fapt, observă un altul, e și foarte fragilă. N-a fost testată suficient și se frînge repede. Am văzut cu ochii mei.

– Chiar dacă ar fi de folos și nu s-ar strica imediat, zise altcineva, eu sînt convins că roata e foarte periculoasă. Am auzit că mulți oameni au căzut de pe ea și și-au rupt care un picior, care o mînă, ba și mai rău. Nu s-au calculat încă riscurile, dar dacă le-am calcula, am vedea că pretutindeni unde s-a introdus roata a crescut dramatic numărul accidentelor de circulație. E intolerabil! Vor fi și dificultăți birocratice: va trebui să introducem un permis de a circula cu roata...

– Păi, dacă nu s-au calculat riscurile, de unde știți asta? îndrăzni apărătorul roții.

– Fii serios, dom’le! Parcă e nevoie de atîta calcul! Orice copil îți poate arăta pericolele la care ne-ar supune pe toți o adoptare necontrolată a roții. Am auzit de un sat unde jumătate din populație zace accidentată, ba unii au căzut în rîpe și au murit. Dar bineînțeles că nu se spune nimic oficial.

– Mai e și altceva, vorbi grav șamanul, un membru respectat al comunității noastre. Chiar dacă roata ar folosi la ceva și n-ar conduce la prea multe accidente, tot ar trebui să ne ferim de ea. Avînd roata, oamenii se vor dezvăța să mai meargă pe cele două picioare, așa cum i-a lăsat Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ar fi iubit roata, ne-ar fi făcut roți în loc de picioare. Or, e evident chiar și pentru dușmanii noștri că nu ne naștem cu roți. Roata e deci opera Satanei, care ne ispitește și vrea să ne schimbăm modul nostru tradițional de viață. Odată introdusă roata în societate, totul se va schimba: femeile, scăpate de sarcina ducerii poverilor, nu vor mai asculta de soții lor, ci se vor da în roți, copiii își vor face rotițe și vor fugi de acasă, cei slabi vor deveni la fel de puternici ca cei puternici, ologii vor circula pe roți, caii vor munci mult mai mult, fiind obligați să tragă niște chestii cu roți. Și lucrurile nu se vor opri aici: va veni cîte un deștept care va mai inventa ceva – chipurile, ca să amelioreze situația.

– De altfel, și estetic e dizgrațioasă roata, comentă cineva cu preocupări artistice. Se compară chestia asta, uniformă peste tot și la fel de oriunde ai apuca-o, cu un picior delicat de femeie, de exemplu? Roata e pur și simplu hidoasă.

Și așa se dezbătu, preț de vreo oră. Ne-am convins, majoritatea, să respingem „roata”, mai ales că și prețul cerut ni s-a părut piperat. „Mă întreb: cine profită de pe urma vînzării de roți în toate satele? Am auzit de niște „Big Rhota”... în înțelegere cu unii de pe-aici”, spuse cineva privind cu subînțeles la un vecin al său, care îi stricase gardul.

Așadar, decizia a fost cam așa: „Numita «roată» e o invenție a cărei valoare n-a fost deocamdată testată. Chiar dacă ar aduce unele foloase, e periculoasă, putînd conduce la multe accidente. Și chiar dacă am putea evita unele accidente, numita «roată» e periculoasă spiritual, conducînd la înlocuirea picioarelor și a mersului cu ele, consfințite de Dumnezeu și de natură și, în consecință, afectînd grav stabilitatea socială și culturală a mărețului nostru sat. Pe deasupra, e și urîtă”.

Fără roți în satul nostru!