Războiul nevăzut

Publicat în Dilema Veche nr. 395 din 8-14 septembrie 2011
Note, stări, zile jpeg

Sînt de acord – fără entuziasm – cu Slavoj  Žižek care, într-un articol tradus neglijent şi publicat de CriticAtac (Şi „critic“ şi „atac“! Cîtă vigoare! Ce probă de virilitate!) e de părere că „sociologii şi editorialiştii au încîlcit misterul revoltelor“ de la Londra. Şi comentatorii conservatori, şi cei liberali n-au făcut decît să-şi confirme ideile fixe şi sloganurile de campanie.  Žižek nu vine cu o interpretare proprie solid articulată, dar admite, totuşi, că „nu te poţi afirma cu adevărat prin violenţă“ şi că avem de-a face, în fond, cu o „revoltă fără revoluţie“, cu o manifestare disperată a celor care nu-şi găsesc „rostul în propria lor comunitate“, nu au un program autonom şi îşi camuflează „invidia“ în „marş triumfal“. Termenii „rost“ (a-ţi găsi rostul), „invidie“, „disperare“ nu fac parte, de regulă, din vocabularul „ştiinţific“ al sociologului. La fel, termenul „lăcomie“, folosit de Barack Obama pentru a explica începuturile crizei economice în care ne aflăm. Toţi aceşti termeni se referă la malformaţii ale interiorităţii umane, la vicii de alcătuire sufletească, la probleme care ţin de „forul lăuntric“. 

Asta îmi aminteşte de o discuţie purtată în 1975 cu un student din Germania Federală, participant la o grevă universitară care cerea eliminarea latinei din programa analitică a facultăţilor de romanistică şi protesta împotriva scumpirii untului la „mensa“, cu cinci pfenigi. Am încercat să-i explic cum stau lucrurile în ţările comuniste şi ce răsfăţ implică, prin contrast, cocheta lor răzmeriţă. A fost de acord, dar a adăugat, după o scurtă reflecţie, că, în ciuda privilegiilor lor „capitaliste“, nici ei nu sînt „fericiţi“. Prietenul meu părea să creadă că „fericirea“ lui intimă e o problemă de stat. Or, statul are o mulţime de obligaţii în privinţa bunei desfăşurări a vieţii comunitare, dar nu poate face nimic pentru fericirea individuală a cetăţenilor săi – dacă prin „fericire“ înţelegem altceva decît „pîine şi circ“, bani la teşcherea şi legi funcţionale. Cel care, podidit de mîhnire, nefericit în plan personal, destrămat sufleteşte, iese pe stradă şi dă foc caselor din jur nu duce o luptă politică, nu se opune „sistemului“. Nu are un scop înalt şi altruist. Îşi exprimă, pur şi simplu, într-o variantă agresivă, marasmul, sau dezorganizarea interioară. Mai exact, transferă un război lăuntric pierdut, în război exterior. El merită înţelegere şi, eventual, compasiune. Nu trebuie lichidat, dar trebuie oprit să facă rău altora şi, dacă se poate, trebuie tratat: de un psihanalist, de un preot, sau de un prieten. 

Spun asta cu gîndul la un „termen tehnic“ al vieţii spirituale: „războiul nevăzut“. Termenul desemnează lupta pe care fiecare din noi o are de dus cu demonii alcătuirii sale interioare. Există, în teologia creştină, tratate întregi despre acest război, un război de al cărui final depinde salvarea sufletească a fiecăruia. De un concept asemănător uzează islamul. Întorcîndu-se de la vreo bătălie militară, înţeleptul mahomedan spune: „Ne întoarcem, acum, de la «micul război» la «marele război» (jihad), cel de toate zilele, cu netrebniciile dinăuntrul nostru“. Nici lăcomia, nici invidia, nici disperarea, nici inaptitudinea de a-ţi găsi rostul nu se pot rezolva prin legiferare, prin „măsuri“ guvernamentale. Statul poate interveni cînd ele se manifestă în afara legalităţii şi în detrimentul celorlalţi. E obligat, de asemenea, să asigure contextul necesar unei vieţi decente şi echitabile. Dar nu poate modela suflete, nu poate „livra“ reţete euforizante, nu se poate ocupa de mistagogie şi psihiatrie. Astea sînt treaba individului atemporal, a omului lăuntric, a conştiinţei de sine. Să nu fim mai subtili decît e cazul. Cineva care fură plasme şi bunuri de toate calibrele, incendiază case de locuit cu oameni (nevoiaşi) înăuntru, sparge magazine mari şi mici, dezbracă în plină stradă cetăţeni oarecare nu e nici ideolog, nici practicant al „protestului de grad zero“ (Žižek). Are unele probleme de „aşezare“ în ordinea lui şi a lumii, are unele probleme cu plăcerea de a fi violent, cu o proastă înţelegere a libertăţii, cu apetiturile proprii, cu controlul de sine, cu imaginea de sine, cu evaluarea defectuoasă a legitimităţii proprii. Mai exact, nu are aceste probleme, în sensul că nu şi le pune. Adevărata criză a acestui tip uman – şi, mă tem, a lumii de mîine – se explică prin diminuarea sau absenţa vieţii interioare şi prin înlocuirea ei nereflectată cu o exterioritate vidă. „Războiul nevăzut“ e suspendat. Totul se consumă în afară. Vinovatul e întotdeauna acolo. Agresorul e mîntuit! 

Rîndurile de mai sus nu au pretenţia de a lămuri integral şi definitiv cutare fenomen social. Vor doar să aducă în discuţie şi o altă dimensiune a lucrurilor, cu care „specialiştii“ nu mai găsesc de cuviinţă să-şi piardă vremea.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.