Recitiri
Kierkegaard (Repetiţia): "Iov dovedeşte măreţia concepţiei sale despre lume, prin forţa pe care o opune vicleniilor perfide ale eticii." Antonie cel Mare (Învăţături despre vieaţa morală a oamenilor şi despre buna purtare, sec. IV d.Chr.): "Iată semnele după cari se cunoaşte un suflet raţional şi virtuos: privirea, mersul, glasul, rîsul, ocupaţiile şi întîlnirile cu oamenii. Căci toate acestea se îndreaptă spre tot mai multă cuviinţă." Alan Watts (Înţelepciunea nesiguranţei, 1951): "Am fost fascinat întotdeauna de legea efortului răsturnat. Uneori o numesc Ťlegea inversului». Cînd încerci să te menţii la suprafaţa apei, te scufunzi; dar cînd încerci să te scufunzi, pluteşti. Cînd ţii aerul în piept, te sufoci - ceea ce îmi aminteşte imediat de o vorbă veche şi neglijată: cine vrea să-şi salveze sufletul, şi-l va pierde..." Epictet (Fragmente, sec. II d.Chr): "ŤCiudată este natura şi iubitoare a vieţii», după cum spunea Xenophon. De aceea îndrăgim şi îngrijim trupul, care este cel mai dăunător şi cel mai pîngărit din toate. Dacă însă, numai cinci zile, ar trebui să îngrijim trupul vecinului, n-am suferi o asemenea neplăcere. Imaginează-ţi, de pildă, că trezit cu noaptea în cap, ai de frecat nişte dinţi străini, că după săvîrşirea nevoilor fireşti, ai de spălat părţile cu pricina. Este, deci, pe de-a-ntregul uimitor să iubim un lucru, căruia, zi de zi, îi slujim atît de mult. Acum umplu sacul, acum îl golesc. Ce poate fi mai nesuferit decît aceasta?" St. John Perse (Anabasis): "...ah! cum se pricepe acrul trup de femeie să păteze o rochie în dreptul subsuorii." Novalis (Imnuri către noapte): "Devale mă întorc / La sfînta, negrăita / Tainica noapte. / Cît de departe zace lumea, / Şi se scufundă într-o genune / Şi e deşert locul ei şi singuratic!" Werner Heisenberg (Convorbiri despre relaţia dintre ştiinţele naturii şi religie, 1969): "Omul simplu trebuie să aibă convingerea că adevărurile spirituale sînt suficiente pentru ştiinţa comunitară, mai ales cînd trebuie să-şi orienteze hotărîrile de viaţă după valorile lor. Căci Ťa crede» nu înseamnă pentru el Ťa lua ceva drept adevărat», ci a se încrede în forţa diriguitoare a acestor valori. De aceea, cînd ştiinţa cea nouă, agonisită de-a lungul istoriei, ameninţă să arunce în aer adevărurile spirituale, apar mari pericole. Separarea totală dintre ştiinţă şi credinţă nu e decît un expedient, o soluţie pe termen scurt. În ambianţa culturală occidentală de pildă, s-ar putea ajunge, într-un viitor nu prea îndepărtat, la o situaţie în care parabolele şi imaginile religiei să-şi piardă, chiar şi pentru oamenii simpli, orice putere de convingere; mă tem că, în acel moment, şi etica de pînă mai ieri se va nărui şi că se vor întîmpla lucruri atît de îngrozitoare, încît vor depăşi închipuirea noastră de astăzi."
