Revine coșmarul?
Revine vechiul scenariu? Sau vechiul coșmar? Se pare, într-adevăr, că unitatea „dreptei“ e din nou ruinată, compromisă de certurile aproape zilnice. Și dezunirea s-a instalat nu numai între liberali și USR, ci și între aliații apropiați, USR și PLUS. Pe fondul incapacității politicienilor de la partidele respective de a găsi candidați comuni la primării importante, precum București sau Iași, al iminenței unor racolări de către PNL ale unor primari foști PSD, plouă dinspre „dreapta“ cu acuzații de „blat“ cu PSD. La audierile de săptămîna trecută ale miniștrilor liberali a frapat înverșunarea și acrimonia cu care parlamentarii USR au atacat Guvernul Orban. Doamna Cosette l-a depășit pe deja celebrul domn Orlando în demagogie la adresa ministrului de Finanțe. Dar nici măcar USR și PLUS nu reușesc să cadă de acord asupra unui candidat comun al Alianței, ba nu se înțeleg nici măcar asupra modalității tehnice de a-l desemna pe cel cu șansele cele mai mari. Nici Cioloș, nici Barna nu par doritori sau în stare să realizeze o unitate și să negocieze apoi, ca un singur partid, cu PNL. Și același lucru se întîmplă, pare-se, și la Iași.
Iar, între timp, PSD-ul și-a tras sufletul, s-a regrupat și a revenit la atac cu tot mai mult aplomb. Cine invocă democrația, cînd guvernul PNL dă prea multe ordonanțe? PSD. Cine cheamă într-ajutor Comisia de la Veneția și grupul GRECO, cînd guvernul PNL vrea să lărgească posibilitatea cetățenilor de a vota? PSD. Mult tupeu din partea PSD de a face pe apărătorul democrației și al statului de drept, desigur! Dar ajută. Cînd scriu aceste rînduri nu cunosc rezultatul votului de luni, dar mă tem că tactica tergiversării, combinată cu deciziile sistematic anti-PNL și anti-Iohannis ale Curții Constituționale par deja să fi dat peste cap încercarea PNL-Iohannis de a declanșa alegerile anticipate. Oricum, alegerea primarilor în două tururi a fost deja compromisă prin moțiunea de cenzură, urmează probabil și compromiterea alegerilor anticipate. Calculul se pare că s-a dovedit greșit sau premisele sale s-au schimbat. S-ar putea să avem un guvern PNL căzut, ținut în funcție pînă în toamnă, la alegerile la termen, și confruntat cu tot mai multe dificultăți economice. (În particular, și „noul coronavirus“ ar putea contribui la o criză eonomică globală.)
Dezbinarea „dreptei“ n-are, firește, nici o singură cauză, nici un singur vinovat – fie că ne referim la politicieni individuali sau la partide. Și totuși, nu mă pot împiedica să remarc rolul tot mai discutabil jucat de USR. Acest partid, atît de dinamic și de „nou“ în vara anului trecut, care a deșteptat atîtea speranțe pentru o politică mai solidă și mai inteligentă, a risipit aproape toate speranțele care s-au pus în el. Nu știu cît e vina conducerii Barna și cît a presiunii din partea militanților, dar acum nu numai că acest partid e într-un declin pronunțat, dar introduce și agenții disoluției în întreaga „dreaptă“. Momentul fatidic a fost, cred, refuzul de a intra la guvernare alături de PNL, refuz în care s-a combinat o excesivă prudență, dar și nostalgia veche după „antisistem“.
Nu știu dacă liderii USR au înțeles cît de contradictoriu este să fii „antisistem“ și să fii, în același timp, un partid de „centru-dreapta“. „Antisistemicul“ e caracteristic partidelor radicale – de dreapta sau de stînga – ori populismelor accentuate. „Centru-dreapta“ presupune, dimpotrivă, moderație, rezonabilitate și capacitate și dorință de a negocia. Or, un partid care nu e în stare să negocieze nici măcar cu aliații apropiați de la PLUS, dovedește un radicalism intrinsec care-i contrazice flagrant pretenția ideologică centristă, abia decisă prin referendum intern.
Se va spune, poate, că „antisistemicul“ specific USR-ului se referă la sistemul de valori politice deficitare din România: corupția politică, traseismul, nepotismul, tranzacționismul, autoritarismul etc. Așa o fi, dar în ce fel poate fi combătut mai bine acest sistem? Din afara puterii sau dinăuntrul ei, mai ales că nici PNL nu-i deloc lipsit de viciile curente ale politicienilor români?
Cred că politicienii USR și-au făcut socoteala că, stînd departe de putere și criticînd-o, vor profita electoral, dacă – așa cum e destul de probabil acum – PNL și Iohannis vor eșua în planul lor de a declanșa alegeri anticipate. O socoteală greșită, mai ales dacă Gabriela Firea va recîștiga pentru PSD Primăria Bucureștiului. Sătul de certuri și de „antisistem“, o mare parte din electoratul „de dreapta“, simțindu-se dezamăgit, se va retrage din nou în absenteism electoral în noiembrie. Profitul nu va fi al USR-ului, nici desigur al PNL-ului, ci al PSD-ului și aliaților lui, care în aceste săptămîni arată tot mai multă vigoare, unitate și consecvență.
Va reîncepe coșmarul?
