Reflecţii despre patologia solidarităţii

Publicat în Dilema Veche nr. 606 din 24-30 septembrie 2015
Avanpremieră jpeg

Despre solidaritate – numai de bine, vor spune, de îndată, solidari, o sumedenie de inşi principiali, pentru care orice aglutinare veselă, orice înregimentare băţoasă, orice complicitate cool sînt însemne ale „spiritului civic“. 

Ştiu şi eu care sînt părţile bune ale solidarităţii, atunci cînd e înţeleasă ca sentiment al aderenţei la o idee benefică sau ca reacţie promptă la mari şi primejdioase derapaje publice, sau ca îndemn la compasiune pentru cei nedreptăţiţi, persecutaţi, fără altă protecţie decît conştiinţa vie a concetăţenilor lor. 

Dar, ca toate lucrurile omeneşti, şi solidaritatea îşi are capcanele ei, latenţa ei de caricatură. Nu orice îngrămădeală pitorească, nu orice „angajare“ retorică, nu orice chermeză de stradă, în care forma contează mai mult decît substanţa „mişcării“, ilustrează corect şi fac cinste unui concept, altfel, nobil. Am, de pildă, rezerve cînd văd manifestîndu-se, în diverse situaţii, o oarbă „solidaritate de generaţie“. Sigur că e normal, „fiziologic“ normal, ca cei de-o vîrstă să se simtă mai apropiaţi între ei decît faţă de cei de vîrste diferite. Dar „diferenţa“ nu poate fi, pentru omul raţional, un criteriu în sine. Nici adevărul, nici frumuseţea interioară, nici cultura valorilor nu se distribuie după anul naşterii. Dacă singurul criteriu de a fi de acord cu semenul tău este coincidenţa calendaristică a apariţiei pe lume, cedezi, inevitabil, unui stereotip cronologic, exterior, fără nici o legătură cu realitatea. Discriminarea vîrstelor, fie că îi avantajează pe bătrîni sau pe tineri, presupune o judecată superficială, „cantitativă“, asupra unor opţiuni şi împrejurări infinit mai subtile. 

Greu de acceptat, din punctul meu de vedere, este şi solidaritatea

, dictată de (ultima) modă, în care decisivă nu e alegerea personalizată, ci aceea impusă din afară, de „spiritul (instantaneu) al vremii“. „Sîntem generaţia

-ului, a coafurii punk, a blugilor sfîşiaţi, a stilului hipster, a Facebook-ului şi a nonconformismului“ – sună definiţia de sine a multora. („Sînt generaţia PRO, îmi place să mă distrez!“ – auzeam, acum cîţiva ani, pe un post de televiziune.) N-am nimic împotrivă: nu exclud ca unii din cei vizaţi să fie autentici şi amuzanţi. Respectabili. Ce nu-mi place e „masificarea“ survenită prin aderenţă de gaşcă. Criteriile nu vin dinăuntru, nu sînt marca unei personalităţi articulate, ci un ambalaj de împrumut, o costumaţie importată, un duh impersonal, asumat, fără reflecţie, de personaje necoapte, inapte să gîndească şi să hotărască pe cont propriu. Cu alte cuvinte, în locul comportamentului autonom, se instalează fascinaţia mimetică pentru o opţiune gata făcută. „Nu fac cum vreau eu, fac cum am văzut că «se face».“ Adaug că, de regulă, acest fel de a fi e azvîrlit pe piaţă cu un aplomb, o suficienţă, o agresivitate de natură să-i condamne pe opozanţi la penumbra „conservatorilor reacţionari“, a filistinilor ineducabili, a rebutului uman. „Libertatea“ pe care o proclamă practicanţii „non-convenţionalului“ e interzisă celor nealiniaţi, declasaţi prin însăşi distanţa critică pe care şi-o iau faţă de amprenta momentului. 

Un tip de solidaritate discutabil este acela care rezultă din religia angajării. Nu se cuvine să stai deoparte. Chiar dacă nu înţelegi întotdeauna despre ce e vorba, chiar dacă nu eşti sută la sută convins că strigătul tău e legitim, că ai adoptat o „cauză“ perfect acoperită raţional, important e să nu te laşi! Să ieşi la luptă! Să dai de pămînt cu

-ul! N-ai neapărat soluţii. Ai nervi! Ai drepturi! Şi, oricum, nu rişti nimic! Din păcate. Uneori, e cool să ai de-a face cu jandarmii. Capeţi, astfel, un nimb haiducesc, „te dă la televizor“, devii „ideolog“ şi poate „lider“. 

E de la sine înţeles că cea mai tristă (şi pernicioasă) formă de solidaritate este solidaritatea bazată strict pe interes: politicieni, oameni de afaceri, infractori, carierişti de duzină, colegi de breaslă „ţin aproape“ nu pentru a sluji o cauză bună, ci pentru a-şi obloji intrigile, matrapazlîcurile, vanităţile, proiectele de parvenire proprii.

Alteori, solidaritatea „de grup“ e un mod de a camufla lipsa identităţii individuale. Cînd nu ai un profil bine definit, te recomanzi prin apartenenţa la o categorie. Carenţa eului se compensează prin supralicitarea unui „noi“ atotcuprinzător, în care te laşi absorbit, pentru a te sustrage obligaţiei de a avea un chip distinct.

Mai e şi „solidaritatea“ derivată dintr-o dorinţă multiplu împărtăşită de a participa la o „paranghelie“. Viermuiala comunitară (de stradă, de club, de stadion) devine hobby. „Vrem

!“, „Te fac o Piaţa Universităţii?“, „Vii diseară la un marş de protest?“ 

Reflecţiile de mai sus nu vor, cu nici un chip, să relativizeze în vreun fel virtutea solidarităţii. Nici dreptul fiecărei generaţii de a-şi lua distanţă faţă de predecesori, nici panaşul excentricilor îndrăgostiţi de ornamente „tari“, nici nevoia de manifestare publică pe teme de interes comun. Vrem doar să consolidăm hotarul esenţial, riguros şi igienic dintre solidaritate şi spirit gregar, dintre solidaritate şi colectivism, dintre solidaritate şi complicitate impură. 

(apărut pe adevarul.ro, 30 iunie 2014)  

image png
Cum și ce se mai fură în România
Cum a fost cazul unui angajat din comerț, care vindea vinuri și care a fost condamnat nici mai mult, nici mai puțin decît la moarte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Franța și Estul
Însă frustrarea acumulată de estici începe să se vadă din ce în ce mai clar în politica internă a acestor state.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Frica lui Putin jpeg
De unde ne vine pericolul
Da, Biblia, cu poveștile ei incomode, a speriat pe mulți slabi de înger de-a lungul secolelor.
index jpeg 5 webp
Cleopatra și o doză din istoria berii
Spre deosebire de egipteni, care iubeau această băutură alcoolică, grecii și romanii nu prea o agreau, lor le plăcea vinul (poți să-i învinovățești?).
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Decivilizare și civilizare
Consolidăm aportul nostru la decivilizare și ne plîngem, apoi, că partea civilizată a societății nu se arată încîntată că este decivilizată.
image png
Ce înseamnă să fii viu?
„Dungile sînt ușor de explicat, dar ce ne facem cu partea de cal?”.
„Cu bule“ jpeg
Bobul, la modă
Bobul din domeniul coafurii feminine merită să intre în dicționare, alături de omonimele sale mai vechi și mai noi.
HCorches prel jpg
Banii, această chestiune măruntă
Dacă vrem sănătate și calitate, de aici trebuie să începem. De la bani, această chestiune măruntă.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Dacă Trump revine
Judecînd după comportamentul lui ca fost președinte, Trump nu s-a schimbat deloc.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Lifturi
Săptămîna trecută scriam despre incredibilul furnicar newyorkez.
O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.

Adevarul.ro

image
Alimentul banal care face minuni în grădină. Soluția nu poluează, vă scapă de insecte și este foarte ieftină
Otetul alb are multiple întrebuințări. Pe lângă utilizarea în bucătărie, cu ajutorul acestuia se pot curăța și lustrui diverse obiecte, sau poate fi folosit ca erbicid în grădină. Mai mult decât atât, nu poluează mediul înconjurător și nu are efecte negative asupra organismului uman.
image
Turistă dezgustată de ce a văzut pe o celebră insulă celebră din Grecia: „Te simți ca în lumea a treia” VIDEO
Turista a povestit pe TikTok experiența sa în timpul vacanței pe care a petrecut-o în insula Corfu, una dintre cele mai mari din Grecia.
image
Supervulcanii, bomba cu ceas a planetei. O erupție uriașă poate arunca omenirea în Evul Mediu sau să-i provoace extincția
Catastrofele naturale nu au ocolit Terra și au provocat mai multe extincții de-a lungul a sute de mii și milioane de ani. Vlad Manea, doctor în științele pământului cu studii postdoctorale la Caltech, Laboratorul de seismologie, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, unde poate duce o erupție.

HIstoria.ro

image
Kosovo și reflectarea războaielor din această provincie în media.
Kosovo, o provincie din partea de sud a Serbiei, astăzi recunoscută doar de câteva state ca o țară de sine-stătătoare, se află de câteva decenii în prim-planul mass-mediei și constituie un subiect de interes, în principal datorită istoriei sale politice turbulente și a conflictelor care au degenera
image
Sosirea voluntarilor ardeleni la Iași (7 iunie 1917)
După eşecul campaniei din 1916, guvernul român şi Marele Stat Major, la începutul anului 1917, au început să pregătească pe teritoriul restrâns al Regatului, o amplă acţiune de refacere şi înzestrare modernă a unităţilor decimate în luptele din anul precedent.
image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit