Prezumţia de autenticitate

Publicat în Dilema Veche nr. 646 din 7-13 iulie 2016
Ce ştii să faci? jpeg

Lectura ultimei cărți a lui Radu Cosașu (Viața ficțiunii după o re­vo­luție) mi-a provocat o reacție pe care nu aveam cum să o anticipez. Scrisul lui Cosașu e, prin definiție, absorbant, antrenant, atașant: o permanentă manevră de seducție. Or, de data asta, textul m-a trimis în afara literei sale: luate laolaltă, paginile cărții au funcționat, în cazul meu, ca o „criză“, provocată parcă anume, pentru a stîrni reconsiderarea unor teme pe care le credeam, pînă deunăzi, clasate. Sigur că orice carte bună e mai mult decît ea însăși, e un vector care trimite spre mai multe ținte. Pe de altă parte, nu e de mirare că cel care a avut ideea de a alege, pentru o publicație hebdomadară, numele Dilema preferă nonlinearitatea, tatonarea în spații incerte, detonarea „limpezimilor“ de lemn…

Nu sînt critic literar și, prin urmare, nu voi scrie o cronică. Voi încerca doar să formulez o primă versiune a „dilemei“ care a rămas pe fundul paharului meu la sfîrșitul lecturii. În două cuvinte, ea sună astfel: intoxicați și exasperați de experiența viețuirii, a sub-viețuirii și supra-viețuirii din vremea comunismului, n-am avut timp, răbdare și disponibilitate lăuntrică să pricepem detaliile unei epoci, dincolo de evidențele ei, dincolo de mizeria ei globală. N-am zăbovit destul în interstițiile dintre evidențe, în spațiul nesistematizabil al unor destine individuale, altele decît cele bine definite categorial. Cu alte cuvinte, am refuzat realului nimbul lui de infra- și supra-realitate. Adică nimbul lui de „ficțiune“ (termen axial în „metafizica“ lui Cosașu). Ne-am construit judecățile pe o simplitate alb-negru. De o parte o ideologie amăgitoare și toxică, cu exponenții ei siniștri, cu aparatnicii ei triviali, cu poliția ei abuzivă, cu minciuna ei cronică, cu disprețul ei pentru om, ambalat în „umanism“ lozincard, iar pe de altă parte, un amplu inventar de martiri, ecorșeuri, desfigurări ireversibile, traume fizice și sufletești, privațiuni și spaime. Răul camuflat în bine cîștigînd pe seama binelui „demascat“ ca rău. La o extremă, călăi instalați la putere, la cealaltă, victime mereu la dispoziția abuzurilor de tot felul. Nu vreau să relativizez aceste sumbre dihotomii, cu atît mai puțin să le contest. Dar citindu-l pe Radu Cosașu, amintindu-mi de lungi discuții purtate cu de-acum regretatul Ion Ianoși, gîndindu-mă la oameni ca Paul Cornea, Sami Damian, Gheorghe Brătescu și alții cîțiva (ca să mă refer doar la personaje pe care le-am cunoscut nemijlocit), am descoperit brusc, oarecum perplex și oricum stingherit, că nu aveam, în arhivele mele mentale, o rubrică pentru ei. Că nu-i pot suspecta nici de oportunism trivial, nici de încăpățînare dogmatică, nici de obtuzitate intelectuală. Între călăii radicali și victimele fatale, au existat ample și complicate interstiții, în spațiul cărora dihotomiile nu funcționează. Nu poți tranșa lucrurile pe bază de etichete previzibile: „vinovat“ – „nevinovat“, „oportunism“ – „sinceritate“, „instinct de conservare“ – „moliciune de caracter“, „concesie“ – „autoiluzie“, „abandon frivol“ – „aspră frămîntare lăuntrică“. Nu prea ne-am ocupat de teritoriile intermediare, care sînt, totuși, substanța însăși a vieții. Dihotomiile sînt mai curînd ficțiuni, iar „ficțiunile“ vieții private (căci ceea ce știi numai tu, ceea ce trăiești doar tu e mai aproape de „ficțiune“ decît cotidianul standardizat al dictaturii) sînt realitatea crudă a destinului personal. Or, au existat numeroși oameni care au aderat, cu bună-credință, la o ideologie, au asumat-o fățiș, după care i-au perceput fisurile, au abandonat-o, s-au lăsat expulzați din propria lor opțiune. (Îmi amintesc acum și de Imre Toth.) Alții, înțelegînd derapajele imediatului, au înțeles să rămînă fideli „ideii“. Și unora, și celorlalți trebuie să le acordăm prezumția de autenticitate. Am cunoscut asemenea oameni. N-au profitat de angajarea lor politică, au suportat consecințele discretei sau văditei lor disidențe, au făcut mult mai mult bine decît rău, sau au rămas credincioși unei dedicații de tinerețe, chiar atunci cînd această „consecvență“ dădea prost. În conștiința unor astfel de oameni s-a dat – și se dă încă – lupta dintre compromis și curaj, dintre supraviețuire și sacrificiu, dintre speranță și tragedie. Drama lor e de alt tip decît drama victimelor directe ale unui regim de extremă. Ea nu ține de jurisprudență, ci, din plin, de literatură. Nu de tribunal, ci de patosul interiorității.

Mi se vor aduce obiecțiunile curente în asemenea cazuri: 1) Personajele cu pricina își trăiau „dilemele“, în timp ce alții mureau în pușcărie. Da, dar nu avem cu toții a ne reproșa că am asistat înfricoșați și inerți la toată nebuloasa Gulagului, fără să fi ieșit în arenă? Am făcut parte cu toții dintr-o uriașă armată a tăcerii și asta nu din vina celor a căror adeziune era, în anumite cazuri, autentică. Să ne judecăm, creștinește, pe noi înșine, înainte de a‑i judeca pe alții. (Lucrurile sînt valabile, să‑mi fie iertat, și pentru furorul justițiar cu care împachetăm, la grămadă, alunecările fasciste ale unor intelectuali interbelici). 2) De ce mulți dintre „eroii“ „obsedantului deceniu“ sînt (întîmplător?) evrei? Această obstinată întîmpinare a ajuns să mă irite prompt. Să ne înțelegem: nici Gheorghiu-Dej, nici Alexandru Drăghici, nici Nicolae Ceaușescu, nici Chivu Stoica, nici Ilie Verdeț, nici Nicolae Pleșiță nu erau evrei. Stalin nici atît…

Una peste alta, îi sînt recunoscător lui Radu Cosașu că a deschis un sertar neamenajat al conștiinței mele. N-am încă concluzii definitive. Doar o insomnie în plus: cîteva cearcăne și un surîs obosit.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Panică în Ploiești. Creșteri semnificative ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat și benzen în aer
Locuitorii Ploieștiului se confruntă cu o scădere semnificativă a calității aerului în ultimele zile, cauzată de creșteri alarmante ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat (H2S) și benzen (C6H6).
image
De unde poate obține România un munte de bani în loc să crească taxe și impozite. Expert: „Ne-am permite tot ce avem nevoie”
România nu reușește să-și țină în frâu cheltuielile, iar deficitul crește de la o lună la alta spre cote amețitoare. Analistul economic Adrian Negrescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar putea fi rezolvată problema, fără să mai fie nevoie de taxe și impozite mai mari.
image
EXCLUSIV. David Petraeus, fost director CIA: „România e pregătită militar în cazul unui potențial atac al Rusiei”
Fost director CIA și comandant al Forțelor Armate ale SUA în Afganistan, generalul David Petraeus a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, despre importanța României în regiune și despre posibilitățile ca Vladimir Putin să fie înlăturat de la putere.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.