Războiul ideologic

Publicat în Dilema Veche nr. 927 din 13 – 19 ianuarie 2022
Frica lui Putin jpeg

Războiul ideologic-informațional este în plin avînt. Iar noi, liberalii, tindem să-l pierdem. Mai întîi, avem inamicii tradiționali: regimurile autoritare și totalitare, precum cele din China, Rusia, Turcia, ba chiar și din Ungaria etc. Nu numai că din partea unora sosesc amenințări – uneori cu  războiul (vezi Ucraina și Taiwan) –, dar și o uriașă propagandă care e făcută să discrediteze instituțiile noastre, libertățile noastre, valorile noastre. Mai grav este că acelor forțe li se alătură inamici dinăuntru: lideri politici (precum Trump și adepții săi), analiști, intelectuali publici și mai ales celebrii „influencer-i” care copleșesc Internetul și rețelele cu minciuni, calomnii și false echivalențe. Mai ales pandemia și campaniile de vaccinare au oferit în ultimul an și ceva ocazii și pretexte minunate pentru asemenea atacuri concertate și repetate.

Cînd s-au impus măsuri de carantinare, țările democratice au fost acuzate de „dictatură medicală”. Cei mai populiști și radicali dintre politicieni și comentatori au început să joace rolul unor apostoli ai libertăților civile, chipurile amenințate, făcîndu-se că uită de viețile care au fost salvate prin măsurile respective. Cînd au început campaniile de vaccinare, atacurile s-au înmulțit și au devenit tot mai perverse. Ba se pune în discuție acuratețea cercetărilor științifice, iar medicii sînt adesea insultați și amenințați, ba se insistă pe interesul financiar pervers al corporațiilor farmaceutice, ba pe obsesia guvernelor de a controla populația. Nu China e atacată din acest punct de vedere în fiecare zi, ci Franța eventual, cînd impune reguli mai severe celor care refuză vaccinarea. Nu Rusia e denunțată pentru omorîrea disidenților și eliminarea Opoziției, ci eventual Australia, care – vai, ce grav – a îndrăznit să aplice o lege antiepidemică mai severă nu numai cetățenilor proprii și tuturor străinilor ce-i calcă teritoriului, ci și „zeului” tenisului, Novak Djokovici. Reglementările australiene și ale europenilor împotriva antivacciniștilor au fost comparate în mod josnic cu portul stelei galbene de către evrei din trecut sau chiar cu deportările naziștilor. Relativizarea Holocaustului nu i-a oprit pe „apostolii libertăților” să vocifereze pe net, înmulțind teze false. Faptul că familia lui Djokovici l-a comparat pe tenisman cu Iisus Christos și cu Spartacus ar fi numai un episod ridicol, dacă n-ar exista atîția oameni pretutindeni care să se arate indignați că legea n-are excepții ori că legea însăși nu e desființată, numai pentru că lor nu le e pe plac.

Iar de vină – se știe – pentru toate relele lumii de azi sînt „elitele liberale”. Pe timpuri, se spunea mai în clar: „iudeo-masonii” ori „plutocrații” sînt marii vinovați. Cuvintele sînt diferite, dar terminologia nu disimulează decît foarte vag ferocitatea urii și a resentimentului.

Da, elitele liberale sînt „vinovate” fiindcă au asigurat de aproape optzeci de ani pacea în Europa și în lume; elitele liberale „merită” disprețul fiindcă au făcut Uniunea Europeană – cea mai formidabilă, pașnică și prosperă asociație de națiuni din istorie. Că există defecte în respectiva construcție? Că sînt destule lucruri care nu merg bine azi, ca și ieri? Că s-au făcut erori în administrarea pandemiei? Evident. Asta e și starea firească a lucrurilor și, de altfel, în tratarea crizelor succesive – de la problema imigranților la pandemia de COVID-19 –, Europa s-a descurcat acceptabil. „Antifragilitatea” (termenul lui Nassim Taleb) democrațiilor liberale în raport cu rigiditatea autocrațiilor e evidentă – vezi Belarus și Kazahstan –, dar ni se dă a înțelege, pînă la sațietate, că nu contează. Asta, fiindcă noi trebuie să ne învățăm cu ideea – expusă doctoral de tot felul de „analiști” – că „elitele sînt condamnate de istorie”, orice ar face. Dacă iau măsuri mai dure împotriva antivacciniștilor sînt „totalitare” și „naziste”. Dacă permit căsătoriile dintre homosexuali sau adoptă alte permisivități în aceste domenii sînt catalogate drept „sexo-marxiste”, anticreștine. Talibanii de toate confesiunile și ideologiile au un singur mare inamic: liberalismul și democrația. Noua specie de inamici ai liberalismului și ai Uniunii Europene, care se numesc „nativiști” sau „suveraniști” și care nu sînt decît niște ultranaționaliști revopsiți, fac în schimb mare caz de „națiuni”, care, în atîtea rînduri, au siluit umanitatea din oamenii obișnuiți și care, de atîtea ori, au încercat să se prade și să se asasineze reciproc.

Da, democrația liberală – de pe ambele maluri ale Atlanticului – nu este azi în cea mai bună formă a ei. Semne sînt destule. Dar nu fiindcă „elitele liberale” ar fi condamnate de istorie (asta cu „istoria” e o prostie), ci fiindcă inamicii „societății deschise” (ca să folosim formula lui K.R. Popper) s-au coalizat și sînt mai agresivi ca niciodată. Iar lucrul cel mai grav pe care-l pot face este să submineze încrederea noastră în noi înșine. Ne ispitesc să fim prea lacși în lucrurile esențiale, să ne pierdem rigoarea; iar pierderea rigorii conduce la toleranță rău înțeleasă față de intoleranți, care n-o merită; toleranța rău înțeleasă duce la compromis în principii, compromisul în principii la relativizare, iar de aici la relativism sistemic nu mai e decît un pas. Dar cînd și acesta e asumat, războiul e pierdut.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.