Prezumţia de autenticitate

Publicat în Dilema Veche nr. 646 din 7-13 iulie 2016
Ce ştii să faci? jpeg

Lectura ultimei cărți a lui Radu Cosașu (Viața ficțiunii după o re­vo­luție) mi-a provocat o reacție pe care nu aveam cum să o anticipez. Scrisul lui Cosașu e, prin definiție, absorbant, antrenant, atașant: o permanentă manevră de seducție. Or, de data asta, textul m-a trimis în afara literei sale: luate laolaltă, paginile cărții au funcționat, în cazul meu, ca o „criză“, provocată parcă anume, pentru a stîrni reconsiderarea unor teme pe care le credeam, pînă deunăzi, clasate. Sigur că orice carte bună e mai mult decît ea însăși, e un vector care trimite spre mai multe ținte. Pe de altă parte, nu e de mirare că cel care a avut ideea de a alege, pentru o publicație hebdomadară, numele Dilema preferă nonlinearitatea, tatonarea în spații incerte, detonarea „limpezimilor“ de lemn…

Nu sînt critic literar și, prin urmare, nu voi scrie o cronică. Voi încerca doar să formulez o primă versiune a „dilemei“ care a rămas pe fundul paharului meu la sfîrșitul lecturii. În două cuvinte, ea sună astfel: intoxicați și exasperați de experiența viețuirii, a sub-viețuirii și supra-viețuirii din vremea comunismului, n-am avut timp, răbdare și disponibilitate lăuntrică să pricepem detaliile unei epoci, dincolo de evidențele ei, dincolo de mizeria ei globală. N-am zăbovit destul în interstițiile dintre evidențe, în spațiul nesistematizabil al unor destine individuale, altele decît cele bine definite categorial. Cu alte cuvinte, am refuzat realului nimbul lui de infra- și supra-realitate. Adică nimbul lui de „ficțiune“ (termen axial în „metafizica“ lui Cosașu). Ne-am construit judecățile pe o simplitate alb-negru. De o parte o ideologie amăgitoare și toxică, cu exponenții ei siniștri, cu aparatnicii ei triviali, cu poliția ei abuzivă, cu minciuna ei cronică, cu disprețul ei pentru om, ambalat în „umanism“ lozincard, iar pe de altă parte, un amplu inventar de martiri, ecorșeuri, desfigurări ireversibile, traume fizice și sufletești, privațiuni și spaime. Răul camuflat în bine cîștigînd pe seama binelui „demascat“ ca rău. La o extremă, călăi instalați la putere, la cealaltă, victime mereu la dispoziția abuzurilor de tot felul. Nu vreau să relativizez aceste sumbre dihotomii, cu atît mai puțin să le contest. Dar citindu-l pe Radu Cosașu, amintindu-mi de lungi discuții purtate cu de-acum regretatul Ion Ianoși, gîndindu-mă la oameni ca Paul Cornea, Sami Damian, Gheorghe Brătescu și alții cîțiva (ca să mă refer doar la personaje pe care le-am cunoscut nemijlocit), am descoperit brusc, oarecum perplex și oricum stingherit, că nu aveam, în arhivele mele mentale, o rubrică pentru ei. Că nu-i pot suspecta nici de oportunism trivial, nici de încăpățînare dogmatică, nici de obtuzitate intelectuală. Între călăii radicali și victimele fatale, au existat ample și complicate interstiții, în spațiul cărora dihotomiile nu funcționează. Nu poți tranșa lucrurile pe bază de etichete previzibile: „vinovat“ – „nevinovat“, „oportunism“ – „sinceritate“, „instinct de conservare“ – „moliciune de caracter“, „concesie“ – „autoiluzie“, „abandon frivol“ – „aspră frămîntare lăuntrică“. Nu prea ne-am ocupat de teritoriile intermediare, care sînt, totuși, substanța însăși a vieții. Dihotomiile sînt mai curînd ficțiuni, iar „ficțiunile“ vieții private (căci ceea ce știi numai tu, ceea ce trăiești doar tu e mai aproape de „ficțiune“ decît cotidianul standardizat al dictaturii) sînt realitatea crudă a destinului personal. Or, au existat numeroși oameni care au aderat, cu bună-credință, la o ideologie, au asumat-o fățiș, după care i-au perceput fisurile, au abandonat-o, s-au lăsat expulzați din propria lor opțiune. (Îmi amintesc acum și de Imre Toth.) Alții, înțelegînd derapajele imediatului, au înțeles să rămînă fideli „ideii“. Și unora, și celorlalți trebuie să le acordăm prezumția de autenticitate. Am cunoscut asemenea oameni. N-au profitat de angajarea lor politică, au suportat consecințele discretei sau văditei lor disidențe, au făcut mult mai mult bine decît rău, sau au rămas credincioși unei dedicații de tinerețe, chiar atunci cînd această „consecvență“ dădea prost. În conștiința unor astfel de oameni s-a dat – și se dă încă – lupta dintre compromis și curaj, dintre supraviețuire și sacrificiu, dintre speranță și tragedie. Drama lor e de alt tip decît drama victimelor directe ale unui regim de extremă. Ea nu ține de jurisprudență, ci, din plin, de literatură. Nu de tribunal, ci de patosul interiorității.

Mi se vor aduce obiecțiunile curente în asemenea cazuri: 1) Personajele cu pricina își trăiau „dilemele“, în timp ce alții mureau în pușcărie. Da, dar nu avem cu toții a ne reproșa că am asistat înfricoșați și inerți la toată nebuloasa Gulagului, fără să fi ieșit în arenă? Am făcut parte cu toții dintr-o uriașă armată a tăcerii și asta nu din vina celor a căror adeziune era, în anumite cazuri, autentică. Să ne judecăm, creștinește, pe noi înșine, înainte de a‑i judeca pe alții. (Lucrurile sînt valabile, să‑mi fie iertat, și pentru furorul justițiar cu care împachetăm, la grămadă, alunecările fasciste ale unor intelectuali interbelici). 2) De ce mulți dintre „eroii“ „obsedantului deceniu“ sînt (întîmplător?) evrei? Această obstinată întîmpinare a ajuns să mă irite prompt. Să ne înțelegem: nici Gheorghiu-Dej, nici Alexandru Drăghici, nici Nicolae Ceaușescu, nici Chivu Stoica, nici Ilie Verdeț, nici Nicolae Pleșiță nu erau evrei. Stalin nici atît…

Una peste alta, îi sînt recunoscător lui Radu Cosașu că a deschis un sertar neamenajat al conștiinței mele. N-am încă concluzii definitive. Doar o insomnie în plus: cîteva cearcăne și un surîs obosit.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Dmitri Peskov FOTO EPA-EFE
Reacția Kremlinului la „planul de pace” nerealist propus de Elon Musk
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a reacționat, marți, față de „planul de pace” cu Ucraina propus de miliardarul american Elon Musk.
aurel balasoiu facebook jpg
Dosare penale în cazul deputatului exclus din PSD. Anchete in rem pentru act sexual cu un minor și viol
Procurorii de la Parchetul General au deschis două dosare penale in rem, pentru viol și act sexual cu un minor, în cazul înregistrărilor cu deputatul Aurel Bălășoiu. Anchetatorii ar fi audiat, luni, un personaj cheie în în acest caz.
Stefan Radu Oprea FOTO Facebook
PSD cere clarificări de la PNL în legătură cu implicarea lui Cătălin Boboc în branșarea ilegală a unui imobil
Purtătorul de cuvânt al PSD solicită clarificări din partea PNL în legătură cu cazul privind branșarea ilegală a unui imobil deținut de fostul secretar de stat, Cătălin Boboc, la rețeaua de energie electrică. Liberalul a reacționat în urma acuzațiilor, făcând public avizul tehnic de racordare.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.