„Publicul cititor”

Publicat în Dilema Veche nr. 880 din 18 - 24 februarie 2021
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg

I. În marea lor majoritate, textele pe care le-am scris (cele despre artele plastice, de pildă, preluate în această rubrică de mai multe săptămîni) sînt, prin intenția și tonul lor, gîndite pentru public. În alt ev, o asemenea declarație ar fi părut futilă. Pentru public, de bună seamă! – s-ar fi spus. Ce alt rost poate avea o colecție de texte oferite spre „publicare”? Numai că, de la o vreme (cam de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, cred), asupra tipăriturilor de tot soiul a început să bîntuie un fel de singurătate fudulă. A apărut „cartea de specialitate”, cartea care nu mai pretinde a fi citită, ci consultată, cartea-instrument, în care, de obicei, e vorba despre o sumedenie de alte cărți, mai mult decît despre experiențe trăite și reflectate în nemijlocirea luxuriantă a vieții și a interogației proprii. Cărțile nu mai sînt cărți, ci „lucrări”, iar autorii lor, departe de a mai accepta statutul (frivol...) al „scriitorului” (sau al „eseistului”), devin – cu un cuvînt deopotrivă pretențios și vag – „cercetători”. Iar în sprijinul acestei noi categorii culturale, au apărut deîndată cîteva „dogme” ajutătoare. De pildă, dogma ierarhizării drastice a „publicului cititor”. Nu poți mulțumi pe toată lumea – se spune. Orice autor se adresează, prin urmare, unui anumit public, optînd, de la bun început, pentru un nivel de accesibilitate adecvat, în mod exclusiv, publicului vizat. Dar acesta nu e decît un poncif, invocat, cu stîngăcie, în slujba unei cauze precare. Căci despre cei la care ne referim nu se poate spune că au un public anumit, ci, mai curînd, că nu au nici unul... „Specialiștii” nu sînt „public”. Nici numeric, nici prin structură. Lucrurile s-ar limpezi, poate, dacă, în loc să vorbim de masa informă a „publicului”, am propune categoria nespecialistului pasionat, cultivat și inteligent. Pentru acest „nespecialist” ar merita scrise toate cărțile lumii. A nu se înțelege că ne propunem să „deconstruim” rostul contribuțiilor de specialitate. Nu vrem să scriem pentru necititori sau pentru amatorii de amuzament facil (deși nu-i putem nici ignora, nici disprețui). Dar preferăm să scriem în întîmpinarea celor care caută un interlocutor pentru interogația proprie, să scriem pentru a le întreține interogația, nu pentru a-i plictisi cu pedanterii anemice, cu etalarea pompoasă a unor „finețuri” de nișă... În aceste condiții, scrisul e un act de cordialitate și de politețe. Cititorul căruia îi vorbim trăiește dincolo de inerțiile comode ale publicului de duzină, pentru care orice lectură de la magazinul ilustrat în sus e fastidioasă, dar și dincolo de „profesionalismul” maniacal al savantului „de carieră” (evident, nu ne gîndim, aici, la specialistul de ramură, angajat, în mod legitim, să lămurească, în spațiul științelor „exacte”, legități transpersonale). Nespecialistul pasionat și inteligent poate fi identificat ca o specie aparte în toate categoriile sociale și profesionale. Îl afli, uneori, unde te aștepți mai puțin și poți conta pe fidelitatea lui pînă la capăt. Iubirea lui de cultură e dezinteresată și definitivă, ca toate iubirile adevărate. Nimic impur, nimic egolatru, în atașamentul lui față de carte. Iar eventualele lui candori sînt mult mai fertile, spiritualmente, decît suficiența de „cunoscător” a omului „de meserie”. Și chiar dacă nu el e cel care „face” cultura, cultura în el capătă trup și prin el contaminează lumea. Nespecialistul acesta e sarea culturii. Dar care e, atunci, sursa culturii, „minereul” ei? Evident, nu „specialistul” singuratic, izolat în micul lui cerc de „experți”, nu „piața” arhivarilor cuminți, tristă, chiar dacă eventual necesară, ci comunitatea celor care au ei înșiși vocația (și bucuria) lecturii, a comentariului, a comunicării. Aceasta este „rețeta” esențială a înfăptuirii culturale: comunicatorul în căutare de interlocutor, pe de o parte, și nespecialistul pasionat, atent și disponibil, pe de alta. Restul e birocrație, lux colateral, alexandrinism sterp.

                 

coperta v2 png png

II. În marginea mărturisirii de mai sus, nu pot lăsa deoparte partenerul inevitabil al oricărui scriitor: breasla editorilor. Fără rețeaua lor, n-ar exista cărți, n-ar exista distribuția fertilă a valorilor, circulația omenescului, a policromiei intelectuale și sufletești din cuprinsul lumii. Și nu mă refer doar la casele de editură consacrate, celebre, instituții stabile ale vieții culturale. Mă refer și la entuziasmul discret și generos al unor făptuitori devotați, gata să investească, fără obsesia (firește, ușor de înțeles) a profitului imediat. Am primit, de curînd, două mostre ale unor astfel de instituții: Editura brăileană Proilavia și Editura Integral. Cea dintîi a publicat o autobiografie a marelui actor Constantin Codrescu (Un timp prin care am trecut), iar cealaltă un volum despre (și cu) Liliana Tomescu, în „regia” Marinei Spalas și a lui Sergiu Cioiu. Pentru mine, și dna Tomescu, și dl Codrescu sînt amintiri vii din prima tinerețe, cînd eu însumi visam să devin actor... De cîte ori îi văd, îi aud și îi evoc mă întreb, melancolic, în ce măsură generațiile mai noi mai au în minte portretele, performanța, anvergura unor asemenea maeștri și ale altora din aceeași fericită speță. Și le sînt cu atît mai recunoscător unor edituri care slujesc competent, respectuos și costisitor memoria unor astfel de personalități. Liliana Tomescu ne seduce din nou, înzestrată cum este cu un farmec în care senzualitatea se combină imprevizibil cu o iradiantă candoare, efortul profesional cu umorul, talentul cu hărnicia. Volumul care îi este dedicat nu face economie de imagini spectaculoase, de comentarii și reconstituiri de o caldă inteligență, totul în impecabile condiții grafice și tipografice. Iar Constantin Codrescu apare nu doar în ipostaza prestigiului său actoricesc, ci și în aceea a unui emoționant scriitor, a unui intelectual lucid, a unui martor tulburător al vremurilor și a unui dreptcredincios autentic. Sînt onorat să fiu contemporan cu asemenea modele și felicit, încă odată, editurile care s-au angajat curajos într-un asemenea, nobil, „impresariat” spiritual...

                     

liliana tomescu produs galerie mare jpg jpeg
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Iubirile Principesei Margareta: un student socialist și un actor
Principesa Margareta împlinește la 26 martie vârsta de 74 de ani. Fiica cea mare a regelui Mihai I a avut două mari iubiri în viață: Gordon Brown, cel care avea să devină prim-ministru și actorul Radu Duda, cu care s-a căsătorit.
image
„Regele criptomonedelor”, răpit și torturat după ce și-a înșelat investitorii cu 29 de milioane de dolari
Aiden Pleterski, în vârstă de 23 de ani, care s-a autoproclamat „regele criptomonedelor din Canada” a fost răpit și torturat, după ce și-ar fi înșelat investitorii cu 29 milioane de dolari, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.