Prostie şi dictatură

Publicat în Dilema Veche nr. 431 din 17-23 mai 2012
Ce ştii să faci? jpeg

De cîte ori povestesc, dinaintea unui auditoriu occidental, scene din viaţa cotidiană sub dictatura comunistă, stîrnesc ilaritate. Nu pot reproşa nimănui că percepe în cheie comică ceea ce, în realitate, era sinistru. O fac eu însumi. Rîd zdravăn, cum rîdeam şi înainte de ’89, de aiurelile sistemului, de acel „amestec de I.V. Stalin şi I.L. Caragiale“ (Belu Silber), sub care am trăit decenii întregi. Se poate rîde, la fel, de dictatura nazistă? Cred că nu. Hitler nu merge cu nenea Iancu. (Noica invocase cîndva episodul legionar ca fiind singurul episod din istoria României moderne incompatibil cu caragializarea...).

Există, e drept, Chaplin sau Mel Brooks, dar comicul lor e de tip parodic: e o îngroşare băşcălioasă a lucrurilor. Realitatea comunistă n-avea însă nevoie să fie îngroşată pentru a fi ridicolă. Era parodică, era caricaturală prin ea însăşi. Hazul era gata făcut, drept care simpla relatare a faptelor e suficientă. Nazismul era nemijlocit barbar. Comunismul era nemijlocit absurd. Ambele sînt criminale, dar comunismul combina teroarea cu imense cantităţi de tîmpenie cotidiană. De aceea, după ştiinţa mea, nu există, în spaţiul nazist, o performanţă de tip Ilf şi Petrov. De aceea, poate, e inimaginabil să vorbim despre un nazism „cu faţă umană“. Comunism cu faţă umană, da, se poate. Faţa umană a comunismului e propria lui stupiditate, dacă acceptăm că prostia e unul din chipurile umanităţii... Într-o conferinţă ţinută cu doi ani în urmă la Colegiul Noua Europă, Tony Judt a reuşit să demonstreze că nazismul e un rău mai mare decît comunismul, dar că, pe de altă parte, comunismul e un pericol mai mare decît nazismul. Cred că una din explicaţiile acestui pericol suplimentar e tocmai componenta rizibilă (aşadar benignă în aparenţă) a comunismului. Înşelătoarea lui „faţă umană“. Nu-ţi vine să crezi că ceea ce vezi şi trăieşti e aievea. Rîzi. Mori de rîs. Adică pe măsură ce rîzi eşti lichidat.

Nu se poate spune că prostia lipsea de pe piaţa nazistă. (Dietrich Bonhoeffer are, în însemnările sale din puşcărie, o foarte frumoasă pagină despre prezenţa prostiei în orice formă de dictatură). Dar prostia nazistă era prostia sistematică, arogantă, rece, a fiarei îndoctrinate. Prostia comunistă, la fel de sîngeroasă, era simultan nătîngă şi cinică. Involuntar hilară, rudimentară, incultă, ea stupefia şi amuza înainte de a ucide. Prostia nazistă producea fiori. Prostia comunistă producea, în plus, bancuri.

Dar să nu abuzăm de dihotomii şi să admitem că prostia e un fenomen mult mai cuprinzător decît fenomenul dictaturii. În vreme ce, în Estul european, am fost victimele prostiei totalitare, Vestul ilustra abundent resursele de prostie ale lumii libere... La noi, propaganda comunistă a anilor ’50 şi ’60 descria Occidentul ca pe un univers în stare de putrefacţie. Dar stînga occidentală spunea, apăsat, acelaşi lucru. Şi lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Deunăzi, la un colocviu berlinez, o cercetătoare din Bulgaria inventaria, dinaintea unui public academic internaţional, clişeele criticii comuniste a capitalismului: în capitalism nu sînt cozi, pentru că oferta excesivă a negustorilor venali descurajează cumpărătorul, în capitalism există carne, dar, de fapt, e o carne falsificată, toxică, vopsită în roşu ca să-i amăgească pe proletari, în capitalism politicienii sînt mincinoşi, organizaţi pe grupuri de interese şi finanţaţi de mafii obscure etc. etc... Ei bine, o bună parte din universitarii apuseni prezenţi au căzut de acord, mai în glumă mai în serios, că, în fond, dincolo de oarecari exagerări, toate clişeele amintite comunicau adevăruri incontestabile: da, piaţa capitalistă isterizează consumul, da, alimentele sînt primejdios chimizate, da, politicienii sînt demagogi şi impuri. Un bun amic, sociolog, îmi spune la ureche: „pentru noi, intelectualii din Germania Federală, Germania de Est era «Germania cea bun㻓. Mi-am amintit, brusc, de Mircea Crişan, care imita curajos, în plină dictatură, stilul buletinelor de ştiri autohtone: „La San Francisco – cutremure, la New York – negri fără adăpost, la Glasgow – greve. La Bucureşti au înflorit salcîmii“. Evident, toate aceste ştiri erau adevărate. Ceea ce era fals era efectul juxtapunerii lor, distribuţia tendenţioasă a accentelor, compoziţia. Cînd un asasin spune: „toţi oamenii au, uneori, nemărturisite intenţii asasine“, el are dreptate. Dar pentru că o spune el, n-are. Stînga occidentală nu pare să se fi gîndit vreodată la asta. Şi n-o face nici azi. Să nu ne mirăm, deci, că, în ciuda absurdului lui, a imposibilităţii lui de principiu, comunismul a durat atît de mult...  

Apărut în Dilema veche, nr. 9, 12 martie 2004  

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Lucian Ovidiu Heiuş INQUAM Photos George Calin
Heiuș: 300.000 de firme nu au cont bancar. Din păcate „șpaga” încă funcționează printre inspectori
Șeful ANAF, Lucian Heiuș, a declarat duminică că în urma unor verificări preliminare a reieșit că 300.000 de firme nu au niciun fel de cont bancar.
Manfred Weber FOTO AFP
Președintele PPE spune că Bulgaria și România trebuie să devină state membre ale spațiului Schengen
Manfred Weber a declarat duminică, la Sofia, că Bulgaria şi România trebuie să devină în sfârşit state membre ale spaţiului Schengen şi că ele încă aşteaptă, alături de Croaţia, ca decizia finală în acest sens să fie luată de Consiliul UE.
parc eolian apa FOTO profit ro jpg
Damen va construi fundaţii plutitoare pentru turbine eoliene. Ancorele vor avea dimensiuni fără precedent
Compania Damen Shipyards a anunţat că dezvoltă o nouă clasă de nave, capabilă să sprijine dezvoltarea eoliană offshore. Este vorba despre turbine eoliene plutitoare offshore, la scară largă (FOWT).

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?