Puşcăriaşi şi puşcăriaşi…

Publicat în Dilema Veche nr. 521 din 6-12 februarie 2014
Puşcăriaşi şi puşcăriaşi… jpeg

Nu doresc nimănui să ajungă în puşcărie. Orice formă de univers concentraţionar e, fie şi pentru fărîma de umanitate care subzistă încă în adîncul celui vinovat, un coşmar, un abis, o catastrofă. Admit că nu există altă soluţie pentru corecţia răului social, că izolarea şi condiţiile aspre de viaţă pot preveni escaladarea criminalităţii, pot provoca teama potenţialului infractor, inapt să respecte regulile convieţuirii curente, normele comunitare. Ideea că transgresiunea trebuie amendată, că greşeala se plăteşte, face parte din metabolismul originar al dreptăţii. Evident, judecata nu exclude – chiar în cazuri extreme – compasiunea şi nici anularea oricărei şanse de reintegrare a celui culpabil.  

Pe de altă parte, e imposibil să nu faci diferenţa între cineva care fură de foame sau din cauza unor nefericite contaminări de mediu (influenţe toxice, mizerie familială şi socială, circumstanţe smintitoare de tot soiul) şi cineva care, îndestulat şi plasat în somptuoase poziţii publice, fură din lăcomie, din aroganţă, dacă nu chiar din prostie. Trebuie să fii cu totul dezorganizat sufleteşte şi moralmente ca să-ţi rişti pielea cînd ai de toate, cînd ştii că există riscul de a fi prins şi că nu-ţi vei putea justifica bunurile acumulate prin cîştigurile tale licite. Din punctul meu de vedere, un asemenea comportament indică ori un iraţional sentiment al invulnerabilităţii („nu vor îndrăzni să se atingă de mine“, „voi fi şef pe viaţă“), ori un gen de obnubilare mentală compatibilă, din păcate, cu dexterităţi intelectuale valide, cîtă vreme se exercită în alte domenii.

Dar există puşcăriaşi şi puşcăriaşi. Unii îşi asumă pedeapsa cu resemnare, dacă nu chiar cu o anumită demnitate, alţii zgîlţîie isteric zăbrelele chiliei, făcînd imposibilul să înfurie sau să înduioşeze naţia. Îşi clamează nevinovăţia, se declară persecutaţi politic, scriu la gazetă, intră pe blog, incriminează justiţia, cer solidaritate şi achitare promptă. Nu mă grăbesc să judec. Constat doar că merită atenţie, ba chiar oarecare consideraţie, şi cealaltă categorie de arestaţi, cei care îşi duc crucea în tăcere, nesusţinuţi de posturi de televiziune, de partide politice şi de mila populară. Avem de-a face, în fond, cu o discriminare nelalocul ei. Un exemplu: Victor Babiuc. Nu pot aprecia gradul lui de vinovăţie. Nu e treaba mea, n-am competenţa şi datele necesare ca să-l acuz sau să-l apăr. Observ însă că, de cînd e în închisoare, îşi execută supliciul cu o onorabilă discreţie. Nu face declaraţii amare sau revendicative, nu invadează mediile cu trăirile şi revelaţiile lui, nu se străduieşte să ne stoarcă lacrimi. Încă o dată: nu interzic altora să-şi manifeste temperamentul, să se convertească la metafizică, să-şi dea poalele peste cap. Dar mi se pare drept să semnalez că există şi alt „model“: acela al unui fost ministru şi deputat care, după o inevitabilă iritare în momentul condamnării, şi-a asumat, fără tapaj, soarta.

Deunăzi, am văzut un interviu cu un fost puşcăriaş, cîntăreţ de muzică rap, despre care nu ştiam nimic. „Palmaresul“ lui e destul de piperat: arestare, eliberare condiţionată, rearestare, eliberare. Îl cheamă Tudor Sişu. Spunea numai lucruri de bun-simţ, uneori subtile, adesea cu un haz ataşant („Nu mai aveam ce căuta în închisoare, au început să vină înăuntru elitele, lumea bună“). Omul n-a intrat la răcoare fiindcă ar fi umblat – ca alţii – la multe milioane de euro, fiindcă ar fi păgubit, în vreun fel, finanţele publice. A „umblat“ la droguri. Îl vor fi compătimit unii colegi, vreo rudă sau vreo iubită. Dar nu s-au organizat mari dezbateri televizate în jurul augustei lui persoane, nu s-au difuzat pe nici un post interviuri cu părinţii şi avocaţii săi, n-a fost plîns de admiratori patetici şi de gazetari „sufletişti“. Iarăşi: există şi acest „model“, acela al unui artist care ştie să depăşească un episod sumbru al biografiei sale, cu oarecare umor, fără ranchiună, fără să se victimizeze melodramatic. Şi ca el sînt, cu siguranţă, mulţi alţii, suferind anonim, pe drept sau pe nedrept, singuri cu necazul şi cu speranţa lor. Nu zic că ar fi în stare, toţi, să scrie, ca Nicu Steinhardt, Jurnalul fericirii, dar ar putea fi pomeniţi într-un jurnal asemănător, ca nişte personaje decente. 

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase de pe Transapuseana, cel mai scump drum din ţară. Primul tronson este aproape gata VIDEO
Primul tronson din drumul de 78 de kilometri, care face legătura între Aiud (Autostrada A10) şi zona Bucium – Abrud (DN 74), va fi recepționat în decembrie.
image
Schimbarea la față a Bisericii Ortodoxe Române: Aprobarea Sfintei Mucenițe Anticorupția
Sfântul Sinod a făcut publice măsurile pe care le ia pentru a combate corupția din cadrul Bisericii Ortodoxe. Preoții nu vor mai putea solicita și primi donații decât dacă acestea sunt de un real folos unităţilor bisericeşti, iar cei care vor fi prinși cu mită riscă excluderea din BOR.
image
Cât se pierde dintr-un porc viu după tăiere: Prețul real al unui kilogram de carne
Porcii „în viu” se vând cu prețuri cuprinse între 15 și chiar 25 lei/kg, însă puțini știu că după tăiere se pierde un procent uriaș din greutate, ceea ce face ca prețul să fie mult mai mare.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic