Războiul ideologic

Publicat în Dilema Veche nr. 927 din 13 – 19 ianuarie 2022
Frica lui Putin jpeg

Războiul ideologic-informațional este în plin avînt. Iar noi, liberalii, tindem să-l pierdem. Mai întîi, avem inamicii tradiționali: regimurile autoritare și totalitare, precum cele din China, Rusia, Turcia, ba chiar și din Ungaria etc. Nu numai că din partea unora sosesc amenințări – uneori cu  războiul (vezi Ucraina și Taiwan) –, dar și o uriașă propagandă care e făcută să discrediteze instituțiile noastre, libertățile noastre, valorile noastre. Mai grav este că acelor forțe li se alătură inamici dinăuntru: lideri politici (precum Trump și adepții săi), analiști, intelectuali publici și mai ales celebrii „influencer-i” care copleșesc Internetul și rețelele cu minciuni, calomnii și false echivalențe. Mai ales pandemia și campaniile de vaccinare au oferit în ultimul an și ceva ocazii și pretexte minunate pentru asemenea atacuri concertate și repetate.

Cînd s-au impus măsuri de carantinare, țările democratice au fost acuzate de „dictatură medicală”. Cei mai populiști și radicali dintre politicieni și comentatori au început să joace rolul unor apostoli ai libertăților civile, chipurile amenințate, făcîndu-se că uită de viețile care au fost salvate prin măsurile respective. Cînd au început campaniile de vaccinare, atacurile s-au înmulțit și au devenit tot mai perverse. Ba se pune în discuție acuratețea cercetărilor științifice, iar medicii sînt adesea insultați și amenințați, ba se insistă pe interesul financiar pervers al corporațiilor farmaceutice, ba pe obsesia guvernelor de a controla populația. Nu China e atacată din acest punct de vedere în fiecare zi, ci Franța eventual, cînd impune reguli mai severe celor care refuză vaccinarea. Nu Rusia e denunțată pentru omorîrea disidenților și eliminarea Opoziției, ci eventual Australia, care – vai, ce grav – a îndrăznit să aplice o lege antiepidemică mai severă nu numai cetățenilor proprii și tuturor străinilor ce-i calcă teritoriului, ci și „zeului” tenisului, Novak Djokovici. Reglementările australiene și ale europenilor împotriva antivacciniștilor au fost comparate în mod josnic cu portul stelei galbene de către evrei din trecut sau chiar cu deportările naziștilor. Relativizarea Holocaustului nu i-a oprit pe „apostolii libertăților” să vocifereze pe net, înmulțind teze false. Faptul că familia lui Djokovici l-a comparat pe tenisman cu Iisus Christos și cu Spartacus ar fi numai un episod ridicol, dacă n-ar exista atîția oameni pretutindeni care să se arate indignați că legea n-are excepții ori că legea însăși nu e desființată, numai pentru că lor nu le e pe plac.

Iar de vină – se știe – pentru toate relele lumii de azi sînt „elitele liberale”. Pe timpuri, se spunea mai în clar: „iudeo-masonii” ori „plutocrații” sînt marii vinovați. Cuvintele sînt diferite, dar terminologia nu disimulează decît foarte vag ferocitatea urii și a resentimentului.

Da, elitele liberale sînt „vinovate” fiindcă au asigurat de aproape optzeci de ani pacea în Europa și în lume; elitele liberale „merită” disprețul fiindcă au făcut Uniunea Europeană – cea mai formidabilă, pașnică și prosperă asociație de națiuni din istorie. Că există defecte în respectiva construcție? Că sînt destule lucruri care nu merg bine azi, ca și ieri? Că s-au făcut erori în administrarea pandemiei? Evident. Asta e și starea firească a lucrurilor și, de altfel, în tratarea crizelor succesive – de la problema imigranților la pandemia de COVID-19 –, Europa s-a descurcat acceptabil. „Antifragilitatea” (termenul lui Nassim Taleb) democrațiilor liberale în raport cu rigiditatea autocrațiilor e evidentă – vezi Belarus și Kazahstan –, dar ni se dă a înțelege, pînă la sațietate, că nu contează. Asta, fiindcă noi trebuie să ne învățăm cu ideea – expusă doctoral de tot felul de „analiști” – că „elitele sînt condamnate de istorie”, orice ar face. Dacă iau măsuri mai dure împotriva antivacciniștilor sînt „totalitare” și „naziste”. Dacă permit căsătoriile dintre homosexuali sau adoptă alte permisivități în aceste domenii sînt catalogate drept „sexo-marxiste”, anticreștine. Talibanii de toate confesiunile și ideologiile au un singur mare inamic: liberalismul și democrația. Noua specie de inamici ai liberalismului și ai Uniunii Europene, care se numesc „nativiști” sau „suveraniști” și care nu sînt decît niște ultranaționaliști revopsiți, fac în schimb mare caz de „națiuni”, care, în atîtea rînduri, au siluit umanitatea din oamenii obișnuiți și care, de atîtea ori, au încercat să se prade și să se asasineze reciproc.

Da, democrația liberală – de pe ambele maluri ale Atlanticului – nu este azi în cea mai bună formă a ei. Semne sînt destule. Dar nu fiindcă „elitele liberale” ar fi condamnate de istorie (asta cu „istoria” e o prostie), ci fiindcă inamicii „societății deschise” (ca să folosim formula lui K.R. Popper) s-au coalizat și sînt mai agresivi ca niciodată. Iar lucrul cel mai grav pe care-l pot face este să submineze încrederea noastră în noi înșine. Ne ispitesc să fim prea lacși în lucrurile esențiale, să ne pierdem rigoarea; iar pierderea rigorii conduce la toleranță rău înțeleasă față de intoleranți, care n-o merită; toleranța rău înțeleasă duce la compromis în principii, compromisul în principii la relativizare, iar de aici la relativism sistemic nu mai e decît un pas. Dar cînd și acesta e asumat, războiul e pierdut.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.