Re-începutul filosofiei

Publicat în Dilema Veche nr. 943 din 5 – 11 mai 2022
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

Textul de mai jos a apărut în 2015, ca prefață la Manualul lui Epictet, tipărit de inimoasa Editură Seneca, în traducerea doamnei Ioana Costa. Îl reiau pentru cei cărora nu le-a picat în mînă cartea în anul apariției ei. Dar și din dorința (nevoia) de a mai vorbi, măcar din cînd în cînd, și despre altceva decît despre nebuloasa lumii de azi.

În junețe, întîlnirea mea cu filosofia a început – datorită lui Constantin Noica și sub supravegherea lui – cu frecventarea a ceea ce el numea „marile ei bulevarde“: de la Platon și Aristotel (mai ales Platon!) la Kant, Hegel și Heidegger (mai ales Hegel!). Eu însă, îndărătnic, nu voiam să deprind „tehnicalitățile“ meseriei, deși îmi dădeam seama că nu aveam decît de profitat de pe urma exercițiului hermeneutic la care ne invita dl Noica. Întrebările mele erau „existențiale“, patetice, mai apropiate de religie decît de metafizica clasică. Voiam să identific „tehnici spirituale“ care să mă ducă la înțelepciune, fericire, transfigurare, desăvîrșire interioară. Cu asemenea obsesii, deveneam nerăbdător ori de cîte ori filosofia întîrzia prea mult în concept, în terminologie, în acrobație analitică. Odată, după un intens seminar Hegel, am declarat, exasperat: „Nici cu Hegel n-am ce face!“. Dl Noica a fost vădit indispus și multă vreme n-a contenit să ironizeze nevoia mea de „rețetă“, preocuparea mea pentru sinele propriu („fratele porc“), disponibilitatea mea față de doctrinele orientale și față de tot soiul de „mistagogii“, mai mult sau mai puțin suspecte. Culmea e că, prin modul lui de a fi, prin manevrele sale speculative, prin unghiul său de „atac“ asupra marilor texte, Constantin Noica era mult mai aproape de tipul „înțeleptului“ decît de acela (refuzat, de altfel, în mod expres) al „profesorului de filosofie“. Dar nu s-a gîndit – sau n-a vrut (încă) – să mă „rezolve“ trimițîndu-mă la autori pentru care „a filosofa“ era a căuta felul optim de a trăi, a te pregăti să faci față oricărei încercări, cu ecvanimitate și noblețe.

Or, la sursele ei grecești, filosofia tocmai asta era: nu pur și simplu a te strădui să descoperi înțelesuri, ci a ști să te folosești de ele, să trăiești în conformitate cu registrul valorilor spre care conduce buna utilizare a rațiunii. Așa stînd lucrurile, am constatat că, pentru a reveni la filosofie, trebuia să revin la autorii care, pe linia comportamentului socratic, se dedicau unei curajoase problematici a înțelepciunii. Iar Epictet era, în acest sens, un cap de listă. De altfel, în chiar textul Manualului său (cap. LII,1-2), el anticipează, inspirat, soarta viitoare a filosofiei, mai exact deriva ei dinspre principii înspre metodă, dinspre adevăr spre mecanismele exprimării lui, dinspre soluția vitală înspre o rafinată „filatelie“ logică (Noica ar fi spus: se rămîne la ascuțirea cuțitelor și se amînă indefinit incizia). Epictet o spune la fel de explicit: importante sînt principiile (de pildă, „să nu minți“). Numai că, în pasul următor, se ajunge la necesitatea de a demonstra „de ce nu trebuie să minți“. Pasul al treilea uită cu totul de cel dintîi, el se ocupă de „problema demonstrației“: ce înseamnă, în fond, „a demonstra“, ce înțelegem prin „adevărat“ sau „fals“, ce este o premisă, ce este o concluzie, ce este o contradicție etc. Întreaga istorie a filosofiei occidentale e cuprinsă, profetic, în acest parcurs: de la presocratici la filosofia analitică, de la tematica înțelepciunii la dexteritatea conceptuală, de la interogația ziditoare la interogația relativizantă, orientată spre delegitimarea interogației înseși. Pe acest fundal, ar fi nevoie, poate, să reluăm totul de la capăt. Să re-începem filosofia, adoptînd exigențele ei aurorale, stilistica ei antică. Iar Manualul lui Epictet este un splendid prilej pentru acest re-început.

Avem de a face cu un autor care nu vrea nici să oficieze atotștiutor (nu vrea nici măcar să fie numit „filosof“), nici să epateze prin erudiția unui „grămătic“, dar nici să trăiască la întîmplare, fără reflecție, confiscat strict de cele „exterioare“ (cum sînt „oamenii de rînd“). Cititorul, mai ales cel tînăr, nu va primi scheme gata-făcute de comportament, dar va putea contempla harta căilor de urmat pentru a trece de la „convalescența“ cotidiană la sănătate și igienă lăuntrică. Eu, unul, încă reiau, reformulez, rechestionez și încerc să asum în imediatul vieții de zi cu zi reperele oferite de Epictet: să deosebești inteligent între ce depinde de tine și ce nu (și, în consecință, să nu te bucuri sau să te întristezi decît de ceea ce stă în sfera ta de decizie), să iei orice obstacol drept probă și prilej, să-ți joci conștiincios rolul în care te-au distribuit zeii și soarta, să fii gata să plătești prețul lucrurilor pe care le dorești, să-ți ții atenția trează, să-ți alegi modéle potrivite și să le urmezi, să admiți că ești ceea ce ți se întîmplă, cu alte cuvinte că ești prima cauză a pățaniilor tale și, deci, singurul vinovat de „relele“ cu care te confrunți, să nu te lași condus de „închipuiri“, să fii egal cu tine însuți, să accepți „firea“ lucrurilor (adică să nu pretinzi ca ele să se conformeze așteptărilor tale), să evaluezi totul, avînd mereu în minte, drept criteriu, perspectiva morții. Și, peste toate, să nu crezi că există, în mod substanțial, răul. Ordinea lumii e bună, cu condiția să ieși în întîmpinarea ei și să înțelegi că nimic din cîte există nu e, prin fire, rău. „Rele“ pot fi doar părerile noastre (închipuite) despre ceea ce există.

În vacarmul lumii de azi, sunetul acestei sobre înțelepciuni (uneori prea sobră pentru cititorul contemporan, uneori lipsită, parcă, de dimensiunea compasiunii, a atenției la celălalt, a „ieșirii din sine“, dar anticipînd, totuși, orientarea creștină spre Providență) aduce un ton de echilibru și calm interior, o limpezime cu un neașteptat potențial terapeutic. Platon, nu prozac! – sună titlul unei cărți la modă în mediul filosofic de peste Ocean. Există, într-adevăr, medicamente mai eficiente și mai puțin riscante decît cele prescrise de medicii psihiatri. La rîndul nostru, cu această carte în mînă, putem proclama și noi, în beneficiul nevroticilor din preajma noastră (și al propriilor noastre nevroze): Epictet, nu antidepresive! Veți vedea că funcționează…

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Pizza, povestea fabuloasă de peste ani ani - cum s-a ajuns la cutia de astăzi?
Unul dintre cele mai apreUnul dintre cele mai apreciate tipuri de mâncăruri din lista celor fast food este pizza. O aciate tipuri de mâncăruri din lista celor fast food este pizza. O adoră mai ales copiii. Puțini știu că acest preparat este, de fapt, o invenție, a apărut dintr-o greșeală să spunem.
image
Ministerul ucrainean al Apărării: Bătăliile din estul ţării vor decide soarta Ucrainei
Bătăliile care se duc în estul Ucrainei ar putea decide soarta ţării, a declarat marţi purtătorul de cuvânt al Ministerului ucrainean al Apărării, Oleksandr Motuzianik.
image
Rusia susţine că nu va renunţa la planurile sale în Ucraina, în pofida sancţiunilor şi a ajutorului occidental pentru Kiev
Ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, a declarat că Rusia îşi va continua 'operaţiunea specială militară' în Ucraina, în pofida 'ajutorului masiv din partea Occidentului' pentru Kiev şi a sancţiunilor occidentale instituite împotriva Moscovei.