Puterea scrisului

Publicat în Dilema Veche nr. 336 din 22-28 iulie 2010
Întrebări jpeg

Printre reacţiile celor care îmi fac onoarea să mă citească, există două pe care mi-e greu să le pricep. Amîndouă exprimă o exasperare: unii cad de acord că observaţiile mele sînt corecte, dar îmi reproşează că-mi exersez spiritul critic fără să propun soluţii, fără să arăt calea ieşirii din impas. Alţii, încă şi mai radicali, îmi cer să încetez cu lamentaţiile şi să fac ceva. Dincolo de admonestare, cele două reacţii lasă să se întrevadă o măgulitoare supraevaluare a capacităţilor mele de intervenţie, dar şi convingerea că simpla opinie, analiza de pe margine, scrisul în genere nu sînt suficiente în vremuri grele. Trebuie să pui umărul, să intri în arenă, să dai indicaţii precise, salvatoare. Ce-ar fi de spus despre cele două nemulţumiri ale unora dintre cititorii mei?

1. Să vin cu soluţii. Mi se cere, în fond, să fac miracole. Să rezolv cvadratura cercului, să aduc dovada unei competenţe universale. Pe de o parte sînt certat că mă bag unde nu-mi fierbe oala, că sînt de vină, ca intelectual, pentru prostul mers al ţării, iar pe de alta, mi se atribuie forţa de a găsi răspunsul adecvat, rezolvarea promptă a tuturor neajunsurilor în numai două pagini de editorial. Ori vreau, dar nu pot – şi atunci ar fi mai bine să tac din gură – ori pot, dar nu vreau şi atunci sînt suspect de aroganţă, netrebnicie, elitism. Aş observa, mai întîi, că semnalarea unei disfuncţii nu implică neapărat o indicaţie de tratament. Diagnosticianul nu e întotdeauna aceeaşi persoană cu terapeutul. Fără diagnostic nu există însă vindecare. Am voie – şi am chiar obligaţia – să descriu simptome, să trag alarma, să sistematizez şi să clarific punctele nevralgice ale unui mecanism de care mă izbesc zilnic. Dar puterea scrisului meu se opreşte aici. E rolul experţilor, al celor aflaţi în funcţii executive, să găsească soluţii. Evident, dacă mă ocup de un subiect care face parte din zona mea de competenţă, pot imagina şi sugera anumite variante de depăşire a crizei. Dar nu mi se pot cere răspunsuri eficiente la toate întrebările. În acelaşi timp, nu mi se poate interzice să-mi dau cu părerea asupra unei patologii care mă afectează direct, pe mine şi pe toţi concetăţenii mei. Dacă n-am avea voie să vorbim decît despre suferinţele cărora le ştim antidotul, n-am mai merge la doctor, la atelierul de reparaţii auto sau la duhovnic. Ar fi de adăugat că şi dacă, în mod excepţional, aş dispune, într-un caz sau altul, de unele idei de rectificare şi redresare, mi-ar lipsi puterea de a le aplica. Nu sînt la guvernare, nu am instrumentele unei acţiuni nemijlocite, cu efect imediat asupra stării de fapt. Şi nu sînt în situaţia de a livra organismelor politice existente un îndreptar pragmatic, de care să se ţină seama. Mai rău: experienţa mea de articlier îmi spune că oricît m-aş agita, orice aş spune, oricît tapaj aş face, nu pot conta pe consecinţe palpabile ale spuselor mele. Instituţiile şi oamenii îşi văd de treabă cum cred de cuviinţă, independent de oftăturile pe care le pun eu pe piaţă. Şi dacă, aşa stînd lucrurile, continui să scriu la gazetă este pentru că asta ştiu să fac şi pentru că, din punctul meu de vedere, formularea limpede, dezinteresată, a derapajelor şi deficienţelor curente poate fi un început de soluţie sau, măcar, un început de luciditate. Nimeni nu se pricepe la toate. Dar toate lucrurile despre care scriu ne privesc, cred, pe toţi şi nu strică să fie consemnate, puse dinaintea sensibilităţii publice şi a unei eventuale receptivităţi instituţionale.

2. Să fac ceva. Aici lucrurile se complică. Sîntem afectaţi cu toţii de un concept strîmb al „faptei“. Mai întîi, avem ideea că responsabil cu făcutul e strictamente guvernul. Or, guvernul nu poate face nimic fără concursul întregii comunităţi şi fără responsabilitatea participativă a fiecăruia dintre membrii ei. Nu poţi cîştiga nici un război fără armată. În al doilea rînd, părem a crede că fapta principală care ne incumbă tuturor e să comentăm fapta guvernamentală. Românul e doctor în ce trebuie să facă ceilalţi. Totodată, el le refuză celorlalţi dreptul de a se pronunţa în legătură cu ce face el. Cititorilor care îmi cer „să fac ceva“ (socotind, în mod naiv, că din poziţia în care mă aflu pot schimba miniştri, pot oferi slujbe, pot reforma instituţiile, pot da directive parlamentarilor sau preşedinţiei) sînt înclinat să le întorc întrebarea: Dumneavoastră ce faceţi? Ceea ce vi se cere nu e decît să faceţi ce ştiţi mai bine, să vă faceţi treaba conştiincios şi inteligent, să acordaţi mai mult timp şi mai multă atenţie prestaţiei proprii decît prestaţiei altora. Fapta proprie nu poate fi înlocuită printr-o exigenţă severă cu privire la faptele celorlalţi. Dacă ne-am strădui să demonstrăm, clipă de clipă, că sîntem mai buni decît guvernul cu care ne-am pricopsit, guvernul s-ar ruşina, poate, într-un tîrziu, de nevrednicia sa. Deocamdată, el simte că poate da vina pe noi, tot astfel cum noi simţim că putem da vina pe el.

Cît despre mine, tot ce pot face la ora actuală e să scriu. Şi să cer cititorilor să treacă şi scrisul printre faptele de care avem nevoie.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Cine a fost Vera Putina, presupusa mamă biologică a liderului de la Kremlin
Vera Putina, care a murit, miercuri, 31 mai, la 96 de ani, a ieșit din obscuritate în 1999, pretinzând că este mama biologică a lui Vladimir Putin, pe care a pretins că l-a abandonat când era copil.
image
Frații Tate și interlopii din „Familia DMS“, un sindicat de crimă organizată din România
Andrew și Tristan Tate, anchetați pentru trafic de persoane și viol, au câștigat bani din săli de jocuri de noroc în colaborare cu cel mai mare sindicat de crimă organizată din România, arată o investigație realizată de Rise Project.
image
Ce zodii sunt adevărate mașini de făcut bani. S-au născut pentru asta
Unii dintre nativii zodiacului se mulțumesc cu un serviciu sigur și cu un venit stabil, în timp ce alte semne zodiacale sunt făcute să producă bani pe bandă rulantă.

HIstoria.ro

image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.
image
De ce se urau de moarte Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia lor apare într-un document de la Vatican!
Vlad Ţepeş, domn al Munteniei în trei rânduri, şi Ştefan cel Mare, voievodul care a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, au avut relaţii sinuoase, în funcţie de conjunctura politică a vremii şi de interesele administrative.
image
Château La Coste, în Provence: ce descoperire!
Ce e, până la urmă, Château La Coste? Un spaţiu magic, construit în jurul unei îndeletniciri cu tradiţie: facerea vinului.