Re-începutul filosofiei

Publicat în Dilema Veche nr. 943 din 5 – 11 mai 2022
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

Textul de mai jos a apărut în 2015, ca prefață la Manualul lui Epictet, tipărit de inimoasa Editură Seneca, în traducerea doamnei Ioana Costa. Îl reiau pentru cei cărora nu le-a picat în mînă cartea în anul apariției ei. Dar și din dorința (nevoia) de a mai vorbi, măcar din cînd în cînd, și despre altceva decît despre nebuloasa lumii de azi.

În junețe, întîlnirea mea cu filosofia a început – datorită lui Constantin Noica și sub supravegherea lui – cu frecventarea a ceea ce el numea „marile ei bulevarde“: de la Platon și Aristotel (mai ales Platon!) la Kant, Hegel și Heidegger (mai ales Hegel!). Eu însă, îndărătnic, nu voiam să deprind „tehnicalitățile“ meseriei, deși îmi dădeam seama că nu aveam decît de profitat de pe urma exercițiului hermeneutic la care ne invita dl Noica. Întrebările mele erau „existențiale“, patetice, mai apropiate de religie decît de metafizica clasică. Voiam să identific „tehnici spirituale“ care să mă ducă la înțelepciune, fericire, transfigurare, desăvîrșire interioară. Cu asemenea obsesii, deveneam nerăbdător ori de cîte ori filosofia întîrzia prea mult în concept, în terminologie, în acrobație analitică. Odată, după un intens seminar Hegel, am declarat, exasperat: „Nici cu Hegel n-am ce face!“. Dl Noica a fost vădit indispus și multă vreme n-a contenit să ironizeze nevoia mea de „rețetă“, preocuparea mea pentru sinele propriu („fratele porc“), disponibilitatea mea față de doctrinele orientale și față de tot soiul de „mistagogii“, mai mult sau mai puțin suspecte. Culmea e că, prin modul lui de a fi, prin manevrele sale speculative, prin unghiul său de „atac“ asupra marilor texte, Constantin Noica era mult mai aproape de tipul „înțeleptului“ decît de acela (refuzat, de altfel, în mod expres) al „profesorului de filosofie“. Dar nu s-a gîndit – sau n-a vrut (încă) – să mă „rezolve“ trimițîndu-mă la autori pentru care „a filosofa“ era a căuta felul optim de a trăi, a te pregăti să faci față oricărei încercări, cu ecvanimitate și noblețe.

Or, la sursele ei grecești, filosofia tocmai asta era: nu pur și simplu a te strădui să descoperi înțelesuri, ci a ști să te folosești de ele, să trăiești în conformitate cu registrul valorilor spre care conduce buna utilizare a rațiunii. Așa stînd lucrurile, am constatat că, pentru a reveni la filosofie, trebuia să revin la autorii care, pe linia comportamentului socratic, se dedicau unei curajoase problematici a înțelepciunii. Iar Epictet era, în acest sens, un cap de listă. De altfel, în chiar textul Manualului său (cap. LII,1-2), el anticipează, inspirat, soarta viitoare a filosofiei, mai exact deriva ei dinspre principii înspre metodă, dinspre adevăr spre mecanismele exprimării lui, dinspre soluția vitală înspre o rafinată „filatelie“ logică (Noica ar fi spus: se rămîne la ascuțirea cuțitelor și se amînă indefinit incizia). Epictet o spune la fel de explicit: importante sînt principiile (de pildă, „să nu minți“). Numai că, în pasul următor, se ajunge la necesitatea de a demonstra „de ce nu trebuie să minți“. Pasul al treilea uită cu totul de cel dintîi, el se ocupă de „problema demonstrației“: ce înseamnă, în fond, „a demonstra“, ce înțelegem prin „adevărat“ sau „fals“, ce este o premisă, ce este o concluzie, ce este o contradicție etc. Întreaga istorie a filosofiei occidentale e cuprinsă, profetic, în acest parcurs: de la presocratici la filosofia analitică, de la tematica înțelepciunii la dexteritatea conceptuală, de la interogația ziditoare la interogația relativizantă, orientată spre delegitimarea interogației înseși. Pe acest fundal, ar fi nevoie, poate, să reluăm totul de la capăt. Să re-începem filosofia, adoptînd exigențele ei aurorale, stilistica ei antică. Iar Manualul lui Epictet este un splendid prilej pentru acest re-început.

Avem de a face cu un autor care nu vrea nici să oficieze atotștiutor (nu vrea nici măcar să fie numit „filosof“), nici să epateze prin erudiția unui „grămătic“, dar nici să trăiască la întîmplare, fără reflecție, confiscat strict de cele „exterioare“ (cum sînt „oamenii de rînd“). Cititorul, mai ales cel tînăr, nu va primi scheme gata-făcute de comportament, dar va putea contempla harta căilor de urmat pentru a trece de la „convalescența“ cotidiană la sănătate și igienă lăuntrică. Eu, unul, încă reiau, reformulez, rechestionez și încerc să asum în imediatul vieții de zi cu zi reperele oferite de Epictet: să deosebești inteligent între ce depinde de tine și ce nu (și, în consecință, să nu te bucuri sau să te întristezi decît de ceea ce stă în sfera ta de decizie), să iei orice obstacol drept probă și prilej, să-ți joci conștiincios rolul în care te-au distribuit zeii și soarta, să fii gata să plătești prețul lucrurilor pe care le dorești, să-ți ții atenția trează, să-ți alegi modéle potrivite și să le urmezi, să admiți că ești ceea ce ți se întîmplă, cu alte cuvinte că ești prima cauză a pățaniilor tale și, deci, singurul vinovat de „relele“ cu care te confrunți, să nu te lași condus de „închipuiri“, să fii egal cu tine însuți, să accepți „firea“ lucrurilor (adică să nu pretinzi ca ele să se conformeze așteptărilor tale), să evaluezi totul, avînd mereu în minte, drept criteriu, perspectiva morții. Și, peste toate, să nu crezi că există, în mod substanțial, răul. Ordinea lumii e bună, cu condiția să ieși în întîmpinarea ei și să înțelegi că nimic din cîte există nu e, prin fire, rău. „Rele“ pot fi doar părerile noastre (închipuite) despre ceea ce există.

În vacarmul lumii de azi, sunetul acestei sobre înțelepciuni (uneori prea sobră pentru cititorul contemporan, uneori lipsită, parcă, de dimensiunea compasiunii, a atenției la celălalt, a „ieșirii din sine“, dar anticipînd, totuși, orientarea creștină spre Providență) aduce un ton de echilibru și calm interior, o limpezime cu un neașteptat potențial terapeutic. Platon, nu prozac! – sună titlul unei cărți la modă în mediul filosofic de peste Ocean. Există, într-adevăr, medicamente mai eficiente și mai puțin riscante decît cele prescrise de medicii psihiatri. La rîndul nostru, cu această carte în mînă, putem proclama și noi, în beneficiul nevroticilor din preajma noastră (și al propriilor noastre nevroze): Epictet, nu antidepresive! Veți vedea că funcționează…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.