Războiul nevăzut

Publicat în Dilema Veche nr. 395 din 8-14 septembrie 2011
Note, stări, zile jpeg

Sînt de acord – fără entuziasm – cu Slavoj  Žižek care, într-un articol tradus neglijent şi publicat de CriticAtac (Şi „critic“ şi „atac“! Cîtă vigoare! Ce probă de virilitate!) e de părere că „sociologii şi editorialiştii au încîlcit misterul revoltelor“ de la Londra. Şi comentatorii conservatori, şi cei liberali n-au făcut decît să-şi confirme ideile fixe şi sloganurile de campanie.  Žižek nu vine cu o interpretare proprie solid articulată, dar admite, totuşi, că „nu te poţi afirma cu adevărat prin violenţă“ şi că avem de-a face, în fond, cu o „revoltă fără revoluţie“, cu o manifestare disperată a celor care nu-şi găsesc „rostul în propria lor comunitate“, nu au un program autonom şi îşi camuflează „invidia“ în „marş triumfal“. Termenii „rost“ (a-ţi găsi rostul), „invidie“, „disperare“ nu fac parte, de regulă, din vocabularul „ştiinţific“ al sociologului. La fel, termenul „lăcomie“, folosit de Barack Obama pentru a explica începuturile crizei economice în care ne aflăm. Toţi aceşti termeni se referă la malformaţii ale interiorităţii umane, la vicii de alcătuire sufletească, la probleme care ţin de „forul lăuntric“. 

Asta îmi aminteşte de o discuţie purtată în 1975 cu un student din Germania Federală, participant la o grevă universitară care cerea eliminarea latinei din programa analitică a facultăţilor de romanistică şi protesta împotriva scumpirii untului la „mensa“, cu cinci pfenigi. Am încercat să-i explic cum stau lucrurile în ţările comuniste şi ce răsfăţ implică, prin contrast, cocheta lor răzmeriţă. A fost de acord, dar a adăugat, după o scurtă reflecţie, că, în ciuda privilegiilor lor „capitaliste“, nici ei nu sînt „fericiţi“. Prietenul meu părea să creadă că „fericirea“ lui intimă e o problemă de stat. Or, statul are o mulţime de obligaţii în privinţa bunei desfăşurări a vieţii comunitare, dar nu poate face nimic pentru fericirea individuală a cetăţenilor săi – dacă prin „fericire“ înţelegem altceva decît „pîine şi circ“, bani la teşcherea şi legi funcţionale. Cel care, podidit de mîhnire, nefericit în plan personal, destrămat sufleteşte, iese pe stradă şi dă foc caselor din jur nu duce o luptă politică, nu se opune „sistemului“. Nu are un scop înalt şi altruist. Îşi exprimă, pur şi simplu, într-o variantă agresivă, marasmul, sau dezorganizarea interioară. Mai exact, transferă un război lăuntric pierdut, în război exterior. El merită înţelegere şi, eventual, compasiune. Nu trebuie lichidat, dar trebuie oprit să facă rău altora şi, dacă se poate, trebuie tratat: de un psihanalist, de un preot, sau de un prieten. 

Spun asta cu gîndul la un „termen tehnic“ al vieţii spirituale: „războiul nevăzut“. Termenul desemnează lupta pe care fiecare din noi o are de dus cu demonii alcătuirii sale interioare. Există, în teologia creştină, tratate întregi despre acest război, un război de al cărui final depinde salvarea sufletească a fiecăruia. De un concept asemănător uzează islamul. Întorcîndu-se de la vreo bătălie militară, înţeleptul mahomedan spune: „Ne întoarcem, acum, de la «micul război» la «marele război» (jihad), cel de toate zilele, cu netrebniciile dinăuntrul nostru“. Nici lăcomia, nici invidia, nici disperarea, nici inaptitudinea de a-ţi găsi rostul nu se pot rezolva prin legiferare, prin „măsuri“ guvernamentale. Statul poate interveni cînd ele se manifestă în afara legalităţii şi în detrimentul celorlalţi. E obligat, de asemenea, să asigure contextul necesar unei vieţi decente şi echitabile. Dar nu poate modela suflete, nu poate „livra“ reţete euforizante, nu se poate ocupa de mistagogie şi psihiatrie. Astea sînt treaba individului atemporal, a omului lăuntric, a conştiinţei de sine. Să nu fim mai subtili decît e cazul. Cineva care fură plasme şi bunuri de toate calibrele, incendiază case de locuit cu oameni (nevoiaşi) înăuntru, sparge magazine mari şi mici, dezbracă în plină stradă cetăţeni oarecare nu e nici ideolog, nici practicant al „protestului de grad zero“ (Žižek). Are unele probleme de „aşezare“ în ordinea lui şi a lumii, are unele probleme cu plăcerea de a fi violent, cu o proastă înţelegere a libertăţii, cu apetiturile proprii, cu controlul de sine, cu imaginea de sine, cu evaluarea defectuoasă a legitimităţii proprii. Mai exact, nu are aceste probleme, în sensul că nu şi le pune. Adevărata criză a acestui tip uman – şi, mă tem, a lumii de mîine – se explică prin diminuarea sau absenţa vieţii interioare şi prin înlocuirea ei nereflectată cu o exterioritate vidă. „Războiul nevăzut“ e suspendat. Totul se consumă în afară. Vinovatul e întotdeauna acolo. Agresorul e mîntuit! 

Rîndurile de mai sus nu au pretenţia de a lămuri integral şi definitiv cutare fenomen social. Vor doar să aducă în discuţie şi o altă dimensiune a lucrurilor, cu care „specialiştii“ nu mai găsesc de cuviinţă să-şi piardă vremea.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Cum arată inchisoarea unde este încarcerat Cherecheș, cea mai modernă din Bavaria. Nimeni nu poate evada FOTO
Cătălin Cherecheș a fost dus de către autoritățile germane într-un penitenciar de maximă siguranță, cel mai modern din Bavaria, cu tehnologie modernă anti evadare.
image
Primul tren electric cumpărat de România în ultimii 20 de ani va ajunge tractat la Curtici. Pe ce rute va circula
Primul tren electric nou, din cele 37 contractate de România cu producătorul Alstom, va ajunge în țara noastră pe 2 decembrie. Trenul se va opri la Curtici, apoi va pleca spre București.
image
„Crăciunul african” din Oltenia, pentru care s-au cheltuit sume aiuritoare. Explicația primarului: „S-o dăm pe partea de Europe Style”
O fotografie postată pe Facebook, în care, în parcul amenajat pentru Crăciun, alături de pomul de Crăciun se observă o girafă, un elefant și un tigru realizate din instalații luminoase, a stârnit mare interes. Primarul, chiar cel care a postat fotografia, a explicat cum s-a optat pentru acest decor.

HIstoria.ro

image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic
image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.